Comemoram 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu . „Nu cu argumente filosofice şi umanitare veţi convinge pe aceşti tirani, ci cu lancea lui Horea” , spunea Crăişorul Munţilor. UPDATE

 

=========================================

 

Avram Iancu

Avram Iancu, figură remarcabilă a Revoluţiei Paşoptiste din Transilvania, s-a născut în Munţii Apuseni, la Vidra de Sus, într-o familie de iobagi la origine. Prin funcţia de jude, tatălui său ajunge să depăşească acest statut şi să-i ofere un viitor promiţător fiului. Astfel, Avram Iancu va avea posibilitatea să studieze, mai întâi la şcolile elementare din Poiana Vadului şi Abrud, apoi la gimnaziul din Zlatna. Din 1841 şi până în 1843 se află la Cluj, unde urmează studii umaniste şi de filosofie la Liceul Piarist. Frecventarea unui liceu catolic maghiar era un lucru des întâlnit în acea perioadă la tinerii români din familii mai înstărite.

 

 

La acelaşi liceu din Cluj s-au format sub îndrumarea călugărilor catolici şi alţi reprezentanţi de marcă ai culturii românşti, cu ar fi: Gheorghe Şincai, Petru Maior sau Alexandru Papiu-Ilarian, care la vârsta maturităţii vor deveni importanţi militanţi pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania. Tot la Cluj va urma Avram Iancu şi Facultatea de Drept, până în anul 1847.

 

 

După terminarea studiilor, hotărât fiind să urmeze cariera de avocat, vine la Tîrgu-Mureş pentru a-şi îndeplini stagiatura pe lângă Tabla Regească. Această instituţie, care a atras în jurul său mulţi tineri români dornici să-şi construiască cariere de avocaţi sau jurişti, a fost mutată aici de la Mediaş, în anul 1754, din iniţiativa reginei Maria Tereza.

Împreună cu Alexandru Papiu-Ilarian, care era şi el cancelarist la Tabla Regească, Avram Iancu devine lider al tinerilor intelectuali români de la Tîrgu-Mureş, animaţi de sentimente profund naţionale şi dornici de a se implica în rezolvarea problemelor politice şi sociale ale românilor din Transilvania.

În anii petrecuţi la Tîrgu-Mureş a locuit într-o casă aflată pe strada care astăzi îi poartă numele, la numărul 23. Placa memorială aflată pe faţada clădirii aminteşte de acest lucru: „În această casă a locuit între anii 1847-1848 Avram Iancu luptător dârz şi neînfricat pentru drepturile sociale şi naţionale ale poporului român."

 

 

Odată cu izbucnirea evenimentelor din 1848, Avram Iancu se va afla printre organizatorii revoluţiei. Pentru a doua Adunare Naţională de la Blaj strânge un număr de 10.000 de moţi de prin locurile natale, în fruntea cărora va fi prezent pe Câmpia Libertăţii.

 

 

Pe parcursul anilor 1848 şi 1849, devine conducătorul oştilor ţărăneşti din Munţii Apuseni, unde creează un adevărat nucleu al rezistenţei româneşti împotriva forţelor armate anti revoluţionare austriece. În decursul anului 1849 Nicolae Bălcescu va duce o grea muncă de mediere între conducătorul revoluţiei populare maghiare, Kossuth Lajos, şi Avram Iancu, pentru ca cele două armate să lupte împreună împotriva inamicului comun. În acest sens, Kossuth şi Bălcescu vor pune la cale, în iulie 1849, „proiectul de pacificare". Nu se va putea ajunge însă la un acord între revoluţionarii români şi maghiari, astfel că trupele austriece cu ajutor din partea ţarului Rusiei vor înfrânge definitiv revoluţia, în august 1849.

Lupta lui Avram Iancu pentru dobândirea drepturilor românilor ardeleni va continua şi după 1849 prin alte mijloace. Astfel, în 1851 face parte din delegaţia transilvăneană care pleacă la Viena pentru a prezenta revendicările românilor. În 1852, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph în Transilvania, se simte extrem de ofensat de refuzul de a fi primit în audienţă, ceea ce îl determină să nu accepte ulterior decoraţia acordată de acesta pentru meritul de a nu se fi alăturat revoluţiei maghiare din 1848.

