Alături de presa online a înflorit, a luat avânt, o tagmă nouă: comentatorii anonimi, trezi la orice oră, gata de atac la persoană, şi nu intotdeauna... la subiect. Uraa... Traiasca comentatorii anonimi!

Viaţa dublă a „postacilor“ români.

De când presa online a luat avânt, a înflorit alături de ea o tagmă nouă: comentatorii anonimi, trezi la orice oră, gata de atac la persoană, şi nu la subiect.
 

„La un moment dat, forumiştii uită de mine, de textul citit, de tema dezbaterii. Din te miri ce, ajung să se încaiere între ei. «Se rup în figuri» unul contra altuia, îşi dau capete în gură, se iau peste picior, se abandonează unui amplu şi pestriţ show de gladiatori improvizaţi. Iată, îmi spun, avantajele progresului, ale internetului global, ale tehnologiei de vârf. Se comunică în draci!”, scria Andrei Pleşu pe adevarul.ro.
 

Este doar una dintre aluziile scriitorului către comentatorii online, anonimi de cele mai multe ori, care l-au „însoţit” de-a lungul editorialelor sale.

Comentatori, forumişti sau postaci, toţi adepţi ai mediului online şi al dezbaterilor mai mult sau mai puţin discutabile. Dilema comentariilor online şi a efectului acestora a crescut odată cu internetul şi atunci fiecare publicaţie a încercat să găsească o soluţie care chiar să funcţioneze.

De exemplu, publicaţia americană „Popular Science” a anunţat recent că va interzice posibilitatea de a comenta la materiale pe site-ul său. Editorii au menţionat că în special comentariile scrise sub anonimat subminează integritatea subiectelor ştiinţifice şi promovează, mai degrabă, o cultură a batjocurii şi agresiunii care împiedică discursul substanţial.

Anonimatul are efect de dezinhibare

„Chiar şi o minoritate a acestui gen poate schimba percepţia cititorului asupra subiectului”, a spus editorul online Suzanne LaBarre, citând un studiu realizat de Universitatea Wisconsin-Madison. Deşi există tentaţia blamării internetului, retorica incendiară a făcut parte din discursul public încă de la începuturile civilizaţiei. Cicero l-a numit deschis pe Marc Antoniu o „prostituată publică”. Ce s-a schimbat atunci?

În primul rând, anonimatul, care este preferat de un sfert dintre utilizatorii internetului din toată lumea. Cu cât vârsta utilizatorilor creşte, reticenţa de a lega un comentariu cu un nume real scade. 40% din oamenii cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani au comentat sub nume fictive.
Una dintre cele mai dese critici aduse acestei practici este faptul că identitatea comentatorului este deconectată de ceea ce el spune, un fenomen pe care psihologul John Suler îl numeşte „efectul dezinhibării online”. Când o persoană renunţă la identitatea reală, renunţă şi la constrângerile comportamentale şi sociale.

Ce face comunitatea când creşte agresivitatea?

Studii numeroase legate de psihologia comentariilor online s-au realizat pe măsură ce internetul a pătruns în obiceiurile sociale. Astfel s-a aflat că 53% din comentariile postate anonim sunt necivilizate, agresive, spre deosebire de 29% aparţinând utilizatorilor cu nume real. Concluzia: anonimatul încurajează lipsa de politeţe şi de bună cuviinţă.

Pe de altă parte, s-a demonstrat că anonimatul creează contextul ideal în care creativitatea atinge cote maxime. Prin promovarea unui simţ al identităţii unei comunităţi, fie ea şi online, utilizatorii nu-şi mai fac griji că sunt pe cont propriu.  S-a demonstrat şi că forumurile în care se discută sub anonimat au tendinţa să se autoregleze. O cercetare realizată pe anonimatul în interacţiunile virtuale a arătat că, deşi comentariile anonime erau agresive şi contrau subiectul, nu schimbau părerea celorlalţi participanţi.

Votarea comentariilor, o soluţie

 

Studiul citat de Universitatea Wisconsin-Madison nu demonstrează neapărat puterea negativă a comentariului, cât efectul cumulat al pozitivităţii sau negativităţii într-un loc. Concluzia deloc revoluţionară accentuează ideea că oamenii se comportă în funcţie de normele locului şi ale situaţiei: o nuntă este diferită de un meci de fotbal, de exemplu. 

 

Fenomenul apare în diferite forumuri online unde tonul discuţiei existente deja şi al publicaţiei în sine setează standardele pentru majoritatea interacţiunilor. Publicaţii internaţionale precum „The New York Times” sau naţionale precum „Adevărul” au lansat posibilitatea prin care comentariile pot fi promovate sau eliminate de alţi utilizatori, având posibilitate să voteze cu scopul de a fixa un ton civilizat al dezbaterii.

 

Comentatorul român, greu de oprit 

 

Psihologul Mihai Copăceanu este şi blogger adevarul.ro, unul care a testat din plin puterea comentariilor anonime. Chiar şi aşa, nu crede că eliminarea posibilităţii comentariilor ar fi, neapărat, cea mai bună soluţie.

 

„Depinde de profilul publicaţiei. Aceasta prin permisivitatea ei dă tonul comentariilor pozitive sau negative. Unele publicaţii sunt de-a dreptul un loc de mizerii. Scopul comentariilor în sine este unul pozitiv, încurajează dialogul, critica constructivă, îl face pe cititor activ, pentru că după ce lecturează textul, gândurile personale pot lua fiinţă, îşi pot crea păreri despre ce au citit”, spune acesta. Dar se întâmplă aşa ceva? 

