CD al SCMD, vazut din interior. O analiza la zi, pentru cei interesati. UPDATE

De mult timp nebagat in seama, fara actiuni cu efecte reale, visand la cai verzi pe pereti si provocand furtuni in cesti de cafea, Comitetul Director al SCMD, se mira ce sa mai faca , doar doar ii baga cineva in seama .

- trambiteaza drept victorii rasunatoare, orice buna ziua soptit de portarii de la judecatorii, la trecerea avocatului SCMD prin fata lor. ” CD a atacat in justitie si ICCJ a facut praf HG 735, la 7 ian 2011”.

Reamintesc celor cu memoria scurta , ca SCMD a atacat in justitie, apoi si-a retras actiunea, iar victoria a fost obtinuta de avocatii Iepure la Cluj si Piperea la Bucuresti. Singurul merit al avocatilor SCMD in acest castig, a fost faptul ca s-au gudurat pe langa cei doi avocati.

- Se lauda cu 14 rezolutii in favoarea rezervistilor, din cele cateva mii dosare, aflate in desfasurare, uitand sa mentioneze care este solutia data in celelalte instante si cate filiale sunt nevoite acuma sa isi trimita sindicalistii pe drumuri la Bucuresti, pentru a avea de unde sa se intoarca.

Adevarul, mult mai trist, este - conform situatiei publicate pe pagina juridica, ca dintr-un total de 21753 de actiuni depuse de sindicalisti, numai 618 au avut - deocamdata - castig de cauza, in prima instanta, restul de 21135 au primit solutii defavorabile.
Deci, cu ce ne laudam ?

- Organizeaza pichetari peste pichetari, care mai de care mai penibila si mai inutila, intr-un efort exasperant de a scoate din pusculita spre decontare cat mai multi bani pe materiale si logistica deja existenta. La ultima „Mare Adunare” au participat abia 200-250 de oameni, dupa ce CD speriase jandarmii si primaria cu cateva mii de demonstranti. Si ca o culme a impertinentei, esecul este pus pe nemembrilor de sindicat care nu s-au alaturat actiunii organizate – zic ei – foarte bine de SCMD.

- Face declaratii sforaitoare, demonstratii de magalomanie si lipsa de realism vecine daca nu confundabile cu paranoia. Nu e nevoie sa exemplific aici, oricare comunicat al CD este un exemplu viu.

- Continua sa jigneasca in stanga si in dreapta pe toti cei care nu au inteles ca singura lor salvare este sa cotizeze in conturile SCMD, pentru ca, nu e asa , aici este singurul loc in care iti poti depune banii in liniste, fara nici o teama ca vor fi ... justificati vreodata. Deci pentru toti „fraierii incantati care au primit acuma 100 lei in plus, sa nu uite ca „ca au obtinut cresterea pensiilor datorita SCMD si ca numai SCMD duce astazi lupta, ca aceste pensii sa le ramana asa, marite.”

Aici onoratul CD se contrazice, sau in termeni fotbalistici, isi da cu stangul in dreptul. Cand afirma ca nu s-au marit pensiile si totul e o propaganda ieftina, cand se lauda ca marirea i se datoreaza si prin urmare, toti cei care au primit pensia marita ar trebui sa se inscrie si sa cotizeze suma aceea in conturile SCMD. Cei carora nu li s-a marit , sa nu isi faca iluzii, si ei trebuie sa se inscrie in SCMD, ca sa li se mareasca si lor, pentru ca nu e asa, numai cu SCMD se pot obtine victoriile sub inteleapta conducere a nu spui cui ca mi se basica limba.

- Continua sa faca propaganda unor partide politice care le-au promis ceea ce promit politicienii de fiecare data si a promis si marinelul acuma cativa ani. Ca unor lideri SCMD li s-a promis probabil si un loc pe liste, face parte din bonusul promis de respectivele partide, pentru voturile sindicalistilor. Din toate promisiunile sau dorintele discutate, nici macar una nu va fi realizata. Pentru ca nu exista sprijin financiar pentru nici una din ele.

Ganditi-va la un singur lucru. Sa presupunem ca ceea ce spune acuma in toate comunicatele domnul Dogaru, ar fi adevarat, adica :

- Incepand cu 2012 cadrele militare active vor fi platite cu solde echivalente tarilor NATO, sa zicem 3000 de Euro. Asta ar insemna un efort si un buget al MapN de 8 ori mai mare numai pentru salarizare. Asta va insemna o discrepanta intre soldele militarilor si salariile celorlate categorii de 10 la 1. Asta ar insemna ca guvernul sa faca cu adevarat ca soldele militarilor sa para nesimtite fata de cele ale celorlalte categorii.