După 1852 urmează o perioadă mai obscură în viaţa lui Avram Iancu, marcată de boală şi de profunda dezamăgire de a se vedea incapabil să ducă la bun sfârşit măreţele sale planuri.

Se stinge din viaţă la 10 septembrie 1872, la Baia de Criş şi este înmormântat la Ţebea, în judeţul Hunedoara, lângă „Gorunul lui Horea".

Bibliografie:
Silviu Dragomir- Avram Iancu

Autor: Maria Orosan-Telea

http://cultura.inmures.ro/biografie-avram-iancu.html

===============================

===============

 

 

Aviu Ştefan Teompa: „Avram Iancu, o biografie sau un destin"

 

În inima Apusenilor avea să deschidă lumina ochilor în anul 1824, cel pe care poporul la gratulat cu numele de Crăişorul Munţilor. Părinţii i-au pus numele de Avram, celui ce avea furişaţi sub pernă bănuţi de argint, să aibă viaţa curată ca argintul. Se spune că dintre obiectele aşezate după cum era obiceiul la capetele leagănului, Avrămuţ ar pus mai întâi mâna pe coada securii…

Copil fiind, pe vremea când tatăl său, "omul stăpânirii", judeca în ogradă pe cei răzvrătiţi sau încălcători de lege, îi spune cu pumnii strânşi de durere, (pumnii cu care mai târziu va lovi în pieptul furtunii!), cu ochii înlăcrimaţi, ochii aceia albaştri ca Arieşul:"Tată, nu-i bună rânduiala de-acum! Trebuie schimbată! Nu-i drept ca unii să moară de flămânzi, iar alţii să crape de sătui!"

În casa dascălului Mihai Gomboş, Avrămuţ învaţă literele şi numerele, după care este trimis la şcoala primară din Neagra. La 10 ani merge la Câmpeni, Aici urmează cursurile primare, cititul, socotitul, istoria şi geografia, cântul şi desenul, regulile moralei şi ale bunei cuviinţe. După terminarea şcolii din Câmpeni, împlinind vârsta de 13 ani, tatăl său îl înscrie la gimnaziul unic de trei clase din Zlatna. În protocoalele "Gimnaziului umanistic", îl găsim înregistrat ca Iank Abraham, de religie romano-catolică! În anul 1841, la 17 ani, se înscrie la liceul piariştilor din Cluj, tot un liceu catolic, asemenea gimnaziului de la Zlatna

 

După terminarea celor trei ani, se întoarce la Vidra sa natală, îmbrăcat în haine domneşti, spre dezamăgirea mamei sale, de pe vremea când îşi lepădase straiele ţărăneşti la plecarea lui la gimnaziul din Zlatna. Acasă, printre moţi, caută să le cunoască suferinţele, procesele lungi şi nemiloase în care erau târâţi aceştia prin tribunalele vremii. Voinicul de 18 ani, în 1844, se înscrie la cursurile Facultăţii de drept din Cluj, Terminând cursurile, solicită guvernului un post de practicant, fără salariu, dar este respins, nefiind nobil, pe motivul originii sale de plebeu

Participă în 15 ianuarie 1847, ca practicant la Tabla regească, la Dieta Transilvaniei de la Cluj. Şuluţiu relatează că în drumul lor spre casă, după dezbaterile parlamentare din Dietă, Iancu ar fi spus următoarele cuvinte: "Frate Şuluţiu! Nu te supăra pe mine, oricât de bun român ai fi, tu nu poţi simţi durerea ce am simţit-o eu azi. Tu şi familia ta nu sunteţi robi ca mine şi ca părinţii mei… Nu cu argumente filozofice şi umanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea lui Horea.

