Masoneria conduce Romania? Nu intreb eu primul, dar nu exista inca un raspuns lamuritor

Francmason, ministru, prim-ministru.

Guvernele masonice ale României

Motto:

"Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România."

- Radu Timofte, fost director SRI, senator PSD în Senatul României.

Cărţile de propagandă masonică sînt ticsite cu exemple de oameni politici care în ultimii 200 de ani au făcut parte din această sectă satanică, Francmasoneria. Cînd este vorba despre trecut, masonii nu se sfiesc să se laude cît de mult au influenţat ei principalele evenimente din istoria modernă.

Cînd vine însă vorba despre prezent, ei adoptă exact poziţia contrarie. Spre exemplu, Horia Nestorescu-Bălceşti, mason de grad înalt şi director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice, afirma iritat într-un interviu din septembrie 2007: "Repet pentru a mia oară! Francmasoneria nu pune guverne şi nu dă jos miniştri" Masoneria, susţin ei cu neruşinare, este o organizaţie de caritate, total inofensivă, care nu face politică. Într-adevăr, în faţa publicului, ea se fereşte să ia apărarea unui partid sau a altuia. În culise însă trage sforile tuturor jocurilor politice. Oamenii care alcătuiesc această sectă satanică fac tot timpul politică. Şi încă la nivel înalt, fiind plasaţi în poziţii cheie în mai toate ţările lumii. România nu face excepţie.

Guvernele postdecembriste au fost mereu conduse de prim-miniştri masoni

Din cele opt guverne care s-au succedat în România după evenimentele din decembrie 1989 (fără a le lua în calcul interimatele), cel puţin cinci au fost conduse în mod cert de prim-miniştri a căror apartenenţă la francmasonerie este confirmată.

Petre Roman a condus primele două guverne postdecembriste. Mason de nivel înalt, intens susţinut de Marele Orient al Franţei şi de lojile italiene, Petre Roman participă activ, în septembrie 1990, la întîlnirile cu Marele Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Un document inedit, publicat în 1990, demonstrează apartenenţa sa la masonerie. Este vorba despre o scrisoare care îi poartă semnătura, alături de menţiunea Strict Secret, adresată, ca de la frate la frate, ambasadorului României la Cairo, Ion Angelescu. "Sînteţi autorizat", scrie Petre Roman, "ca, imediat după primirea la preşedintele Mubarak, să îl asistaţi la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit scoţian, rectificat şi acceptat, în care aţi primit Lumina". Fratele Gelu Voican la care face referire ordinul lui Roman este nimeni altul decît Gelu Voican Voiculescu. Acesta ocupa pe atunci funcţia de viceprim-ministru, adică era adjunctul lui Roman. Deputatul Vasile Matei a dezvăluit ulterior, în februarie 1998, că Petre Roman şi Adrian Năstase (ministru de Externe în al doilea guvern Roman) nu fac parte din aceeaşi lojă masonică, dar sînt amîndoi francmasoni.

Din 1998 pînă în 1999, România are un alt prim-ministru mason, dar provenit de pe o altă filieră: Radu Vasile. După ce se converteşte peste noapte la catolicism şi intră în Masoneria italiană, Radu Vasile are o ascensiune subită. Se remarcă prin mai multe "performanţe", în premieră în România. Spre exemplu, este primul român care ocupă o poziţie de conducere în organismele europene, devenind vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. O altă "premieră" a premierului Radu Vasile este vizita Papei în România. Relaţiile sale cu lojile italiene şi cu Opus Dei (sectă teroristă din interiorul Bisericii Catolice) îl fac să susţină curentul masonic ecumenist din cadrul Bisericii şi să intermedieze, în mai 1999, prima vizită realizată de un Suveran pontif într-o ţară ortodoxă, după schisma religioasă din anul 1054. Cu această ocazie, Patriarhia Română primeşte de la Opus Dei o donaţie în valoare de 200.000 de dolari pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului. Relaţiile sale de înalt nivel cu Masoneria italiană fac să fie şi primul român primit în audienţă privată de Papa Ioan Paul al II-lea (care şi el a fost mason), nu o dată, ci chiar de patru ori. De altfel, Radu Vasile este cel care a tradus în limba română Biografia Papei Ioan Paul al II-lea.