- Militarii in rezerva vor fi trecuti din nou capitol aparte in legea pensiilor cu pensii ocupationale, alaturi de cei din justitie, iar pensiile lor vor fi legate din nou de cele ale militarilor activi. Asta inseamna ca si pensiile militarilor in rezerva vor creste in acelasi procent si astfel bugetul MapN va trebui nu sa creasca de 8 ori ci de 20 de ori, pentru ca la ora actuala avem mai multi rezervisti decat activi.

In atare situatie, se pun urmatoarele intrebari :

1. din ce fonduri se vor plati aceste salarii si pensii, cand toata lumea si putere si opozitie e de acord ca nu sunt fonduri si suntem varati in datorii pana peste cap.

2. ce vor face celelalte categorii sociale, vor asista aplaudand cum militarii vor castiga de 10 ori mai mult decat ei ?

As vrea sa raspunda la aceste intrebari si conducerea sindicatului si a filialelor care s-au grait sa semneze protocoale de vanzare cumparare intre sindicat si partide si sefii partidelor care au promis blana ursului din padure.

Cum bani este clar ca nu exista, se trage o concluzie. Suntem aburiti. Intrebarea este cine si de catre cine .

1. Domnul Dogaru de partidele care promit ? Sa fie chiar atat de naiv incat sa nu isi fi facut socoteala cum trebuie si sa nu fi sesizat ca ceea ce i s-a promis e imposibil de dat?

2. Noi sindicalistii ? De catre cine?
Partidele politice ?
Domnul Dogaru ?
De toti ?

Ca un capitol de noutate, sesizat in ultimul comunicat al CD, in care se lupta cu puterea, nu pot sa nu remarc limbajul evoluat al celui ce a scris articolul. Daca inainte nu vedeam decat propaganda pura, acuma au inceput sa fie inserate prin comunicat si cuvinte ca strategie si tactica. Se pare ca domnul Dogaru a invatat mai multe despre armata de cand a trecut in rezerva decat stia ca activ … e adevarat, activ ca propagandist, nu ca militar combatant. E buna la ceva si rezerva nu ?

Apropo, un rand si pentru domnul Rinciog : Domnule Rinciog, nu ati mai terminat de studiat amaratul ala de raport financiar ? Ne-ati amenintat ca il publicati integral si pana acuma nimic. Ati uitat ? Daca da, ce , sa cititi sau sa scrieti ?
Sursa: JOACA DE-A RAZBOIUL

Multumesc autorului.

Comentariile, va apartin.

Acest Blog ramane un blog liber, un blog necenzurat!

Indiferent de presiunile unora sau altora!

P.S.: Constat ca platforma blogger, isi continua activitatile de revizie!

Sa speram ca nu vom fi afectati prea tare!

Admin

_____________

UPDATE

__________________________

Recente ganduri de la un camarad

"Rog dați mai departe.

Televizorul este o chestie deșteaptă! La fel și internetul!

http://ziarulscmd.blogspot.com/2011/05/recente-ganduri-de-la-un-camarad.html

Poți să înjuri pe oricine chiar din patul tău și să te simți, totodată, foarte activ, implicat și important! Conștiința ta va fi, de aceea, relativ amorțită - nu participi fizic la evenimente, dar ești, oricum, prezent cu tot sufletul, simțirea ta vibrează la unison cu furia băieților din piață. Ești cu ei, dintre ei, pentru ei! Sîntem, astfel, chiar mai mulți, mai puternici, mai vizibili dacă îi contabilizăm și pe cei cu telecomanda în mînă! Păi, să vedem - 300 la miting la Parlament etc., încă 5000 în fața televizorului, 2000 în vacanțe, la țară, taie porcu, seamănă, prășesc etc. Bașca slugile regimului (trădătorii noștri, adică, dar care subminează guvernarea din interior, așa că îi trecem la activ), precum și angajații din rîndurile noastre, care au treabă și ne-au delegat sarcina transmiterii mesajelor. Oho, se adună mulți, și asta numai în București, că sîntem garnizoană mare, care mustește de rezerviști! Sîntem o forță, nu-i așa!!! Nu sîntem noi în Grecia, Italia, Spania etc., dar pentru specificul local, în care lumea protestează mai ales pe după perdele ori de sub plapînă, un 5% din membrii SCMD cotă de participare la o acțiune este un scor fantastic!

