La Alba Iulia, parada de 1 Decembrie. La mulți ani, România! La mulți ani, români!

 

Pregătiri în Orașul Unirii pentru parada de 1 Decembrie. TVR este partener oficial al evenimentelor dedicate Zilei Naționale a României

Aproape 2 mii de militari și 180 de autovehicule vor defila pe 1 Decembrie la Alba Iulia. Transportoare blindate, autospeciale de intervenție și lansatoare de rachete, elicoptere și avioane de vânătoare vor trece prin fața zecilor de mii de oameni care vor ajunge în orașul Unirii.

La Alba Iulia au venit militari și au fost aduse echipamente din toate colțurile țării. La miezul zilei s-au aliniat în apropierea Bulevardului 1 Decembrie,  pe care se va desfășura defilarea.
Zeci de localnici au asistat la repetiții.

Pe 1 Decembrie, vor deschide parada plutoanele de militari, urmate de mașinile de luptă și de autospecialele Ministerului de Interne.

Aproape 100.000 de români sunt așteptați să marcheze Centenarul României în Capitala Marii Uniri.

Românii vor putea urmări spectaculoasa paradă de la Alba Iulia la TVR. Televiziunea Publică va transmite ceremoniile de la Arcul de Triumf din Capitală și de la  Focșani.


Toate posturile de televiziune vor transmite imaginile filmate şi transmise de Televiziunea Națională.


TVR este partener oficial al evenimentelor.

Sursa:  http://stiri.tvr.ro/pregatiri-in-ora--ul-unirii-pentru-parada-de-1-decembrie--tvr-este-partener-oficial-al-evenimentelor-dedicate-zilei-na--ionale-a-romaniei_838816.html#view

Ce gândește un nou-născut...

Ce gândește un nou-născut. Am râs cu lacrimi. Citește până la final!

---

Atunci când un copil mic plânge, uneori, e greu de înțeles ce nu-i place. Mamele împreună cu rudele,vin cu diferite soluții. Copilul însă plânge…Şi totul e pentru că adulții nu înțeleg limba copiilor. 

“Ce oameni nebuni mă înconjoară. De douăzeci de zile vorbim în limbi diferite!

Ieri, de exemplu, am făcut pipi, spatele îmi era umed. Noaptea. Îi strig că nu mă simt confortabil, iar ei..nu înțeleg! În loc să-mi ofere un scutec uscat, mi-au împins o suzetă în gură.

De la ea nu mă simt mai uscat. Bineînțeles că am scuipat-o. Le explic mai departe despre pantalonii umezi. Ei nu înțeleg…

Am făcut pipi!!! – le strig eu. Inutil.

Şi ce-i cu faţa asta somnoroasă? Ce fel de “Probabil vrea să mănânce?” Vreau scutec uscat!!!

Poate vorbesc prea încet? Trebuie să încerc mai tare. A-a-a-a!!! Deja trei feţe somnoroase sunt în jurul meu. Încearcă să înțeleagă.

Cu siguranță sunt arabi sau mongoli. Le spun clar, în română, schimbați-mi scutecul! Iar ei din nou mi-au pus suzeta în gură…Voi creşte mare, le voi spune tot ce cred despre ei…

Oh! S-a găsit unul inteligent. Spune că trebuie verificat scutecul. Hai, mai repede, atingeți-l veți rămâne șocați! Da, am avut dreptate.

Brrr…e frig, îmbrăcați-mă mai repede. Hei, oameni, voi ce priviți acolo? Ah..mă admirați? Ok. Totuși într-un scutec cald e atât de bine.

Aş vrea să mănânc ceva. Vreau să mănânc!!! Cum adică “A făcut pipi din nou?” Nu am cu ce. Repet pe silabe cu voce tare – “Nu am cu ce!”

Stai, stai, nu scoate scutecul, de abia m-am încălzit. Eşti surprinsă? E gol?

Din nou s-a găsit una inteligentă care spune: “Poate vrea mâncare?” Bravo femeie inteligentă!

Mmm ce delicios e…Mă trage somnul. Să ațipesc un pic? Dă-mi suzeta. Su-ze-ta!!!

Ohh, chiar şi cei mai nepricepuți au înțeles. Oamenii cresc şi asta e plăcut. Mâine mă voi trezi şi voi continua cu educația lor.

Hrrr….

Ce gandeste un bebelus la botez! O sa razi cu lacrimi. Povestea este geniala!