Între 1999 şi 2000, Guvernul României este condus de un alt mason recunoscut, Mugur Isărescu. Într-un mod inexplicabil pentru cei care nu cunosc apartenenţa sa la masonerie, Mugur Isărescu este de 17 ani lungi guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puţini ştiu faptul că Mugur Isărescu a fost menţinut pe această poziţie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au ameninţat că îşi retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată cînd s-a pus problema schimbării din funcţie a lui Isărescu. Explicaţia acestei susţineri trebuie căutată în perioada cît acesta a lucrat la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti. Datorită acestei poziţii, Isărescu mergea deseori în SUA, încă dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations), care avea nevoie să-şi implanteze în România un om pe care să se poată baza. După evenimentele din decembrie 1989, Isărescu a fost imediat activat. A petrecut o scurtă perioadă ca reprezentant comercial al României la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator pe viaţă al Băncii Naţionale. Misiunea sa era să se asigure că România va face împrumuturi înrobitoare, care să o facă dependentă de organismele financiare internaţionale: Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondul Monetar Internaţional. Şi-o îndeplineşte peste aşteptările stăpînilor săi. Dintr-o ţară care în decembrie 1989 nu avea deloc datorii, România are în iulie 2008, datorii externe declarate de 45,364 miliarde de euro. Puţini ştiu şi că Mugur Isărescu este membru al grupării masonice care face jocurile în economia mondială - Comisia Trilaterală. De altfel, Isărescu a avut grijă să se înconjoare la BNR de mulţi masoni. Cel mai evident exemplu este cel al lui George Virgil Stoenescu, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale, dar şi Mare Secretar General al Consiliului de grad 33 al Ritului Scoţian din România.

Este deja de notorietate faptul că Adrian Năstase, prim-ministru al României între 2000 şi 2004, este mason de grad 33, cavaler de Malta şi face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii '90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menţionează şi în CV-ul postat pe site-ul Parlamentului. Eugen Ovidiu Chirovici, actualul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale, a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase.

La fel stau lucrurile şi cu fostul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Se ştie că acesta este fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzărescu, desemnat în 1990 Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat al României. Teoria neimplicării masoneriei în politică este un basm de adormit copiii, dacă ţinem cont doar de faptul că Dan Amedeo Lăzărescu este unul dintre cei care au reînfiinţat Partidului Naţional Liberal după 1989 şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PNL timp de şapte ani. Pe vremea cînd Tăriceanu era ministru al Industriei şi Comerţului în Guvernul Ciorbea, l-a ales ca PR pe un coleg de masonerie, Corneliu Vişoianu, conducătorul Marii Loji a României. La rîndul lui, Corneliu Vişoianu este foarte bun prieten şi partener de afaceri cu Bogdan Buzoianu, mason în Loja Alpina din Elveţia şi Pro Mare Maestru în Marea Lojă a României, unul dintre "băieţii deştepţi" din afacerile cu energie electrică, patron la Energy Holding şi protejat al lui Tăriceanu. Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PNL pînă în 2001 şi preşedinte PNL în perioada 2001-2002, a declarat, de altfel, că Tăriceanu este membru al Marii Loji a României şi că a încercat să îi racoleze pe toţi liderii PNL în această grupare.

