Consemnam pentru istorie: 'Voi scrie noi pagini! Mergem cu Dumnezeu înainte!' dixit Gabriel Oprea. Spre stiinta prietenilor si luare aminte tuturor!

Gabriel Oprea vine cu replica pentru toți contestatarii: 'Voi scrie noi pagini! Mergem cu Dumnezeu înainte!'

Gabriel Oprea, președinte fondator UNPR, subiectul mai multor atacuri mediatice, a scris, pe Facebook, ''Adevărul despre Gabriel Oprea''. Oprea și-a prezentat CV-ul profesional, militar și politic și a anunțat că decizia de a reveni în politică e definitivă.

''Pentru ca sunt constant subiectul unor atacuri mediatice, pentru ca exista tot felul de informatii false si comentarii rau-voitoare referitoare la persoana mea, pentru ca unora le este teama ca pot coagula in jurul meu o forta care sa lupte pentru binele si pentru progresul Romaniei, vreau sa prezint, in randurile de mai jos, adevarul despre parcursul meu profesional, militar si politic.

In 1980, am fost admis la Scola Militara de Ofițeri Activi Sibiu, secția Intendenta. In acea perioada, in scoala militara cel mai greu se intra la aviatie, intendenta și finante. Erau mai mult de 20 de candidati pe loc la fiecare dintre cele trei arme.

In 1983, am finalizat cei trei ani de studiu cu cea mai mare medie din promotie si m-am situat pe locul al doilea dupa sustinerea examenului de stat. Asadar, in 1983 deveneam ofiter de intendenta - logistica militara.

Am fost preocupat de pregatirea continua. Astfel ca, in anul 1985 am dat examen de admintere la faculatea de drept din cadrul Universitatii Bucuresti, unde erau inscrisi peste 25 de candidati pe loc. Am fost admis al treilea, cu media 9.75.

Din 1990, am fost ofițer de justitie militara pana in anul 1993 cand am trecut in rezerva la cerere.
In perioada 1993 – 2000 am fost asociat in mai multe firme comerciale.
Vreme de sase luni, in 1997, am urmat cursurile Colegiului National de Aparare.
In perioada 1999 – 2000, am fost director adjunct al Colegiului National de Aparare.
Am fost avansat in rezerva la gradele de maior, locotenent-colonel si respectiv colonel, intre anii 1993 – 2000.

Fiind director adjunct al Colegiului National de Aparare, in anul 2000 am fost decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei în grad de Cavaler, acordat de catre presedintele Emil Constantinescu.

In anul 2001 am devenit secretar de stat, Presedinte al Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, functie prevazuta cu gradul de general de trei stele. In perioada mandatului am fost activat cu gradul de colonel de justitie militara de catre ministrul apararii Mircea Pașcu si avansat la gradul de general de brigada cu o stea, de Ziua Nationala a Romaniei, la 1 decembrie 2001.

In 2002, am fost numit, prin Hotarare a Guvernului, in functia de prefect al municipiului Bucuresti. In acelasi an, am fost decorat, de catre președintele Ion Iliescu, cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler.

In iunie 2003, am fost numit in functia de ministru delegat pentru administratie publica si trecut in rezerva cu gradul de general-maior cu doua stele.

In anul 2004, am intrat in politica si am fost ales vicepresedinte al PSD si presedintele organizatiei PSD Ilfov.

La alegerile din 2004, am fost ales deputat PSD si desemnat membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea Controlul Parlamentar asupra Activitatii SRI.

In perioada 2006 – 2008, am condus Departamentul de aparare, ordine publica si siguranta nationala al PSD.

In decembrie 2008, am fost ales, pentru al doilea mandat, deputat si Membru al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională a Camerei Deputaților.

Am fost ministru al administratiei si internelor, din decembrie 2008 si pana in 13 ianuarie 2009, cand, in urma numirii lui Virgil Ardeleanu la sefia DGIPI – pentru ca il consideram un profesionist – conducerea PSD mi-a cerut demisia din functie. 