 

Mihai Copăceanu a trăit şi a lucrat în Anglia în ultimii ani, unde a fost zilnic în contact cu presa britanică şi a putut observa astfel diferenţele comportamentale de la o naţie la alta. „Cititorul britanic se centrează în comentariile sale pe conţinutul şi ideile din text, iar cel român mai mult pe comentarii la adresa scriitorului, a persoanei. Şi asta ţine de cultura fiecărei ţări”, este de părere specialistul.

 

Pe blogul adevarul.ro am primit vreo 2.400 de comentarii de la sute de persoane de diferite vârste, nivel de informare şi educaţie. Dar pot declara că există, în mare parte, comentarii asemănătoare. Cei mai mulţi nu fac comentarii la subiect, nu sunt centraţi pe ideea sau ideile din text, pe care le pot dezvolta, combate sau îmbogăţi, ci se risipesc în detalii fără relevanţă şi atunci discuţia ia o întorsătură deloc corectă. O altă parte comentează în privinţa autorului şi sunt foarte subiectivi, iar alţii comentează orice doresc, ba chiar accentuând, de exemplu, o greşeală de ortografie. Cea mai mică categorie este reprezentată de cei care citesc textul integral şi răspund cum consideră ei, dar pe text.

Mihai Copăceanu

 

Mihai Copăceanu a observat că există o tagmă a comentatorului român omniprezent pe site-urile publicaţiilor, oameni cu „o carieră de comentatori, prezenţi aproape 18 ore pe zi. Dacă le răspunzi la comentariu, în secunda următoare scriu şi ei”, sesizează psihologul. De altfel, specialistul punctează faptul că acolo unde este un comentator insistent, nu este singur niciodată. „Îşi comentează unii altora, se cunosc deja şi au o anume poziţie între ei, autorul textului rămânând în umbră”, spune Mihai Copăceanu. 

 

Cine scrie în spatele unui utilizator anonim? De unde vine agresivitatea? „Anonimatul este un alibi pentru a comenta orice şi pentru folosirea oricărui limbaj. Există comentatori care, indiferent de subiectul pe care l-ai scrie, te critică. Şi nu oricum. Cu ei nu poţi ajunge la o înţelegere şi nici nu poţi argumenta”, spune el.

 

Forumiştii de front rămân, pentru mine, nişte duhuri incerte: fără chip, fără vârstă, fără trecut, fără altă dimensiune decât aceea a interjecţiei săptămânale pe care am ghinionul să o întreţin. 

Andrei Pleşu forumiştii în editorialul „Cine cu cine se alege”

 

Observaţiile unui comentator furibund

 

Poate cel mai în măsură să vorbească despre „meseria“ de comentator, cel puţin pentru platforma adevarul.ro, este Vânătorul/d.c. Cel mai activ comentator al publicaţiei online, cu aproape 9.000 de comentarii scrise în total, într-un an, pe site-ul „Adevărul”, Vânătorul/d.c face parte dintr-o categorie infimă care nu se foloseşte de anonimat pentru lansarea injuriilor sau a replicilor defăimătoare. Motiv pentru care nu crede că „anonimatul încurajează nepoliteţea, agresivitatea şi vulgaritatea, dar şi alte primitivisme care se găsesc peste tot în jurul nostru, pentru că cei care le promovează au indentităţi clare”.

 

„Spre deosebire de cei care practică grobianismul, mitocănia în lumea reală şi cu identitatea la vedere, în virtual şi sub anonimat limbajul pitoresc (doar despre asta putem vorbi, nu există gesticulaţie şi ameninţare reală) ţine mai mult de retorica unui anumit tip de polemică, ceva mai vehementă, dar lipsită de impact social real”. 

Vânătorul/d.c.

 

De ce îl cunoaştem doar după pseudonimul său? „Pur şi simplu nu-mi doresc notorietatea”, spune el, în stilul său deja caracteristic. Vânătorul/d.c poate vorbi, din proprie experienţă, despre trei categorii de comentatori.

 

„Cei cu plată sau fără, dar puşi de partid să comenteze favorabil acestuia, să creeze diversiuni în intenţia de a atrage atenţia celorlalţi comentatori de la subiectul ce incriminează partidul respectiv şi, mai ales, să intimideze comentatorii cu vederi politice opuse. Urmează voluntarii, adică oameni activi, majoritatea cu studii superioare şi cu ocupaţii care le permit accesul la net. Sunt şi cei mai pătimaşi în a-şi susţine punctul de vedere şi mai mereu au argumente solide ce le justifică opiniile, convingerile, discursul în general. La final, sunt ocazionalii, cei care comentează rar, dar citesc şi votează”, spune Vânătorul/d.c.

 

Comentatorul a observat că nu de puţine ori atmosfera creată în interiorul unui forum nu se limitează doar în parametrii publicaţiei respective. În fond, discuţiile, dezbaterile, certurile şi conflictele care iau naştere pe net existau dinainte, în mintea fiecărui participant, şi continuă şi după, prin diverse căi. 

 

„Forumul unui articol, în funcţie de comentarii, are uneori ca efect crearea surprinzător de rapidă a unui curent de opinie, care, ulterior, se poate amplifica prin viu grai, mailuri, FaceBook, Twitter. Haideţi să spunem aproape în progresie aritmetică”, este de părere comentatorul.


Sursa:
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/viata-dubla-postacilor-romani-1_529584bcc7b855ff56439489/index.html
======================================
=====================================================
================================================================