Alt avantaj este că nici nu te expui, să te vadă cine știe cine, să te filmeze, s-ajungi prin evidențele organelor, ferit-a Domnul - nici nu îndrăznesc să mă gîndesc - te poți compromite total, tu, uniforma, familia! Chiar și Țara, căci văd oamenii ăia de prin lumea largă în ce hal au ajuns cîțiva, un pîlc, foarte puțini, de fapt, militari/polițiști români...Vai stelele lor, răcnesc, așa, ca apucații, pentru ce, oare?

Ești și puțin bolnav, nu-i așa? Dacă nu, te rog să iei în analiză faptul că ruperea subită a contactului cu televizorul și deplasarea în cîmpul tactic îți pot șubrezi sănătatea - la miting, oricît s-ar strădui organizatorii, este ori prea cald, ori prea frig, iar atmosfera e cam încărcată... Pe bune, chiar nu merită! Gîndești corect - probabil că foștii oșteni/polițiști care se țin de mitinguri, ori nu au ce face pe acasă, ori au avut funcții mai puțin solicitante decît a ta și, deci, pot să-și care, deocamdată, ruginirea de armată pe la șezători. Ori, pur și simplu, să se ducă ei - adică nu tu, ci alții -, că tot nu mai contează, lupta e pierdută. Cu regimul nu te poți pune și o să vedem noi ce-o mai fi. Oricum, au fost domni de am luat și anul acesta pensia întreagă - dacă mai cugetăm puțin, pot fi realeși. Cum o vrea Dumnezeu!

Judecată de slugă proastă, de bou înhămat, dar așa te-ai simțit, de fapt, toată viața. Acum, măcar, nu te mai consumi!!! Ar fi culmea să ai tocmai în acest prezent contemporan răbufniri de orgoliu, care pot produce tensiune, AVC-uri cu sechele etc.

Insist, iar, și iar!!! Îți înțeleg frustrarea, dar nu striga, totuși, prea tare prin casă, pune surdina, bagă-ți capul în pernă, că nisip cît să ți-l cuprindă nu cred că ai. Pereții sînt subțiri și te aud vecinii. Îți compromiți, pe scară, în bloc, pe la butic, imaginea de pensionar de lux. Puțină demnitate, totuși, ai fost și tu cineva, nu se cade să...eee!!!

Poți, totodată, să te lupți cu sistemul stînd și la toaletă, cu ușa deschisă spre sufragerie și, la fel, să îți liniștești părerea de rău că nu participi la evenimente și să-ți, ameliorezi, concomitent, și purgația. Capeți, de asemenea, imaginea de ansamblu asupra evenimentelor. Spre deosebire de proștii care urlă și pentru tine în locuri și între ore bine definite, tu poți urmări evenimentele cînd vrei și pe mai multe posturi TV - vei deveni, astfel, mai informat, mai puternic, și, deci, mai eficace! Discuțiile conspirative, purtate pe alei cu alții asemeni ție, vor fi mult mai pline de substanță.

Pe sticlă poți să-ți revezi și colegii, să te simți aproape de ei, să rememorezi în liniște, cu o bericioaică în mînă, clipele frumoase cînd erai și tu bărbat și aveai, poate, un dram de personalitate...Spre a te încuraja, îți mărturisesc, totodată, sentimentul de euforie, de sublimă împlinire, chiar de mîndrie, simțit cînd primești pe timpul mitingului telefoane de la camarazii care îți spun că tocmai ți-au văzut botul schimonosit de urale la televizor. Este o satisfacție totală - îi simți alături, ești scăldat de energiile lor benefice și asta înseamnă foarte mult, îți dă forța să continui știind că ai în spate dispozitivul atît de ferm al celor care urmăresc atent evenimentele și nu le scapă nimic!!!

Stimați camarazi care stați pe acasă, model „Gînditorul” de la Hamangia, cultura de prund, și așteptați, nu știu ce! Adică bănuiesc, dar nu îmi vine să cred că ați ajuns în halul ăsta!