Am demisionat din functia de ministru de interne, asa cum mi s-a cerut, am demisionat si din PSD, devenind parlamentar independent. Am fost urmat de senatorul Anghel Iordanescu si de primarul Neculai Ontanu, care au demisionat, la randul lor din PSD. Ulterior, am creat grupul parlamentarilor independeți care a ajuns sa numere 25 de parlamentari.

In decembrie 2009 deveneam ministru al apararii nationale in Guvernul Boc, functie ocupata si in Guvernul Ungureanu, pana in mai 2012.

La aparare si mai tarziu, la interne, am sprijinit din toata inima, moral si financiar, din surse proprii, vaduvele eroilor cazuti la datorie in teatrele de operatii, luptand pentru pacea lumii, pentru linistea noastra. Le-am asigurat acestor femei greu incercate un loc de munca sigur, stabil si am facilitat accesul urmasilor eroilor in institutiile de invatamant ale celor doua ministere, pentru ca acesti copii, ramasi fara un parinte, sa aiba un viitor linistit asigurat. 

Tot la aparare, am considerat ca soldatii si gradatii voluntari merita sa devina profesionisti si sa aiba aceleasi drepturi cu ceilalti militari, inclusiv dupa iesirea din activitate. De aceea, am facut modificari importante de legislatie pentru ca ei sa beneficieze astazi de aceste drepturi asigurate. Cand am preluat mandatul de la aparare, soldatii si gradatii voluntari ieseau din sistem la 40 de ani. Prin modificarea Statutului, le-am redat acestor oameni demnitatea, transformandu-i din soldati si gradati voluntari in militari profesionisti si prelungind la 55 de ani varsta pana la care pot lucra in Armata, cu drept de pensie.

Am fost inaintat la gradul de general-locotenent cu trei stele in rezerva si ulterior general cu patru stele in rezerva - onorific, de catre presedintele Traian Basescu.

In anul 2010, am lansat Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei, partid pe care l-am condus, ca presedinte ales, pana in 2016.

La alegerile din decembrie 2012 am fost ales Senator UNPR.

Am detinut functia de viceprim-ministru pentru securitatea nationala, in perioada decembrie 2012 -2014, iar in perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015 - vicepremier pentru securitatea nationala si ministru de interne.

In iunie si iulie 2015, am indeplinit functia de prim-ministru interimar.

In aceasta perioada, am realizat, impreuna cu sindicatele din politie si armata, legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, pentru intregul sistem de aparare, ordine publica si siguranta nationala si am asigurat, prin masurile adoptate, drepturile pentru personalul militar si civil activ din toate institutiile din domeniu.

In noiembrie 2015, am demisionat din guvern, in acelasi moment cu premierul Victor Ponta.
Au urmat dosare politice pe numele meu.
Un dosar legat de un accident in care, nevinovat fiind, am ajuns sa fiu singura persoana aflata pe bancheta din spate a unui automobil neimplicat in accident, trimisa vreodata in judecata pentru ucidere din culpa. Intr-un alt dosar politic, am fost acuzat pentru achizitionarea de catre DIPI a unui autoturism, la ministerul de interne.

Pentru ca sunt militar, pentru ca am onoare, in acele circumstante in care eram acuzat, desi eram nevinovat, am ales sa demisionez din functia de senator, chiar daca Senatul a respins, in mod corect, cererea de incepere a urmaririi penale. Am demisionat atunci si din functia de presedinte al UNPR, pentru a nu periclita imaginea partidului pe care l-am creat.
La Congresul UNPR, am fost ales presedinte fondator, pozitie pe care o detin si astazi.

Am convingerea ca, impreuna cu romanii patrioti, cu cei din domeniul aparare, ordine publica si siguranta nationala, cu oamenii care iubesc aceasta tara la fel ca mine, voi scrie pagini noi in aceasta biografie, pe care o voi si publica, la momentul oportun. Mergem cu Dumnezeu inainte!'', a scris Gabriel Oprea pe pagina sa de Facebook.

„Haideți pe jandarmi pe 10 August”!!! Un SEMNAL DE ALARMA... pe ADRESA autorităților! Nu va jucati cu focul!