Ora 14.00. Multa lume in casa. Mama s-a coafat, tata are un soi de servet verde legat de gat, cam ca babetica mea, dar mai ingust. Arata caraghios, am ras de el. Bietul tata, crede ca rad de fapt cu el. Oricum, suspect de multa agitatie. Presimt ca e in legatura cu mine. Ia sa stau treaz. Nu, mama, nu vreau sa dorm si nici sa mananc. Voi imi pregatiti ceva.

Ora 15.00. Au mai venit si altii. Vorbesc tare, rad. Din cand in cand se apleaca si ma gadila. Asta-i un obicei tampit – ce, ne cunoastem? Pe voi va gadila necunoscutii in dormitor? Ia sa plang nitel, poate ma ia mama-n brate si scap. Deci trag aer in piept, deschid gura si…

Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adica trebuie sa fi dormit, nu? ca acuma m-au trezit. Ce mitocani. Ba, dormeam, da? Ce ma trambalati atata? Na, ca acum a apucat-o pe mama cheful sa ma schimbe. Femeie, tu pe ce lume esti? Lasa-ma-n pace sa dorm! Ia sa tragem aer in piept.

Ora 16.15. Credeti ca am chef de plimbare? Adica, zau, va imaginati ca asta vrea omu’ sambata dupa-amiaza pe la patru, sa se dea cu masina? Si acum ne si intoarcem, ca cica au uitat un certificat de nastere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveti nevoie de dovezi ca m-am nascut? Nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-saaaa, la mine-n paaaat!

Ora 16.30. Oooo, ce de luminite-n camera asta! Si ce tavan inalt! Miroase cam naspa, n-ar strica o curatenie generala, dar daca n-au ferestre, nici n-ai ce sa speri. Uite-i si pe tipii astia, umbla-n rochii aurii cu maneci negre, doi barbosi. Na, ca unul a pus mana pe mine – ia gheara, ba naspetule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16.40. Canta – sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe langa astia. Aloouu, ma blues brothers, mai incet ca nu ma mai aud gandind! Ma tine-n brate o tanti, habar n-am cine e aia, rag de mama focului, e cam multa lume in spate, e si o oala mare in stanga, o masa. Cred ca astia vor sa ma manance. Bai, trebuie sa scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cat mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16.50. Urlu in continuare. Pan-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, in loc sa ma scape din beleaua asta ingrozitoare (in care tot ea m-a bagat, daca e sa ma gandesc), a vent sa-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mama, ca am nevoie acum? Ia-ma de-aici, nu-i vezi p-astia ce-mi pregatesc? Ce tradatoare. Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din partea ei.

Niciodata sa nu pui aceste nume copiilor tai, la botez

Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot in spatele barbosilor stau. Aia fac vrajitorii peste cartea de bucate, lumea ii aproba cu gesturi stranii. In oala aia e apa, m-am prins. Nu vad de-aici daca e vreun morcov si niscaiva pastarnac inauntru, dar n-am nicio-ndoiala. Cred ca ma fac ciorba. Am incurcat-o rau de tot. Cred c-am si ragusit, dar nu ma las – cineva trebuie sa ma salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu ma pacalesti.

Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tacut, fazanul crede ca datorita lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar imi conserv puterile magice. Cand or vrea sa m-arunce-n oala, o sa-mi iau zborul si-o sa le dau cu tifla din turla. Roadeti-va unghiile, na, canibalilor.

Ora 17.15. Gata, pan-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masa, m-au dezbracat. Pentru o clipa am ajuns pe burta, dar puterile magice n-au actionat, n-am putut s-o sterg, desi am incercat. Acum m-a luat barbosul nr. 1 si ma duce spre oala. Acum, ajutor, acum! Ba, nu ma baga-nauntru, ba, stai asa.

Ora 17.15. WHOA! S-a razgandit, uite-l ca ma scoate. Stai sa tip.

Ora 17.15. Nu, iar ma baga-n oala. Ma, nebunule, termina!

Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu stiu daca vrea sa ma inece pe bune, ca ma tine de nas si gura. Poate vrea sa ma sufoce? Ma desteptule, tu respiri cumva prin alte gauri?

Ora 17.15. Daca mai face asta inca o data, pe bune daca nu fac si eu ceva pe el. Macar atat. Ia, ca ma tine deasupra oalei, sa ma scurg. Ce inapoiati. De prosoape n-ati auzit?

Ora 17.20. Credeam c-am scapat, ca s-au indurat… M-au luat de la oloi, m-au imbracat la loc, dar m-au dat si cu ulei si tot lui nenea ala m-au livrat si ala merge cu barbosii intr-o camera secreta. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorba. Unde duceti voi copiii mici, ma nenorocitilor? Ia sa urlu un pic, poate atrag atentia cuiva, desi astia-s clar vorbiti intre ei.. Las’ ca scap eu si va dau pe mana Politiei!