Iată deci că cinci dintre prim-miniştri ai României fac în mod cert parte din francmasonerie. Cît despre ceilalţi, nu s-a afirmat pînă acum explicit că sînt masoni. Fotografiile-semnal îl dau însă de gol pe Nicolae Văcăroiu, prim-ministru între 1992 şi 1996. În 2007, el va fi utilizat de fraţii de lojă pentru a-l înlocui pe Traian Băsescu, suspendat temporar din funcţia de preşedinte al ţării de 322 (numărul lojei Skull&Bones) de parlamentari. Înainte de numirea sa ca preşedinte interimar, ziarul masonic "Ziua" publica o poză-semnal. Imaginea înfăţişa un Văcăroiu diabolic, în ai cărui ochelari se reflecta un cerc alcătuit din mîini reunite - simbol al frăţiei malefice masonice.

Theodor Stolojan, premier al României în perioada 1991-1992, povesteşte că a fost curtat de Marea Lojă a României, din care face parte Tăriceanu: "Îmi amintesc că acest domn Vişoianu a venit la mine şi mi-a propus să intru într-o lojă masonică. I-am zis să mă lase în pace cu prostiile". Puţin probabil ca Stolojan să fi refuzat totuşi pactul cu masoneria, fie ea a lui Chirovici, fie a lui Vişoianu. Cert este că în perioada cît a fost prim-ministru s-a remarcat prin eforturile de a distruge economia românească alături de guvernatorul Băncii Naţionale, masonul Mugur Isărescu. De altfel, Stolojan a fost ulterior angajat la Banca Mondială.

Un mason, doi masoni, trei masoni...
un guvern

Francmasoneria nu şi-a plasat degeaba oamenii în această poziţie-cheie. Primul-ministru are privilegiul de a alege membrii guvernului. Consecinţa imediată a acestei manevre a fost că prim-miniştrii masoni şi-au ales echipa din rîndul propriilor colegi de lojă. Aceasta a făcut ca în toate guvernele să existe cel puţin doi, trei sau chiar mai mulţi miniştri, despre care se ştie cu certitudine că sînt masoni.

La o privire de ansamblu asupra guvernelor româneşti de după '89 se observă chiar că anumite nume se repetă. Lipsă de persoane pregătite şi dispuse să conducă un minister? Nicidecum. Deloc întîmplător, cei care apar în mod repetat pe posturile de miniştri sînt exact cei care fac parte din francmasonerie.

Unul dintre "veterani" este Sorin Frunzăverde. Într-o emisiune difuzată de Realitatea TV, el a recunoscut că este mason. Aceasta l-a făcut de nelipsit în majoritatea guvernelor masonice de după '89: ministru al Mediului în Guvernul Ciorbea, ministru al Turismului în Guvernul Radu Vasile şi de două ori ministru al Apărării în Guvernele Isărescu şi Tăriceanu. Apoi, cînd nu a mai fost ministru, Sorin Frunzăverde a primit o călduţă poziţie de deputat în Parlamentul României, iar apoi de europarlamentar.

Masonul Victor Babiuc apare şi el constant în guvernele postdecembriste, cînd la un minister, cînd la altul. Ministru de Justiţie în al doilea guvern Roman, ministru de Interne în Guvernul Stolojan, ministru al Reformei în 1998, de trei ori ministru al Apărării în Guvernele Ciorbea, Isărescu şi Radu Vasile. Ca şi Frunzăverde, cît nu a fost ministru a fost deputat, iar din 2005 a fost numit preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, poziţie pe care a ocupat-o pînă în 2007. Despre apartenenţa lui la masonerie s-a discutat şi în Camera Deputaţilor în 1998. Deputatul Petre Ţurlea afirma atunci, contestînd ridicarea colonelului Nicolae Alexandru, senator de Prahova, la rangul de general de brigadă: "Domnul Nicolae Alexandru intră în PD în 1992. În perioada 1992-1996, este deputat din partea PD; din 1996, senator din partea PD. Domnul Nicolae Alexandru intră în masonerie în 1997. Tot domnul Nicolae Alexandru este ridicat la gradul de general, în 1998, în timp ce ministru al Apărării Naţionale este domnul Victor Babiuc, şi el membru al PD, şi el membru al masoneriei".