Un SEMNAL DE ALARMA... pe ADRESA autorităților!
Ce propune „libertatea de expresie” tefelistă pentru protestul din 10 August: obținerea de arme, ocuparea sediilor PSD-ALDE, incendierea Palatului Victoria, blocarea circulației în București
----------------------------------
Pe 18 mai 2018, publicația cristoiublog.ro a întrebat Serviciul Român de Informații (SRI) dacă, în opinia autorizată a instituției, sectorul non-guvernamental poate să furnizeze riscuri pentru securitatea națională și dacă finanțarea din exterior a unor campanii împotriva guvernului României poate reprezenta un risc major pentru țară. Pe 6 iunie, SRI ne-a transmis un răspuns din care se deducea că tefelismul (eventual grupurile „rezist” și „cloștile” sale de pe site-urile de socializare, cu ideologul suprem GDS- Grupul de Dialog social care i-a și premiat în 2017 pe „civism”) este libertate de expresie și este bătaie cu flori. Între timp, progresul în organizare al mitingului gen „rezist” de la București, programat pentru 10 august, a permis să se vadă că „libertatea de expresie” a grupurilor de “activiști” evoluează periculos în direcții radicale: pe site-uri de socializare, tefeliștii studiază filmulețe ale ciocnirilor cu poliția ca să învețe cum trebuie „combătuți” jandarmii, cer arme, propun mercenari, planifică incendierea Palatului Victoria, blocarea circulației, luarea cu asalt a Capitalei. Toate acestea, în contextul în care organizatorii mitingului estimează sosirea în Piața Victoriei a sute de mii de oameni.
---------------------------------
„Haideți pe jandarmi pe 10 August”
---------------------------------
Nimic nu este întâmplător acolo unde ideologi din Divizia Presă a tefelismului prognozează un an violent pentru mișcările de tip “rezist”, în așteptarea unei Revoluții “purificatoare” pentru România. Considerate ostile statului de drept în țări democratice precum Statele Unite sau Ungaria, grupurile tefeliste nu au, în schimb, nicio problemă în propagarea urii și violenței în România, în numele unei așa-zise “societăți fără penali”. “Haideți pe jandarmi pe 10 August”, mobilizează un anume R. Munteanu, rezident în Marea Britanie. “Respect, să luăm lecții”, insistă alături un anume Sandulesck, cu referire la “lecțiile” video de confruntare cu forțele de ordine. “Dați-mi arme și aduc eu mercenari, în 20 de minute îi facem praf și PeSeDiști din Guvern, și pe jandarmii care îi apără”, cere imperios M. Paveli, care dezvoltă “ideea” mai târziu: “Cu proteste pașnice nu se mai poate face nimic, singura soluție a rămas îndepărtarea hoților și corupților prin forță și uz de armă letală”. U. M. Nichifora propune preluarea “modelului” Germaniei și abandonarea mașinilor în trafic, detaliind: “E suficient să blocăm traficul o zi. Se paralizează țara”, în timp ce C. Conoipină adaugă: “Trebuie ocupat în întregime Palatul Victoria și dacă va fi nevoie, devastat în întregime și ars la pământ”. Z. M. Perți amintește că trebuie “ocupate sediile importante Parlament, Guvern etc”, în timp ce P. Leicuș completează că trebuie ocupate “ministerele și sediile PSD, ALDE din toată țara”. O altă persoană, R. Chelbașu anunță esențialul: “A vorbit organizatorul în direct și va veni…Vor lua cu asalt capitala…”, iar M. Tănăselcă exclamă “Chiar sînteți fraieri? Chiar credeți că fără arme veți reuși ceva?”. Brusc interesat, un anume T. Biscuit, foarte activ și care pare a fi un lider “rezistent” îi răspunde: “Aveți dreptate, dați-mi cerere vă rog de prietenie!”. Iar exemplele cu astfel de “libertăți de opinie”, eventual pot continua.
--------------------------------
Avem un CSAT. Ce facem acum?
-------------------------------