Ora 17.25. Nu trebuia sa urlu. Mi-au bagat pe gat droguri cu lingurita. Se-nvarte tot, ma tin de barbie sa-nghit. Am reusit sa scuip un pic, dar barbosul s-a ferit, e clar ca are experienta, pezevenghiul. In schimb, fraierul care ma tine strans in brate e incepator. Acum are o amintire de la mine, pe rever.

Ora 17.30. Dhhroglgul ala isssi mmfaseee emfectul. Mmmmhhhmmm. Mi-e somn. Tu, trecatorule, daca citesti asta, sa stii ca m-am luptat ca un barbat si-am fost invins miseleste. Adio, si sa va stau in gat.

Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, intreg… Nu stiu cum am scapat, dar inca un botez nu mai suport. Bai, desteptilor, sper ca nu va mai vine vreo idee saptamana viitoare.
Femeie, ia scoate sutienul si fa-te-ncoa. N-am uitat ca m-ai tradat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

------------------------------------

 Circula pe net.... 

-----------------------------------------
Cititi si aici: 

Dialog între doi gemeni nenăscuţi. Ora de meditatie. Reflectii... asupra vietii si a mortii. UPDATE. 

Sursa:  http://mhblogonline.blogspot.com/2016/01/dialog-intre-doi-gemeni-nenascuti-ora.html

Consemnam pentru istorie: 'Voi scrie noi pagini! Mergem cu Dumnezeu înainte!' dixit Gabriel Oprea. Spre stiinta prietenilor si luare aminte tuturor!

Gabriel Oprea vine cu replica pentru toți contestatarii: 'Voi scrie noi pagini! Mergem cu Dumnezeu înainte!'

Gabriel Oprea, președinte fondator UNPR, subiectul mai multor atacuri mediatice, a scris, pe Facebook, ''Adevărul despre Gabriel Oprea''. Oprea și-a prezentat CV-ul profesional, militar și politic și a anunțat că decizia de a reveni în politică e definitivă.

''Pentru ca sunt constant subiectul unor atacuri mediatice, pentru ca exista tot felul de informatii false si comentarii rau-voitoare referitoare la persoana mea, pentru ca unora le este teama ca pot coagula in jurul meu o forta care sa lupte pentru binele si pentru progresul Romaniei, vreau sa prezint, in randurile de mai jos, adevarul despre parcursul meu profesional, militar si politic.

In 1980, am fost admis la Scola Militara de Ofițeri Activi Sibiu, secția Intendenta. In acea perioada, in scoala militara cel mai greu se intra la aviatie, intendenta și finante. Erau mai mult de 20 de candidati pe loc la fiecare dintre cele trei arme.

In 1983, am finalizat cei trei ani de studiu cu cea mai mare medie din promotie si m-am situat pe locul al doilea dupa sustinerea examenului de stat. Asadar, in 1983 deveneam ofiter de intendenta - logistica militara.

Am fost preocupat de pregatirea continua. Astfel ca, in anul 1985 am dat examen de admintere la faculatea de drept din cadrul Universitatii Bucuresti, unde erau inscrisi peste 25 de candidati pe loc. Am fost admis al treilea, cu media 9.75.

Din 1990, am fost ofițer de justitie militara pana in anul 1993 cand am trecut in rezerva la cerere.
In perioada 1993 – 2000 am fost asociat in mai multe firme comerciale.
Vreme de sase luni, in 1997, am urmat cursurile Colegiului National de Aparare.
In perioada 1999 – 2000, am fost director adjunct al Colegiului National de Aparare.
Am fost avansat in rezerva la gradele de maior, locotenent-colonel si respectiv colonel, intre anii 1993 – 2000.

Fiind director adjunct al Colegiului National de Aparare, in anul 2000 am fost decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei în grad de Cavaler, acordat de catre presedintele Emil Constantinescu.

In anul 2001 am devenit secretar de stat, Presedinte al Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, functie prevazuta cu gradul de general de trei stele. In perioada mandatului am fost activat cu gradul de colonel de justitie militara de catre ministrul apararii Mircea Pașcu si avansat la gradul de general de brigada cu o stea, de Ziua Nationala a Romaniei, la 1 decembrie 2001.

In 2002, am fost numit, prin Hotarare a Guvernului, in functia de prefect al municipiului Bucuresti. In acelasi an, am fost decorat, de catre președintele Ion Iliescu, cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler.

