Esti roman din Romania? Şapte mituri despre România. Despre calităţile şi defectele românilor

"Ca o consolare pentru faptul că suntem lipsiţi, în general, de seriozitate, de acribie, de mândria lucrului bine făcut, sau dintr-o profundă frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama căreia românul tinde să-şi pună eşecurile",

s-au născut aceste mituri despre România, consideră Catrinel Pleşu, directorul Centrului Naţional al Cărţii.

Catrinel Pleşu pleacă în aceste aprecieri de la sintagma "românul s-a născut poet", ca fiind printre cel mai des folosite mituri dintre cele pe care BUSINESS Magazin şi-a propus să le dezbată. Până la urmă, nu e nimic rău în a fi poet şi chiar n-ar fi nimic rău în a fi grânarul Europei. Problema apare atunci când vorba în cauză îşi pierde esenţa şi devine un fel de proverb, o vorbă de duh spusă ca să umple o conversaţie sau ca să scuze o greşeală. Aşadar, ne reprezintă, ne onorează sau ne acuză faptul că românii se consideră frumoşi, inteligenţi, ospitalieri? Sunt în România cele mai frumoase femei din lume şi cei mai buni croitori şi ingineri software? Până la urmă, fiecare popor are părerile lui, mai mult sau mai puţin măgulitoare, la adresa cetăţenilor săi. Fiecare naţie consideră că are cele mai frumoase femei şi fiecare popor vorbeşte despre plăcerea de a primi oaspeţi.

În valoare absolută, cele mai multe dintre aceste ziceri despre România sunt adevărate - românii sunt plăcuţi la înfăţişare, scriu poezie, omenesc oaspeţii şi aşa mai departe, dar totul e în regulă atât timp cât nu ne comparăm cu alţii, după cum spune Paul Mărăşoiu, unul dintre ana­liştii intervievaţi pentru acest articol:

"De ce credem că am fi noi mai ospitalieri decât japonezii, croaţii, marocanii sau eschimoşii? Fiecare dintre noi, ca indivizi sau ca naţiune, avem propria proiecţie a imaginii despre noi înşine. Important este ca aceeaşi percepţie să o aibă şi cei din exterior, esenţial este ca evaluarea acestora să fie similară celei la care noi ne raportăm men­tal. În general noi, ca români, avem ten­din­­ţa de a ne asuma merite care nu ne aparţin în mod direct şi ne vedem mai frumoşi, mai isteţi nativ, mai înzestraţi de mama natură, dar ni­cio­da­tă mai punctuali, mai serioşi, mai conştiincioşi".

Odată ieşiţi "în lume", calităţile pe care şi le atribuie românii devin în mare parte cu adevărat mituri. Adică, aşa cum spune DEX-ul, "povestire de origine populară, cu conţinut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii şi viaţa socială".

România, grânarul Europei

Caracterizarea României drept grânar al Europei se trage, potrivit profesorului Ioan Nicolae Alecu din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) din Bucureşti, "de la o întâmplare din 1938".

În acel an, povesteşte Alecu, s-a produs o criză mondială a grâului, ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar România a făcut atunci cel mai mare export de grâu din istoria sa de până atunci: peste trei milioane de tone de grâu.

"Problema a fost însă că a fost exploatat aproape tot grâul, iar ţara s-a confruntat cu o criză a pâinii", spune Alecu. Nici măcar acest efort nu poate fi suficient pentru a sta la baza mitului de "grânar al Europei", pentru că în 1938 producţia medie la hectar a fost de 700 kg de grâu, iar vecinii bulgari au obţinut o cantitate dublă (1.440 kg). "Ei au fost însă mai raţionali şi nu şi-au exportat toată pâinea", spune profesorul.

"În acest moment nu numai că România nu are nicio şansă să devină grânarul Europei, dar agricultura este sortită pieirii",

susţine Ioan Niculae, preşedintele InterAgro şi unul dintre cei mai mari proprietari de teren din România. În prezent, domeniul agricol din România este puternic fragmentat: 1,1 milioane de proprietari deţin 9,65 milioane de hectare de teren arabil, în jur de 900.000 de fermieri deţinând circa două milioane de hectare şi având proprietăţi mici, majoritatea lucrate cu metode depăşite, în mod ineficient.

