De ce a fost Facebook-ul lui Iohannis bun pentru democrație, iar Tiktokul lui Georgescu nu?
27 noiembrie 2024
În
2014, a fost un mare motiv de mîndrie pentru Iohannis și liberali
faptul că au știut să folosească din plin Facebook la influențarea
alegerilor. Candidatului Iohannis îi înfloriseră peste noapte milioane
de urmăritori, cu zeci de milioane de mesaje de susținere, iar
democrația a triumfat.
Azi,
aflăm că e o mare rușine și un mare pericol pentru democrație faptul că
unui alt candidat, Călin Georgescu, i-au bubuit peste noapte milioane
de mesaje pe Tiktok. Unde se află adevărul?
În
primăvara acestui an, reamintim, PNL și PSD au ridicat problema
pericolului pe care l-ar ridica Tiktok pentru alegeri, vehiculîndu-se
intens varianta interzicerii acestuia pe teritoriul României.
La
acea vreme am scris un material intitulat ”Sugestie: la pachet cu
Tiktok, închideți și Facebook, care l-a produs pe Iohannis”.
Asta
pentru că în 2014 nu s-a mai agitat nimeni să interzică imixtiunea unei
rețele sociale în alegeri, ba chiar atunci a fost un motiv de mare
mîndrie modul în care candidatul Iohannis a exploatat Facebook pentru
victorie.
Și reaminteam în respectivul articol cîteva elemente.
Contul
Facebook al lui Klaus Iohannis avea 500.000 de like-uri în primul tur
de scrutin, iar ulterior cifra s-a triplat, practic. În fiecare zi de
campanie creștea masiv numărul de likeuri, după se vede din tabelul de
mai joc.
”Un
milion de like-uri este o cifră care l-a diferenţiat pe Iohannis în
rândul politicienilor europeni, însă el reflectă mult mai mult de atât,
dacă ar fi să vorbim tehnic, nu este o performanţă din cale afară acest
milion de like-uri, dar ce stă în spatele lui sunt nişte cifre mult mai
mari, doar pe ultima lună avem peste 465 de milioane de afişări de
pagină, aproape jumătate de miliard, peste 13 milioane de vizitatori
unici, este o rată la care nu speram, dar pe care o consider o
consecinţă firească a felului în care s-a dus campania, cel puţin în
mediul online” declara într-un interviu Ioan Dan Niculescu, unul dintre
șefii gherilei digitale a lui Iohannis. ”Am focusat foarte mult pe
domeniul online pentru că ne domină viaţa de zi cu zi şi dacă aveam de
transmis un mesaj unui public ţintă, ne-a fost simplu să vedem că o
majoritate a românilor sunt activi în mediul online, vorbim de peste
şapte milioane de utilizatori Facebook” mai spunea el.
Doi
ani mai tîrziu, acesta murea prematur într-un accident și acela a fost
unul dintre cele 2-3 momente în 10 ani cînd președintele Iohannis a
postat un mesaj de condoleanțe pe Facebook, semn al importanței pe care o
avusese munca lui Niculescu în campania sa.
”Împreună,
am câștigat bătălia aici, pe Facebook! Vă mulțumesc pentru această
victorie! Sunteți acum cea mai mare comunitate formată în jurul unui om
politic din mediul online! Împreună, atât de mulți și de puternici,
suntem de neînvins! Astăzi CÂȘTIGĂM!” a scris Iohannis pe Facebook după
victorie.
În altă postare, scria noul președinte:
”Peste
un milion de oameni sunt acum alături de mine pe această pagină! Sunt
copleșit, dar foarte fericit. Vă mulțumesc din suflet. Voi sunteți cei
ce au dat ecou atât de puternic vocii mele în ultimele luni, voi sunteți
cea mai mare comunitate din jurul unui om politic din Europa. Voi ați
scris istorie! Dragii mei, de acum, noi nu mai suntem doar o comunitate,
ci o echipă. Suntem o echipă de mai mult de un milion de oameni uniți
de credința, respectul și iubirea lor pentru România!”.
Ori ”Peste 1.000.000 de oameni în cea mai puternică echipă din Europa”.
Deci, candidatul
Klaus Iohannis și al său partid au folosit Facebook în mod oficial
pentru a influența alegătorii și a cîștiga președinția. ”Social media a cîștigat președinția pentru Klaus Iohannis” titra inclusiv presa externă la acea vreme.
Atunci
a fost bine ca o rețea socială să se implice politic masiv, să cheme
românii la vot, să le inducă pe cine să voteze, să desființeze
adversarii candidatului Klaus Iohannis al PNL etc.
Acum, implicarea rețelelor e un pericol național, trebuie luate măsuri de interzicere temporară ori chiar definitivă șamd. Asta pentru că ele nu mai trag în direcția ”corectă” conchideam în articol.
Acum, întrebarea e mai actuală și mai fierbinte ca oricînd: de
ce un candidat prezidențial merită lăudat pentru exploatarea mediului
digital, iar altul merită pus la zid pentru același lucru? (Bogdan Tiberiu Iacob)