In iunie 2003, am fost numit in functia de ministru delegat pentru administratie publica si trecut in rezerva cu gradul de general-maior cu doua stele.

In anul 2004, am intrat in politica si am fost ales vicepresedinte al PSD si presedintele organizatiei PSD Ilfov.

La alegerile din 2004, am fost ales deputat PSD si desemnat membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea Controlul Parlamentar asupra Activitatii SRI.

In perioada 2006 – 2008, am condus Departamentul de aparare, ordine publica si siguranta nationala al PSD.

In decembrie 2008, am fost ales, pentru al doilea mandat, deputat si Membru al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională a Camerei Deputaților.

Am fost ministru al administratiei si internelor, din decembrie 2008 si pana in 13 ianuarie 2009, cand, in urma numirii lui Virgil Ardeleanu la sefia DGIPI – pentru ca il consideram un profesionist – conducerea PSD mi-a cerut demisia din functie. 

Am demisionat din functia de ministru de interne, asa cum mi s-a cerut, am demisionat si din PSD, devenind parlamentar independent. Am fost urmat de senatorul Anghel Iordanescu si de primarul Neculai Ontanu, care au demisionat, la randul lor din PSD. Ulterior, am creat grupul parlamentarilor independeți care a ajuns sa numere 25 de parlamentari.

In decembrie 2009 deveneam ministru al apararii nationale in Guvernul Boc, functie ocupata si in Guvernul Ungureanu, pana in mai 2012.

La aparare si mai tarziu, la interne, am sprijinit din toata inima, moral si financiar, din surse proprii, vaduvele eroilor cazuti la datorie in teatrele de operatii, luptand pentru pacea lumii, pentru linistea noastra. Le-am asigurat acestor femei greu incercate un loc de munca sigur, stabil si am facilitat accesul urmasilor eroilor in institutiile de invatamant ale celor doua ministere, pentru ca acesti copii, ramasi fara un parinte, sa aiba un viitor linistit asigurat. 

Tot la aparare, am considerat ca soldatii si gradatii voluntari merita sa devina profesionisti si sa aiba aceleasi drepturi cu ceilalti militari, inclusiv dupa iesirea din activitate. De aceea, am facut modificari importante de legislatie pentru ca ei sa beneficieze astazi de aceste drepturi asigurate. Cand am preluat mandatul de la aparare, soldatii si gradatii voluntari ieseau din sistem la 40 de ani. Prin modificarea Statutului, le-am redat acestor oameni demnitatea, transformandu-i din soldati si gradati voluntari in militari profesionisti si prelungind la 55 de ani varsta pana la care pot lucra in Armata, cu drept de pensie.

Am fost inaintat la gradul de general-locotenent cu trei stele in rezerva si ulterior general cu patru stele in rezerva - onorific, de catre presedintele Traian Basescu.

In anul 2010, am lansat Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei, partid pe care l-am condus, ca presedinte ales, pana in 2016.

La alegerile din decembrie 2012 am fost ales Senator UNPR.

Am detinut functia de viceprim-ministru pentru securitatea nationala, in perioada decembrie 2012 -2014, iar in perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015 - vicepremier pentru securitatea nationala si ministru de interne.

In iunie si iulie 2015, am indeplinit functia de prim-ministru interimar.

In aceasta perioada, am realizat, impreuna cu sindicatele din politie si armata, legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, pentru intregul sistem de aparare, ordine publica si siguranta nationala si am asigurat, prin masurile adoptate, drepturile pentru personalul militar si civil activ din toate institutiile din domeniu.

In noiembrie 2015, am demisionat din guvern, in acelasi moment cu premierul Victor Ponta.
Au urmat dosare politice pe numele meu.
Un dosar legat de un accident in care, nevinovat fiind, am ajuns sa fiu singura persoana aflata pe bancheta din spate a unui automobil neimplicat in accident, trimisa vreodata in judecata pentru ucidere din culpa. Intr-un alt dosar politic, am fost acuzat pentru achizitionarea de catre DIPI a unui autoturism, la ministerul de interne.

Pentru ca sunt militar, pentru ca am onoare, in acele circumstante in care eram acuzat, desi eram nevinovat, am ales sa demisionez din functia de senator, chiar daca Senatul a respins, in mod corect, cererea de incepere a urmaririi penale. Am demisionat atunci si din functia de presedinte al UNPR, pentru a nu periclita imaginea partidului pe care l-am creat.
La Congresul UNPR, am fost ales presedinte fondator, pozitie pe care o detin si astazi.