Românii sunt inteligenţi

Ultimii cinci ani au adus peste un milion de absolvenţi de facultate. 2.500 de tineri studiază la cele mai prestigioase universităţi din SUA. 97,6% dintre românii adulţi sunt alfabetizaţi şi participăm anual la cel puţin 15 concursuri internaţionale pe discipline, atât la seniori, cât şi la juniori, cu loturi care însumează 90-100 de elevi. 90% dintre aceştia se întorc acasă cu medalii. Sunt date brute, dar care, la o primă vedere, ar trebui să confirme o idee măgulitoare care a circulat de-a lungul timpului despre România - acela că ar fi locuită de oameni inteligenţi, cu abilităţi intelectuale superioare altor naţii. Partea mai puţin bună este că puţini dintre cei plecaţi în străinătate vor să se mai întoarcă în ţară. Mai mult decât atât, nici angajatorii români nu sunt foarte activi în a-i atrage înapoi acasă, în condiţiile în care toţi spun că îi interesează mai degrabă experienţa practică decât pregătirea teoretică temeinică. Pe de altă parte, angajatorii din străinătate importă cu plăcere "minţile" românilor, cel mai adesea derulând campanii ample de recrutare, în special în rândul medicilor, inginerilor şi programatorilor IT. Asta şi pentru că, dincolo de inteligenţă, românii mai au un atu pe care străinii îl caută atunci când fac angajări: capacitatea mare, dezvoltată în secole, de adaptare la mediu.

Românul este ospitalier

Cuvântul "ospitalier" vine din franceză şi se referă la un individ "care primeşte bucuros oaspeţi; care este amabil, primitor cu oaspeţii" sau la o casă, un oraş, o ţară "în care eşti bine primit, în care te simţi bine; care oferă ospitalitate".

"Românii sunt ospitalieri când primesc oaspeţi acasă, iar această trăsătură este relevată ca una dintre valorile şi reperele vieţii rurale şi mai puţin ca una ale mediului urban. Iar în contextul în care România este ţara cu cea mai mare comunitate rurală a Europei, am putea spune că suntem un popor extrem de ospitalier, dar doar la nivelul contactelor individuale şi ale familiei",
Românii nu se pot servi deocamdată de ospitalitatea lor pentru a face afaceri - aşa cum fac portughezii, elveţienii, indienii sau suedezii, cetăţeni consideraţi de către mai multe clasamente cei mai primitori din lume.

Tourism Review plasează România în topul celor mai ieftine zece ţări din Europa (alături de Bulgaria, Macedonia, Albania şi Polonia), apreciind că ţara noastră este un loc frumos de pelerinaj,

"unde poţi dormi ieftin în casele oamenilor, care îţi dau mâncare organică la preţ redus şi te lasă să bei cât poţi apă proaspătă din fântână şi se bucură că îţi place vinul lor făcut în casă".

Mărăşoiu este unul dintre puţinii consultanţi din piaţa hotelieră care s-a identificat încă de la început cu industria ospitalităţii, traducând asta prin faptul că se ocupa atât de piaţa hotelieră, dar şi de piaţa de evenimente, de organizarea de incentives, de dezvoltarea turismului rural. Dezvoltarea ospitalităţii ca industrie a însemnat tocmai extrapolarea ospitalităţii românilor, crede Mărăşoiu, deoarece românii au "capacitatea de a se comporta normal, de a comunica fluent şi de a dezvolta şi menţine relaţii umane". Ospitalitatea ca industrie nu s-a dezvoltat însă chiar atât de bine în România şi din cauza faptului că ţara nu a atras tradiţional decât puţini turişti străini, iar turismul intern şi-a pierdut din avânt mai ales odată cu boom-ul economic, care a trimis românii în concediu afară. -

Românul s-a născut poet

Vorba că "românul s-a născut poet" îi aparţine lui Vasile Alecsandri şi marchează, neoficial, apariţia unor generaţii de scriitori care au construit literatura românească. Tendinţa de recunoaştere a scriitorilor români este în creştere, apreciază unanim scriitorii şi criticii intervievaţi de BUSINESS Magazin, şi asta din mai multe motive. Unul ar fi primul Premiu Nobel pentru Literatură câştigat de un scriitor român - anul trecut, de Herta Müller (foto). Până la urmă, cu greu se pot găsi instrumente de măsurare a talentului unui popor, iar premiul Nobel poate fi sau nu un criteriu, după cum spune criticul literar Alex Goldiş.