În unele ministere apartenenţa la masonerie a devenit o tradiţie

Dintre miniştrii de Externe care au activat pînă în prezent se ştie cu certitudine că şapte sînt masoni. Adrian Năstase a fost ministru de Externe atît în Guvernul Roman, cît şi în Guvernul Stolojan. I-a urmat, în Guvernul Văcăroiu (1992-1996), Teodor Meleşcanu, coleg de lojă cu Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu. I-a urmat Andrei Pleşu, care a rămas în această funcţie preţ de două guvernări. Guvernul Ciorbea (1996-1997) l-a avut ca ministru de Externe pe Adrian Severin, şi el membru al francmasoneriei. În guvernul lui Isărescu, i-a urmat masonul Petre Roman. Un alt mason, Mircea Geoană, a devenit apoi ministru de Externe în Guvernul Năstase. Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de Externe între 2004 şi 2007, aparţine tinerei generaţii şi a fost format din familie în spiritul masonic. Tatăl său, prof. dr. Ştefan Ungureanu, este şi el mason şi a ocupat poziţia de viceprimar al municipiului Iaşi. Şi cum masoneria nu îşi uită oamenii în care investeşte, în noiembrie 2007, cînd nu a mai fost ministru, Mihai Răzvan Ungureanu a fost propus ca director al Serviciului de Informaţii Externe, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.

La fel stau lucrurile la Ministerul de Interne: Victor Babiuc (Guvernul Stolojan), Doru Ioan Tărăcilă (Guvernul Văcăroiu), Ioan Rus (Guvernul Năstase) apar toţi trei pe listele de membri ai Marii Loji Naţionale.

Un alt mason declarat, Ion Caramitru, a fost ministru al Culturii timp de trei guverne: Ciorbea , Radu Vasile şi Mugur Isărescu.

Ministrul Justiţiei din Guvernul Văcăroiu, Gavril Iosif Chiuzbaian, este şi el mason. A fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Supremului Consiliu al Ordinului Masonic Român, "Al.I. Cuza Princeps". Ioan Talpeş, fost ministru de Stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile apărării naţionale, integrării europene şi justiţiei este şi el mason. La fel, Dan Ioan Popescu, ministrul industriei, economiei şi comerţului din guvernul Năstase.

Lista poate continua, întrucît subiectul nu a fost epuizat. Aceste cîteva exemple sînt însă suficiente pentru a demonstra că masoneria minte cu neruşinare cînd susţine că nu se implică în politică.

MIHAELA GHEORGHIU
Copyright Tricolorul

Cine doreste si mai mult, gaseste aici:
Primii ani ai masoneriei romane de dupa 1989

E de bine? E de rau?

Voi cum vedeti lucrurile?

Admin, V.Burcu

______________________________________________

Viitorul pensionarilor sună rău: cotizezi mai mult, primeşti mai puţin

 de Adrian Mosoianu Actualitate  Dosare  Saptamana Financiara

___________________________________________

Noua lege a pensiilor încearcă să ţină sub control deficitul sistemului public de asigurări sociale, bulversat de dezechilibrele demografice

Termenul de intrare în vigoare a noii legi a sistemului unitar de pensii publice, prevăzut pentru 1 ianuarie 2011, ar putea fi depăşit, pentru că este greu de crezut că autorităţile pot duce la bun sfârşit toate cele necesare în acest scop în mai puţin de trei luni: reexaminarea de către Parlament a proiectului de lege, ca urmare a obiecţiilor preşedintelui Băsescu, şi mai ales elaborarea normelor metodologice de aplicare a legii.