Am convingerea ca, impreuna cu romanii patrioti, cu cei din domeniul aparare, ordine publica si siguranta nationala, cu oamenii care iubesc aceasta tara la fel ca mine, voi scrie pagini noi in aceasta biografie, pe care o voi si publica, la momentul oportun. Mergem cu Dumnezeu inainte!'', a scris Gabriel Oprea pe pagina sa de Facebook.

„Haideți pe jandarmi pe 10 August”!!! Un SEMNAL DE ALARMA... pe ADRESA autorităților! Nu va jucati cu focul!

Un SEMNAL DE ALARMA... pe ADRESA autorităților!
Ce propune „libertatea de expresie” tefelistă pentru protestul din 10 August: obținerea de arme, ocuparea sediilor PSD-ALDE, incendierea Palatului Victoria, blocarea circulației în București
----------------------------------
Pe 18 mai 2018, publicația cristoiublog.ro a întrebat Serviciul Român de Informații (SRI) dacă, în opinia autorizată a instituției, sectorul non-guvernamental poate să furnizeze riscuri pentru securitatea națională și dacă finanțarea din exterior a unor campanii împotriva guvernului României poate reprezenta un risc major pentru țară. Pe 6 iunie, SRI ne-a transmis un răspuns din care se deducea că tefelismul (eventual grupurile „rezist” și „cloștile” sale de pe site-urile de socializare, cu ideologul suprem GDS- Grupul de Dialog social care i-a și premiat în 2017 pe „civism”) este libertate de expresie și este bătaie cu flori. Între timp, progresul în organizare al mitingului gen „rezist” de la București, programat pentru 10 august, a permis să se vadă că „libertatea de expresie” a grupurilor de “activiști” evoluează periculos în direcții radicale: pe site-uri de socializare, tefeliștii studiază filmulețe ale ciocnirilor cu poliția ca să învețe cum trebuie „combătuți” jandarmii, cer arme, propun mercenari, planifică incendierea Palatului Victoria, blocarea circulației, luarea cu asalt a Capitalei. Toate acestea, în contextul în care organizatorii mitingului estimează sosirea în Piața Victoriei a sute de mii de oameni.
---------------------------------
„Haideți pe jandarmi pe 10 August”
---------------------------------
Nimic nu este întâmplător acolo unde ideologi din Divizia Presă a tefelismului prognozează un an violent pentru mișcările de tip “rezist”, în așteptarea unei Revoluții “purificatoare” pentru România. Considerate ostile statului de drept în țări democratice precum Statele Unite sau Ungaria, grupurile tefeliste nu au, în schimb, nicio problemă în propagarea urii și violenței în România, în numele unei așa-zise “societăți fără penali”. “Haideți pe jandarmi pe 10 August”, mobilizează un anume R. Munteanu, rezident în Marea Britanie. “Respect, să luăm lecții”, insistă alături un anume Sandulesck, cu referire la “lecțiile” video de confruntare cu forțele de ordine. “Dați-mi arme și aduc eu mercenari, în 20 de minute îi facem praf și PeSeDiști din Guvern, și pe jandarmii care îi apără”, cere imperios M. Paveli, care dezvoltă “ideea” mai târziu: “Cu proteste pașnice nu se mai poate face nimic, singura soluție a rămas îndepărtarea hoților și corupților prin forță și uz de armă letală”. U. M. Nichifora propune preluarea “modelului” Germaniei și abandonarea mașinilor în trafic, detaliind: “E suficient să blocăm traficul o zi. Se paralizează țara”, în timp ce C. Conoipină adaugă: “Trebuie ocupat în întregime Palatul Victoria și dacă va fi nevoie, devastat în întregime și ars la pământ”. Z. M. Perți amintește că trebuie “ocupate sediile importante Parlament, Guvern etc”, în timp ce P. Leicuș completează că trebuie ocupate “ministerele și sediile PSD, ALDE din toată țara”. O altă persoană, R. Chelbașu anunță esențialul: “A vorbit organizatorul în direct și va veni…Vor lua cu asalt capitala…”, iar M. Tănăselcă exclamă “Chiar sînteți fraieri? Chiar credeți că fără arme veți reuși ceva?”. Brusc interesat, un anume T. Biscuit, foarte activ și care pare a fi un lider “rezistent” îi răspunde: “Aveți dreptate, dați-mi cerere vă rog de prietenie!”. Iar exemplele cu astfel de “libertăți de opinie”, eventual pot continua.
--------------------------------
Avem un CSAT. Ce facem acum?
-------------------------------