Pe Câmpia Blajului, în mai 1848, cei patruzeci de mii de români, adunaţi în formă de stea, ascultă cutremuraţi de emoţie cuvintele Crăişorului: „Uitaţi-vă pe câmp, românilor, suntem mulţi, ca cucuruzul brazilor, suntem mulţi şi tari, că Dumnezeu e cu noi!" Acolo se hotărăşte ştergerea iobăgiei şi proclamarea drepturilor venit să le curăţesc!"

 

„Ori izbim cu pumnul în pieptul furtunii, ori pierim!" Revoluţia dă în clocot. Până la sfârşitul lui octombrie 1848 ea cuprinde aproape întreaga Transilvanie. Câmpeni, Abrud, Mărişel, Arieş, Mureş, Someş, Criş, Târnave, Ţara Moţilor, Ţara Zarandului, Şiria, Arad… Pete de sânge… pe chipul unei naţiuni îndurerate

Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea fericită, a fost un ideal care l-a marcat tot timpul pe Iancu. După înfrângerea revoluţiei, Iancu pleacă la Viena. Românii sunt din nou dezamăgiţi. Iancu, împreună cu Cipariu, Bărnuţiu şi Laurean, sunt chemaţi la poliţie, comunicându-li-se acestora ordinul de a părăsi Viena, după ce Iancu refuzase din nou să primească decoraţia dată de împărat, "Crucea de aur pentru merite, cu coroană", spunând : "Să se decoreze mai întâi naţiunea cu împlinirea promisiunilor!
1852, 17 septembrie.

 

Iancu este arestat şi trimis sub escortă la Alba Iulia, unde fusese ţinut în lanţuri şi străbunul său Horia. Acolo, închis în clădirea judecătoriei de ocol, este legat , umilit şi bătut de către un ofiţer austriac, slujbaş al împăratului. În faţa acestei insulte sufletul său a coborât „în smoala melancoliei nesfârşite…" Este trimis apoi sub arest la Sibiu unde i se înscenează un proces. După eliberare se duce la vechiul său amic, Ilie Măcelariu, prieten şi coleg de la Facultatea de Drept din Cluj… Reîntorcându-se în Apuseni, Iancu nu vrea să dea ochi cu împăratul pe Muntele Găina care vizita ţinuturile unde a avut loc Revoluţia. La Vidra, la Câmpeni, Roşia Montană, Detunata, Abrud sau Bucium,
Iancu refuză de asemenea întâlnirea cu monarhul.

În 1855, toamna, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, cu creştetul descoperit, „ca în faţa unui altar", Craiul Munţilor, cu ochii înlăcrimaţi scrutează depărtările…
 „Eu nu-s Iancu. Eu sunt umbra lui Iancu, Iancu e mort!"

Cine a fost Iancu? Expresia unei idei înalte, unei dorinţe străbune, care nu se va stinge niciodată din sânul naţiunii române…"

El, regele munţilor, cel fără coroană, adormea pentru totdeauna singur şi cu fluierul flămând, pe prispa unui brutar, Ion Stupină, de la Baia de Criş, în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872. Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrenţuită, fluierul de cireş şi jalba către împărat, unsă şi mototolită…

AVIU ŞTEFAN TEOMPA

 

http://arhivaneamulromanesc.wordpress.com/opinii/aviu-stefan-teompa-%E2%80%9Eavram-iancu-o-biografie-sau-un-destin%E2%80%9C/

===================================================

 

 

Prima statuie in memoria conducatorului revolutiei romane de la 1848 din Transilvania a fost ridicata la Targu Mures in 1924. In 1940 aceasta statuie a fost mutata la Campeni, unde se afla si in prezent. Actuala statuie este opera sculptorului bucurestean Florin Codre si a fost dezvelita in 1978.

========================

 

 

 

SIBIU.In aceasta casa a poposit in toiul evenimentelor din 1848, in drumul sau spre Muntii Apuseni, Avram Iancu (1824-1872), membru al Comitetului natiunii romane.