Noua lege a pensiilor mai are un pas până la promulgare. Legislativul trebuie să ia în discuţie pro­punerea de modificare făcută de pre­şedinte, care a retrimis legea în Parlament, iar ulterior să dea votul final. Presupunând că parlamentarii arcului guvernamental vor fi de data asta prezenţi în număr suficient şi că vor şi vota în număr suficient în favoarea variantei Guvernului, vor urma promulgarea şi publicarea în Monitorul Oficial. Bineînţeles, după intrarea sa în vigoare, legea poate su­feri transformări, cum s-a în­tâm­plat şi cu actuala Lege 19/2000 privind sistemul public de pensii, modifica­tă, de la adoptare, de nu mai puţin de 26 de ori. Deocamdată, să vedem care sunt cele mai importante preve­deri ale noii legi.


Punctul de pensie


Legea 19

Potrivit Legii 19/2000, valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor socia­le de stat, prin actualizare, în luna decembrie a fiecărui an, cu cel pu­ţin rata inflaţiei, prognozată pentru anul bugetar următor de BNR. Se mai prevede că valoarea punctului de pensie poate fi majorată oricând prin rectificare bugetară, „în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resur­sele financiare”.

De reţinut că BNR, care a adoptat regimul de ţin­tire directă a inflaţiei în 2005, a reuşit să-şi atingă obiectivul într-un singur an, respectiv în 2006, când rata anuală a inflaţiei de la sfârşitul anului, de 4,87%, a fost sub ţinta a-nunţată, de 5%, plus sau mi­nus un punct procentual.

În plus, se spune că, din ianuarie 2009, valoarea punctului de pensie nu poate fi mai mică de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigură­rilor sociale de stat, însă această prevedere nu a fost niciodată aplicată, ca urmare a marilor probleme bugetare apărute odată cu declanşarea recesiunii în România.

Opoziţia a susţinut şi susţine în continuare ancorarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut lunar. Problema este că dacă salariul mediu brut lunar pe eco­nomie îşi menţine trendul şi ritmul actual de scădere - ceea ce nu este deloc exclus, date fiind perspectivele deloc optimiste asupra economiei -, în de­cem­brie punctul de pen­sie va ajunge de la sine nu la 45%, ci la peste 46% din a­cest salariu. Fără ca pensiile şi puterea lor de cumpărare să se fi majorat în vreun fel, ba dimpotrivă, având în vede­re esti­mările de până la 8% în legătură cu inflaţia anuală pe 2010.

Noua lege

Valoarea punctului de pensie va rămâne la nive­lul actual, de 732,8 lei, şi va putea fi majorată doar în­ce­pând cu anul 2012, potrivit noii legi, care preve­de o formulă de majorare anuală automată a punctului de pensie, în funcţie de rata inflaţiei şi de evo­luţia anua­lă a câştigului salarial mediu brut. Astfel, din 2012, valoa­rea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adau­gă 50% din creş­terea reală a câştigului salarial me­diu brut, realizat pe anul precedent.

În situaţia în care unul dintre aceşti doi indicatori, realizaţi pe anul precedent, are valoare negati­vă, la stabilirea valorii punctului de pensie se va uti­liza indicatorul cu valoare pozitivă, iar dacă ambii indicatori au valori negative se va păstra ultima va­loare a punctului de pensie.

Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se va majora cu 100% din rata inflaţiei, la ca­re se ada­u­gă 45% din creşterea reală a salariului mediu brut din anul precedent. Legea prevede că procentul din creş­terea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se va reduce gradual cu câte 5 puncte procentuale în fiecare an, astfel încât, începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se va majora anual doar cu 100% din rata infla­ţiei din anul ante­rior. Ceea ce este cert, cel puţin de­ocamdată, este că, în urma deciziei Curţii Constituţionale din iunie, valoarea punctului de pensie nu poate scădea sub nivelul actual, de 732,8 lei.

Vårste de pensionare şi stagii de cotizare

Legea 19

În prezent, potrivit Legii 19/ 2000, încă în vigoare, vârsta-standard de pensionare este de 58 de ani şi 11 luni pentru femei şi de 63 de ani şi 11 luni pentru bărbaţi, vârste aplicabile persoanelor care au inten­ţionat sau intenţionează să iasă la pensie în intervalul august-noiembrie 2010.