Activitatea SRI este organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și constă în valorificarea informaţiilor necesare prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României. În mod normal, dacă un grup are un comportament frecvent anarhic care rezultă într-un “risc” (nota bene, o “vulnerabilitate”, cum le place strategilor de la Cotroceni să pronunțe) pentru siguranța națională, potrivit legii subiectul trebuie analizat în CSAT- la propunerea unei instituții cu atribuții și se emit hotărâri cu caracter obligatoriu pentru instituții (gen Ministerul Afacerilor Interne sau SRI) în interiorul ariei lor de competențe. Rămâne, însă, incert în ce mod s-ar sesiza și ar acționa instituții ale Statului precum Președinția sau SRI în cazul agresivității grupurilor aflate sub umbrela “rezist”, în contextul în care Klaus Iohannis s-a așezat în fruntea protestelor de stradă tefeliste.
-------------------------------
Siguranța României, pe carnet de sănătate
-------------------------------
Așadar, câtă “libertate de expresie” încape azi (o săptămână înaintea marelui marș tefelist), în viziunea SRI și a Palatului Cotroceni, în vandalizarea unei scene de Crăciun (Dec. 2017), în agresarea fizică a unor pensionari la mitingurile “rezist”, în purtarea ostentativă a plăcuțelor de înmatriculare “MU.E PSD” de către “activiști” sau în chemările la înarmare, ocuparea Parlamentului și incendierea Guvernului pe mediile online? Publicația cristoiublog.ro a mai avertizat că legăturile suspecte ale protestelor violente din România cu forțe externe ar fi trebuit, eventual aprofundate (cu măsurile de rigoare) la nivel de administrație a statului (servicii speciale) și nu doar în mass-media. În Ian. 2018, Grupul de Investigații Politice (GIP) publica o cercetare jurnalistică care dezvăluia cu punct, cu virgulă și cu probe, o conexiune între protestele “rezist” din Piața Victoriei și finanțări globaliste – legături acuzate dealtfel și în alte state. În mod firesc, când un guvern (al Olandei, prim-ministru Mark Rutte) și o fundație de peste hotare sprijină “non-guvernamental” proteste împotriva unui alt guvern (în speță, cel al României), devine clar că securitatea națională are o problemă și trebuie revizuită starea sa de sănătate. Tăcerea pe cazul prezentat de GIP în presă a fost cvasi-totală: ceea ce în alte state precum Ungaria, Israel, SUA, se demască de la un microfon oficial, în România a rămas doar ca liniștea stingheră a unui moment de reculegere.
-----------------------------
Nu a existat o banală reacție
-------------------------------
… nici în CSAT (minunată instituție de decor, consumatoare de timp, de buget și hârtie), nici la nivelul Guvernului (nu este cunoscut un protest al Afacerile Externe pe lângă Olanda), nici măcar la nivel de partid politic de guvernare sau Opoziție, sau de Serviciu Special. Astăzi, însă, având ca vehicul site-urile de socializare de tip twitter sau Facebook, activiștii își radicalizează opiniile, încurajați de evidenta bălăceală în defensivă a oficialilor: s-a ajuns astfel că “activiștii” se încurajează să caute arme letale sau să organizeze capturarea și incendierea clădirilor publice. Un istoric global al evenimentelor “rezist” ar fi revelat pentru analiștii SRI și CSAT nu doar “libertate de expresie”, dar și agresivitate, intoleranță, finanțări prin ONGuri și multă extremă stângă (greu suportabilă, ca și extrema dreaptă, dealtfel, într-o societate echilibrată) pe eșichierul politic. Grupurile “rezist” nu au apărut din neant, ci sunt un “import cultural” cvasi-troțkist din Occident, acolo unde au acaparat frecvent conceptul de “societate civilă” și l-au folosit pentru completarea agendei globaliste a finanțatorilor gen Soros- un nou marxism pe bani capitaliști. Într-un context politic bântuit de intrigi, trădări, mofturi și complicații, timpul românilor nu mai are răbdare și curge azi spre clarificările rapide: inclusiv pentru a se afla unde începe și unde se termină vigilența autorităților publice din România asupra unui controversat fenomen social local (“protestele” TFL) care, pentru unii este denumit “risc” iar pentru alții este prezentat “libertate de expresie”.
------------------------------
Sursa:  http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-simbata-4-august-2018/

Învierea Domnului să-va umple sufletul de lumina, ochii de lacrimile bucuriei, mintea de gânduri frumoase și inima de iubire! Paște fericit!

Învierea Domnului să-va umple sufletul de lumina, ochii de lacrimile bucuriei, mintea de gânduri frumoase și inima de iubire!
Paște fericit!