===================

================================
===============================================

===================
=============

TOP COMMENTS
"Uitati-va pe camp romanilor, suntem multi, ca cucuruzul brazilor, suntem multi si tari, ca Dumnezeu e cu noi. Nu cu argumente filozofice si umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horea. "
 [Avram Iancu]

Admin, Romania Megalitica

Cum a fost cinstit Avram Iancu la Ţebea. Planul făcut de Gheorghe Falcă
 în caz că venea Traian Băsescu

În jur de 10.000 de oameni au participat la „Serbările Naţionale – Ţebea 2012", închinate memoriei lui Avram Iancu, comemorat la 140 de ani de la moartea sa. Este pentru prima oară după mulţi ani când la Ţebea nu şi-au mai făcut apariţia nici şeful statului, nici preşedinţii importantelor partide din România. Pentru că exista, totuşi, zvonul că Traian Băsescu ar urma să sosească la mormântul lui Avram Iancu, Gheorghe Falcă a adus în zonă 65 de autocare şi microbuze, pline cu arădeni.

Pe de altă parte, nici politicienii nu au mai sărit calul cu discursuri sforăitoare. În schimb , din nou , nu i-a putut potoli nimeni pe depunătorii de coroane la mormântul lui Avram Iancu. Iar s-a ajuns la momente penibile, având în vedere că inclusiv reprezentanţi ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) au depus o jerbă la locul în care îşi doarme somnul de veci Crăişorul moţilor.

Discursul care a smuls aplauze a fost cel al lui Corneliu Vadim Tudor, mai ales atunci când a declarat că „Adrian Năstase, premierul în al cărui mandat România a intrat în NATO, stă nevinovat în închisoare. Vinovat pentru arestarea lui Adrian Năstase este Traian Băsescu. În acest dosar, pentru care a fost condamnat, Năstase este nevinovat. El chiar a încercat să se sinucidă".

Mai mult, europarlamentarul a adăugat că astăzi România se află într-o situaţie fără ieşire. „Să nu uităm că imnul nostru este – Deşteaptă-te, române, nu – Somnoroase păsărele! Cum este posibil ca un secretar de stat să semneze, în grabă, un aviz de mediu pentru exploatarea aurului de la Certej?! Voi vorbi în Parlamentul European despre încălcarea unei decizii din 2010 a PE privind acest lucru. Premierul Victor Ponta să vorbească şi să spună cum a fost posibil să se acorde acel aviz!". La Serbările de la Ţebea au mai participat miniştrii Mariana Câmpeanu, Ecaterina Andronescu şi Mircea Duşa, precum şi vicepreşedintele Senatului, Dan Radu Ruşanu, dar şi mai mulţi parlamentari şi oficialităţi locale.

Avram Iancu a murit în data de 10 septembrie 1872, la Baia de Criş, pe prispa casei lui Ioan Stupină, un brutar din localitate. Se spune că asupra lui s-au găsit o jalbă unsă şi mototolită, ce îi era adresată împăratului Franz Joseph, un fluier din lemn de cireş şi o năframă zdrenţuită. Trupul neînsufleţit al lui Avram Iancu a fost depus pe catafalc, în casa lui Ioan Simionaşiu, asesor la sedria orfanală din Comitatul Zarand, acolo unde populaţia, preponderent românească, a decis să îl îngroape cu funeralii naţionale. Au fost trase clopotele în întreg Zarandul pentru ca lumea să afle trista veste.

Au fost să-l conducă pe ultimul drum 36 de preoţi, în frunte cu protopopii ortodox şi greco-catolic, Mihălţeanu şi Balint. Cortegiul funerar s-a întins de la Baia de Criş la Ţebea. Cheltuielile de înmormântare au fost plătite de doi moţi, care s-au dus la preotul ortodox şi i-au dat banii, fără să spună cine sunt. Nici astăzi nu se ştie numele lor. Avram Iancu a cerut, prin testament, ca bunurile sale să fie folosite ca să se înfiinţeze o facultate de drept pentru români". La înmormântarea lui Avram Iancu a fost adus un tricolor din Ţara Românească iar autorităţile de atunci au intrat în panică şi au început să îi caute pe cei care au trecut steagul peste munţi.

http://www.jurnalul.ro/observator/imnul-romaniei-somnoroase-pasarele-623210.htm

================================
====================
==========