Legea prevede, pentru interva­lul menţionat, un stagiu minim de cotizare de 12 ani şi 10 luni pentru am­bele sexe, stagiul complet de co­ti­zare fiind de 27 de ani şi 10 luni pen­tru femei şi de 32 de ani şi 10 lu­ni pentru bărbaţi. La aceste vârs­te s-a ajuns prin majorarea pre­vă-zută de lege a vârstelor-standard de pensionare de 57 de ani pentru fe-mei şi 62 de ani pentru bărbaţi, va­labile la intrarea în vigoare a acesteia, precum şi a sta­giilor de cotizare corespun­zătoare.

Legea 19 mai prevedea ca până în 2015 vârstele-standard de pensionare să ajungă la 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 pentru femei, iar stagiile minime şi complete de cotizare, la 15 şi 30 de ani pentru femei, res­pectiv 15 şi 35 de ani pentru bărbaţi.

Noua lege

Noua lege a pensiilor prevede ca, eşalonat, până în 2015, vârsta-standard de pensionare să crească până la 65 de ani pentru bărbaţi, an în care stagiul minim de cotizare ur­mează să fie de 15 ani, iar cel maxim - de 35 de ani. În schimb, pentru fe­mei, majorarea vârstei de pensio­na­re la 65 de ani şi a stagiilor minime şi complete de cotizare la 15 şi 35 de ani urmează să se facă într-un interval cu 15 ani mai mare, respectiv până în 2030.

Practic, prima generaţie care ur­mează să se pensioneze la 65 de ani este cea a bărbaţilor născuţi în anul 1950 şi care, în prezent, au vârsta de 60 de ani, lucru valabil atât pe legea nouă, cât şi pe cea veche.

În cazul femeilor, prima genera­ţie care ar urma să iasă la pensie la vârsta de 65 de ani, cu stagiu de cotizare minim de 15 ani şi complet de 35 de ani, ar fi cea a femeilor născute în anul 1965 şi care, în prezent, au vârsta de 45 de ani. Este însă extrem de probabil ca Parlamentul să ţină cont de obiecţia preşedintelui şi să reducă vârsta-standard de pensiona­re pentru femei de la 65 la 63 de ani.

Cine pierde cel mai mult

Marii „pierzători” ai noii legi pri­vind sistemul unitar de pensii publice sunt actualele persoane ac­ti­ve pe piaţa muncii, dar mai ales cei care vor intra în viitor pe piaţa muncii. Asta pentru că vor fi obli­gaţi să cotizeze, cei mai mulţi cu 31,3% din veniturile lor brute, la un sistem din ce în ce mai dezechilibrat din punctul de vedere al raportului dintre angajaţii plătitori şi pensionari, ca urmare a deterioră­rii indicatorilor demografici ai Ro­mâ­niei, sistem ale cărui beneficii vor fi din ce în ce mai precare.

Nu trebuie uitat că, potrivit stu­diilor oficiale, după 2031, când decuplarea pensiei de salariul me­diu brut va fi totală şi se va atinge maximul vârstei-standard de pensionare, de 65 de ani, vor începe să iasă la pensie, în număr mare, membrii aşa-numitei generaţii a „decreţeilor”, respectiv persoanele născute ca urmare a decretului cea-uşist din 1966 de interzicere a avorturilor, care vor împovăra şi mai mult sistemul public de pensii.