Pensionarele nipone preferă să stea la închisoare!

---

Parlamentul din Japonia a adoptat în 2016 o lege prin care seniorii recidivişti să beneficieze de sprijin din partea serviciilor sociale

Japonia are astăzi cea mai îmbătrânită populație de pe Glob. Persoanele vârstnice nipone se simt singure, ignorate de familii și neintegrate în comunitate, motiv pentru care acestea au început să comită infracțiuni minore pentru a ajunge la închisoare. Acolo, ele consideră că primesc atenție, socializează și găsesc stabilitatea de care au nevoie.
Autoritățile de la Tokyo se află astăzi în fața unei situații inedite. Plângerile penale împotriva persoanelor în vârstă și arestările sunt tot mai numeroase. Îndeosebi femeile recurg la infracțiuni minore pentru a ajunge la închisoare. Una din cinci deținute este trecută de 65 de ani. Ele comit mai ales furturi din magazine, 9 din 10 femei în etate plecând din supermarketuri cu produse de valoare mică, fără să plătească.

Japonezelor în vârstă le place să lucreze în fabricile închisorilor

Neintegrate în comunitate, comit infracțiuni minore
Motivul pentru care încalcă legea tot mai multe pensionare se află în faptul că interesul familiilor și al comunității față de seniorii japonezi a scăzut dramatic în ultimele decenii. În perioada 1980-2015, numărul bătrânilor care trăiesc singuri a crescut de 6 ori, ajungând astăzi la 6 milioane.
Un sondaj comandat de guvernul nipon anul trecut a scos la iveală faptul că jumătate din persoanele vârstnice care comit furturi neînsemnate din magazine locuiesc singure, iar 40% nu au familie sau vorbesc rar cu rudele.
„Închisoarea este ca o oază pentru mine, un loc pentru relaxare și confort. Nu am libertate, dar nici nu am nimic de care să mă tem. Aici sunt mulți oameni cu care vorbesc. Am trei mese pe zi. Fiica mea mă vizitează o dată pe lună și îmi spune: «Nu îmi pare rău pentru tine. Ești patetică». Cred că are dreptate“, declară dna O., în vârstă de 78 de ani. A furat o băutură energizantă, cafea, ceai, un bol cu orez și un mango. A treia oară a fost condamnată la 1 an și 5 luni de închisoare. Are o fiică și un nepot.
Ele spun adesea că nu au pe nimeni la care să apeleze atunci când au nevoie de ajutor. „Acum locuiesc singură. Eram obișnuită să stau împreună cu familia fetei mele și mi-am cheltuit toate economiile având grijă de un ginere abuziv și violent“, spune dna F. Are 89 de ani. A furat orez, căpșuni și medicamente pentru răceală. A fost condamnată la un an și jumătate de închisoare. Are o fiică și un nepot.
Chiar dacă au un cămin se simt uneori inutile. „Mă simțeam foarte singură. Soțul meu îmi dădea mulți bani și oamenii îmi spuneau ce norocoasă sunt, dar nu bani voiam. Nu m-au făcut deloc fericită. Prima dată când am furat a fost acum 13 ani. Am intrat într-o librărie și am luat o carte. Am fost prinsă, dusă la secție și interogată de un ofițer de poliție. A fost așa drăguț. A ascultat tot ce am avut de spus. Am simțit că sunt ascultată pentru prima oară în viața mea. La sfârșit, el m-a luat ușor de braț și mi-a spus: «Înțeleg că te-ai simțit singură, dar să nu mai faci asta». Nu vă pot spune cât mă bucur acum că lucrez în fabrica închisorii. Alaltăieri, când am primit complimente pentru cât de eficientă și meticuloasă sunt, am înțeles bucuria de a munci. Îmi pare rău că nu am lucrat niciodată. Viața mea ar fi fost diferită. Mă bucur mai mult de viața mea în închisoare. Când am ieșit a doua oară, am promis că nu mă voi mai întoarce. Dar, când am fost afară, am devenit nostalgică după timpul petrecut aici“, povestește dna N. Are 80 de ani, un soț, doi băieți și 6 nepoți. A furat hârtie igienică, crochete și un evantai. A treia oară sentința a fost de 3 ani și 2 luni închisoare.