Nu găsesc vorbe destul de grele pentru voi, deși îmi vine să vă fac vreo cîteva urări neaoșe, soldățești (bonus, carnea aferentă prin frigidere). O să replicați unii, probabil: cu ce drept ne atragi tu de atenție, bă, cine ești tu, mă? Răspunsul meu se dorește deosebit elegant și de respectuos, dar ferm și sintetic - uite d-aia, dă zmecher, zăbăucilor, amorțiților, loazelor, vaci proaste și slugoi ratați, pentru că meritați și voi puțină atenție, dragii mei!

Am sperat ca măcar pericolul să vă trezească pe unii, căci de deșteptat, nici o șansă. Nu mi-am imaginat, vreodată, că există în Patrie atîția militari/polițiști cu instinctul de conservare complet atrofiat, dar lași, totodată, tîrfe, milogi și proști bîtă, pe de-asupra.

Atîția foști șefi dintre cei mai extra, super, mega, superiori, care nu-și mai încăpeau prin piei de importanță și te striveau de pereți cu personalitățile lor mirobolante - ne udam și, concomitent, căscam gurile de emoție cînd ni se adresau și, cînd colo, ei, de fapt, au fost și sînt (cu unele excepții notabile) varză, muci, zero. Observ, acum, că, probabil, pe la noi, prin structurile de toate categoriile, a existat cea mai mare densitate de buze atîrnate de cururi, de spinări frînte și șepci plecate pe metru liniar și pe minut sau, mai pe înțelesul tuturor, pe cap de vită furajată și la hectarul de personal. Tot atît de posibilă este, însă, și o altă explicație: pe cînd noi, piticii, ne consumăm energia în demersuri sterile, importanțele lor acționează de pe alte paliere de influență. Că efectele nu se văd este o altă discuție - ei sînt, însă, la posturile de luptă și duc, probabil, greul bătăliei, dar nu știm noi, iar arhivele se descretizează prea tîrziu pentru a le oferi recunoașterea meritată.

Voi, cei ce ați ales calea tăcerii vinovate și a neangajării sînteți, bănuiesc, tranchilizați, încă, de cele cîteva sute de lei primite acum de pomană, dar care o să vă iasă pe nas în scurt timp, ceea ce v-aș dori din tot sufletul, dacă nu aș ști că ne afectează pe toți. Unii, pe modelul românesc consacrat, juisează la gîndul că le scad pensiile și celor care i-au deranjat cândva. Alții, așteaptă valul pe placă, așa cum au navigat prin întreaga carieră. Trist, jenant, penibil...

Cred, de aceea, că Băsescu nici nu a greșit prea tare cînd ne-a aplicat ștampila de pensionari nesimțiți. Știa el ce știa. Într-o oarecare măsură se vede și cu ochiul liber cine sîntem cu adevărat și că nu ne putem depăși condiția, deoarece demnitatea și onoarea nu se asigură din stoc de la depozite, precum alimentele cu termen lung de conservare, ori ca pantofii cu găurele purtați pe la cozi.

În fine, asta-i situația, am înțeles și m-am resemnat la gîndul că puteați fi camarazii alături de care trebuia să merg la luptă. Slavă Domnului, am scăpat, pînă acum, cel puțin!

În liceu am avut un profesor de matematică (dl. Onciulencu). Dumnealui ne spunea foarte inspirat, uneori: „Dormi în pace, Țara ofițer te face!” A greșit, oarecum - unii nu au ajuns niciodată, cu adevărat, ofițeri, deși au dormit mai tot timpul prin bocancii românești. Au fost și vor rămîne simpli funcționari în uniforme, fără minte, fără mîndrie, fără șira spinării, fără demnitate și fără onoare. Dacă pentru perioada cît am fost în activitate au fost de înțeles unele ipostaze de care nu a scăpat nimeni, acum ce apăsare mai aveți?

Cu totală lipsă de respect (și jur că nu am nici o reținere în a jigni lighioanele de tipul celor la care fac referire),

BDM
Notă: Materialul îi vizează pe cei care, în mod constant, își bagă picioarele în ea de camaraderie."

Banuiesc a fi raspunsul, replica la Joaca de-a razboiul ...

Nu cunosc semnatarul!

BDM este anonimul ... cunoscut prin continut/stil/injurii ...

Spre deosebire de altii ...

Eu nu am nimic a-mi reprosa, ascunde ...

Iata, am dat mai departe!

Comentariile, va apartin.

Admin