În acest context, trebuie reţinut că în noua lege a pensiilor baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale (CAS) nu mai este salariul brut, ca până acum, ci „câştigul sa­larial nominal brut” - indicator u­tilizat, calculat şi publicat de In­sti­tutul Naţional de Statistică (INS). Potrivit definiţiei INS, acesta inclu­de drepturile în bani şi în natură cuvenite salariaţilor, sporurile şi indemnizaţiile acordate ca procent din salariu sau în sume fixe, alte adaosuri la salarii, sumele plătite pentru timpul nelucrat, premiile, primele de vacanţă şi alte sume plătite din fondul de salarii, precum şi sumele plătite din profitul net şi alte fonduri, inclusiv contravaloarea beneficiilor acordate sub formă de tichete. De asemenea, persoanele fizice autorizate, practicanţii de profesii liberale şi persoanele plătite pe drepturi de autor şi convenţii civile vor contribui şi ele la sistem.

Sunt şanse să nu se aplice de la 1 ianuarie 2011

Este posibil ca noua lege privind sistemul unitar de pensii publice să nu poată intra în vigoare la termenul anunţat, 1 ianuarie 2011, întrucât este greu de crezut că, în intervalul de mai puţin de trei luni rămas până la finalul acestui an, autorităţile vor putea îndeplini toate procedurile necesare, a declarat, pen­tru SFin, fostul ministru al muncii, Mihai Şeitan, care a fost, totodată, şi şe­ful colectivului interministerial care a elaborat proiectul de lege. „Până la in­trarea în vigoare a legii, ea trebuie reexaminată în urma cererii preşedintelui şi trebuie supusă din nou la vot. Ulterior, după promulgare şi publicare în Mo-ni­torul Oficial, trebuie elaborate normele metodologice de aplicare şi este greu ca toate aceste proceduri să fie îndeplinite în intervalul rămas până la sfâr­şitul anului”, a spus Şeitan, care a participat şi la elaborarea legii în vigoa­re a pensiilor.

Mai trebuie reţinut că actuala lege a pensiilor, 19/2000, a fost publicată în Monitor pe 1 aprilie 2000 şi a suferit deja o primă modificare, la nici o lună, prin OUG 41/2000 din 27 aprilie 2000. Legea 19/2000 a fost modificată, de-a lungul timpului, prin nu mai puţin de 26 de acte normative. De asemenea, ordinul ministrului muncii conţinând normele de aplicare a legii a sufe­rit, în timp, un număr de 17 modificări.

Cadou pentru Roberta Anastase: pensionare timpurie


Prins la mijloc între presiunea opiniei publice, care îi cerea să nu promulge o lege adoptată în condiţii cel puţin suspecte din punctul de vedere al cvorumului regulamentar, şi necesitatea politică de a „salva obrazul” PDL şi mai ales pe cel al preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, Traian Bă­ses­cu a găsit o soluţie de mijloc abilă, aceea de a retrimite legea în Parlament cu o propunere de modificare cu mare potenţial de imagine: reducerea vârstei de pensionare pentru femei de la 65 la 63 de ani.

„Soluţia preşedintelui este cea corectă şi este şi diplomatică. Gestul lui Traian Băsescu a avut ca scop tocmai nepromulgarea legii şi găsirea unei soluţii care să evite criza politică. Prin asta, preşedintele a sancţionat implicit frauda din Par­lament”, a declarat preşedintele PSD, Victor Ponta.

Ministrul muncii, Ioan Botiş, a declarat, pentru Mediafax, că este un susţinător al vârstei diferenţiate de pensionare. La fel şi Elena Udrea, care a spus că PDL va vota Legea pensiilor în Parlament în forma cerută de preşedintele Băsescu, cu toate că, la prima încercare, parlamentarii PDL au votat invers. Singurul care a părut că face opinie separată a fost premierul Emil Boc, care a spus că „până în 2030, viaţa ne va obliga să ajungem la egalizarea vârstei de pensionare”.
_________________________________
O analiza pertinenta!
Multumim autorului, multumim redactiei!
Alaturi de toti ceilalti, si noi trecem in categoria
marilor perdanti! Dincolo de bani in sine, ne-am pierdut STATUTUL!
Admin, V.Burcu