6 miliarde de yeni pe an costă îngrijirile medicale pentru seniorii japonezi

Invizibile în propriile familii
„Ele pot avea o casă. Pot avea familie. Dar asta nu înseamnă ca au un loc unde să se simtă acasă. Nu se simt înțelese. Ele cred că sunt văzute doar ca niște persoane care se ocupă de treburile gospodăriei“, spune Yumi Muranaka, directorul închisorii de femei Iwakuni, aflată la 30 de mile de Hiroshima.
Altele spun că se simt inutile, iar închisoarea le oferă șansa de a face ceva folositor. „Când eram tânără nici nu mă gândeam să fur. Tot ce am, am obținut muncind din greu. Am lucrat într-o fabrică de cauciuc timp de 20 de ani și ca îngrijitoare la un spital. Am fost mereu strâmtorați cu banii, dar tot am reușit să-l trimitem pe fiul nostru la colegiu. Soțul meu a făcut un atac cerebral cu 6 ani în urmă și de atunci este la pat. Suferă și de demență, halucinații și paranoia. A trebuit să-i acord multă îngrijire psihică și emoțională pentru vârsta mea. Dar nu am putut să vorbesc despre stresul meu cu nimeni pentru că mi-a fost rușine. Am fost închisă pentru prima oară când aveam 70 de ani. Când am furat, aveam bani în portofel. Atunci m-am gândit la viața mea. Nu mai voiam să merg acasă și nu aveam nicăieri altundeva unde să mă duc. Ajutorul pe care îl primesc în închisoare a fost singura cale. Viața mea este mult mai ușoară aici. Pot fi eu însămi, pot să respir, chiar dacă este temporar. Fiul meu îmi spune că sunt bolnavă și ar trebui să fiu internată într-un spital de boli psihice. Dar nu cred că sunt bolnavă. Cred că am furat din cauza anxietății“, spune dna T. Are 80 de ani, un soț și doi copii. A furat icre de cod, semințe și o tigaie. A patra oară instanța s-a pronunțat pentru 2 ani și jumătate de închisoare.

Femeile sunt mai sărace decât bărbații
Femeile japoneze în vârstă sunt adesea vulnerabile din punct de vedere economic, aproape jumătate din cele care locuiesc singure trăind în sărăcie, comparativ cu doar 29% din bărbații aflați în aceeași situație. „Soțul meu a murit anul trecut. Nu am avut copii, așa că am rămas total singură. Am fost la supermarket să cumpăr legume și am văzut un pachet cu carne de vită pe care am vrut să-l cumpăr, dar nu mi-l permiteam. Așa că l-am luat“, povestește una dintre deținute.
Nici instituțiile guvernamentale, nici sectorul privat nu au dezvoltat programe de reintegrare reală pentru pensionari, iar costurile pentru ținerea lor în penitenciare cresc într-un ritm alarmant. Cheltuielile medicale anuale legate de îngrijirea vârstnicilor au ajuns astfel la peste 6 miliarde yeni (mai mult de 50 milioane dolari) în 2015, cu 80% mai mari comparativ cu deceniul anterior.
În închisori a fost angajat personal specializat pentru a-i ajuta pe deținuții vârstnici să-și facă baie și să meargă la toaletă, dar numai pe timpul zilei, noaptea aceste sarcini fiind îndeplinite de către gardieni, ceea ce a provocat însă nemulțumirea acestora. Un ofițer de corecție a semnalat faptul că a fost solicitat să efectueze muncă de îngrijitor. Satomi Kezuka, un vechi gardian de la penitenciarul de femei Tochigi, aflat la 60 de mile nord de Tokyo, spune că actualele îndatoriri includ ajutarea bătrânilor care au incontinență urinară. „Le este rușine și își ascund lenjeria intimă. Le-am spus să o aducă la mine, să le-o spăl.“ Mai mult de o treime din gardienii care lucrează în închisorile de femei renunță la serviciu în maximum 3 ani.
Parlamentul din Japonia a adoptat în 2016 o lege prin care seniorii recidiviști să beneficieze de sprijin din partea serviciilor sociale. De atunci, parchetele și penitenciarele trebuie să lucreze împreună cu agențiile guvernamentale pentru a le acorda persoanelor vârstnice asistența de care au nevoie. Dar problemele cu care se confruntă aceste femei care caută confortul relativ al închisorii se află dincolo de atribuțiile sistemului.
„A fost greu când am realizat că va trebui să trăiesc cu 1.000 yeni (circa 9 dolari) pe zi. Nu mă așteaptă nimic bun afară“, spune d-na K. Are 74 de ani, un soț și o fiică și a fost condamnată a treia oară. Sentința este secretă.
Fotografii: Shiho Fukada
Traducere și adaptare de pe www.bloomberg.com

Sursa:  https://www.cotidianul.ro/pensionarele-nipone-prefera-sa-stea-la-inchisoare/