Activitatea SRI este organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și constă în valorificarea informaţiilor necesare prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României. În mod normal, dacă un grup are un comportament frecvent anarhic care rezultă într-un “risc” (nota bene, o “vulnerabilitate”, cum le place strategilor de la Cotroceni să pronunțe) pentru siguranța națională, potrivit legii subiectul trebuie analizat în CSAT- la propunerea unei instituții cu atribuții și se emit hotărâri cu caracter obligatoriu pentru instituții (gen Ministerul Afacerilor Interne sau SRI) în interiorul ariei lor de competențe. Rămâne, însă, incert în ce mod s-ar sesiza și ar acționa instituții ale Statului precum Președinția sau SRI în cazul agresivității grupurilor aflate sub umbrela “rezist”, în contextul în care Klaus Iohannis s-a așezat în fruntea protestelor de stradă tefeliste.
-------------------------------
Siguranța României, pe carnet de sănătate
-------------------------------
Așadar, câtă “libertate de expresie” încape azi (o săptămână înaintea marelui marș tefelist), în viziunea SRI și a Palatului Cotroceni, în vandalizarea unei scene de Crăciun (Dec. 2017), în agresarea fizică a unor pensionari la mitingurile “rezist”, în purtarea ostentativă a plăcuțelor de înmatriculare “MU.E PSD” de către “activiști” sau în chemările la înarmare, ocuparea Parlamentului și incendierea Guvernului pe mediile online? Publicația cristoiublog.ro a mai avertizat că legăturile suspecte ale protestelor violente din România cu forțe externe ar fi trebuit, eventual aprofundate (cu măsurile de rigoare) la nivel de administrație a statului (servicii speciale) și nu doar în mass-media. În Ian. 2018, Grupul de Investigații Politice (GIP) publica o cercetare jurnalistică care dezvăluia cu punct, cu virgulă și cu probe, o conexiune între protestele “rezist” din Piața Victoriei și finanțări globaliste – legături acuzate dealtfel și în alte state. În mod firesc, când un guvern (al Olandei, prim-ministru Mark Rutte) și o fundație de peste hotare sprijină “non-guvernamental” proteste împotriva unui alt guvern (în speță, cel al României), devine clar că securitatea națională are o problemă și trebuie revizuită starea sa de sănătate. Tăcerea pe cazul prezentat de GIP în presă a fost cvasi-totală: ceea ce în alte state precum Ungaria, Israel, SUA, se demască de la un microfon oficial, în România a rămas doar ca liniștea stingheră a unui moment de reculegere.
-----------------------------
Nu a existat o banală reacție
-------------------------------
… nici în CSAT (minunată instituție de decor, consumatoare de timp, de buget și hârtie), nici la nivelul Guvernului (nu este cunoscut un protest al Afacerile Externe pe lângă Olanda), nici măcar la nivel de partid politic de guvernare sau Opoziție, sau de Serviciu Special. Astăzi, însă, având ca vehicul site-urile de socializare de tip twitter sau Facebook, activiștii își radicalizează opiniile, încurajați de evidenta bălăceală în defensivă a oficialilor: s-a ajuns astfel că “activiștii” se încurajează să caute arme letale sau să organizeze capturarea și incendierea clădirilor publice. Un istoric global al evenimentelor “rezist” ar fi revelat pentru analiștii SRI și CSAT nu doar “libertate de expresie”, dar și agresivitate, intoleranță, finanțări prin ONGuri și multă extremă stângă (greu suportabilă, ca și extrema dreaptă, dealtfel, într-o societate echilibrată) pe eșichierul politic. Grupurile “rezist” nu au apărut din neant, ci sunt un “import cultural” cvasi-troțkist din Occident, acolo unde au acaparat frecvent conceptul de “societate civilă” și l-au folosit pentru completarea agendei globaliste a finanțatorilor gen Soros- un nou marxism pe bani capitaliști. Într-un context politic bântuit de intrigi, trădări, mofturi și complicații, timpul românilor nu mai are răbdare și curge azi spre clarificările rapide: inclusiv pentru a se afla unde începe și unde se termină vigilența autorităților publice din România asupra unui controversat fenomen social local (“protestele” TFL) care, pentru unii este denumit “risc” iar pentru alții este prezentat “libertate de expresie”.
------------------------------
Sursa:  http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-simbata-4-august-2018/