"Nu, nu cred că românii sunt mai talentaţi, dar cred că sunt la fel de talentaţi ca alte popoare care şi-au creat o literatură scrisă destul de târziu şi care au avut nevoie de apariţia unui mare poet pentru a-şi fixa limba literară",

crede Matei Vişniec, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi contemporani. Vişniec este stabilit în Franţa şi scrie în special în limba franceză, făcând parte dintr-o elită a scriitorilor români care trăiesc şi creează în afara ţării, de cele mai multe ori în altă limbă decât româna. În România nu există scriitori cu carte de muncă, iar în Uniunea Scriitorilor sunt acum 2.400 de membri activi, care trimit anual la Uniune cam 300 de volume originale pentru premii. Numărul de scrieri (între care predomină poezia) e "normal" pentru populaţia României, consideră Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, filială a Uniunii Scriitorilor, însă numărul de amatori în continuă creştere ar putea spune şi altceva despre viitorul literar al României. În plus, internetul devine un concurent serios în exprimarea poetică.

Româncele, cele mai frumoase

"Fetele din România au grijă de felul în care arată, uneori cu prea multă atenţie. Încă de tinere, sunt preocupate de aspectul fizic şi merg în saloane de înfrumuseţare", scrie Peter Finch pe unul din blogurile despre femeile din Europa. Totuşi, românii se află pe penultimul loc într-un studiu realizat în 13 ţări din Europa de Sud-Est în funcţie de câţi bani sunt cheltuiţi anual pe produse cosmetice şi de îngrijire personală. Astfel, româncele alocă 32 de euro anual pentru cosmetice, adică mai puţin de trei euro pe lună, potrivit unor date furnizate de compania L'Oréal. Ca să vedem cât sunt de frumoase româncele, am discutat şi cu chirurgii esteticieni pentru a afla cât de des şi mai ales cât de complexe sunt intervenţiile pe care le suferă. Doctorul Vâlcu Marek susţine că este dificil să estimăm dacă numărul de operaţii estetice din România este mai ridicat decât cel din alte ţări, dar, în opinia sa, 80% dintre românce şi-ar face o operaţie. Dincolo de aceste păreri, statistica ultimilor zece ani arată că în cadrul concursului Miss World, la care participă anual cele mai frumoase femei din ţările lumii, România a obţinut o singură dată o poziţie importantă, respectiv locul doi în 2006, prin sătmăreanca Ioana Boitor (foto). În restul ediţiilor, ţara noastră nu a reuşit să aibă nici măcar o concurentă printre finaliste. "Este normal să-i sară în ochi străinului femeia din România prin simplul fapt că nu e obişnuit cu stilul de aici", conchide sociologul Mircea Kivu, explicând astfel percepţia subiectivă a străinilor, precum Peter din debutul articolului.

Croitorul Europei

România a fost, la un moment dat, cel mai mare croitor al Europei. Era anul 2004, iar textiliştii români produceau haine în lohn pentru aproape toate mărcile celebre din Europa. Nimeni nu era surprins atunci când pe un costum Armani, Versace sau Hugo Boss scria "made in Romania".

Din 2005 însă, exporturile de textile au început să scadă, iar astăzi România este mai degrabă croitoraşul cel viteaz al Europei, care se străduieşte să rămână competitiv, deşi a fost de mult devansat de alte ţări în care se produce mai ieftin şi care nu au fost atât de lovite de criză. Eforturile pe care le fac producătorii locali pentru a recupera terenul pierdut par a fi vânare de vânt, în condiţiile în care supraimpozitarea şi fluctuaţiile cursului valutar reprezintă două piedici uriaşe, din acest punct de vedere.

"A fost o perioadă în care România a fost un croitor pentru Europa, însă acum nu mai este cazul. După cum vedem, tendinţa care se conturează din ce în ce mai puternic arată că pentru Europa şi pentru tot restul lumii, croitori sunt şi vor fi ţările cu foarte mulţi locuitori, precum China, pentru că au forţă de muncă ieftină, şi ţările care sunt producătoare de bumbac şi care, implicit, au ţesături mult mai ieftine",

 spune Gheorghe Căescu, directorul general de la Iaşitex.
Sursa text: Şapte mituri despre România. Ce calităţi şi defecte cred românii că au 
Ziarul Financiar

Îmi permit să afirm de la început că noi – românii – avem, din fericire, ca trăsături dominante echilibrul (sau măsura, derivând din morala noastră creştin-ortodoxă) şi luciditatea (sau oroarea de neclaritate, dublată de dorinţa de a şti adevărul până la capăt). Că nu toţi suntem aşa, asta e o altă problemă de discutat.

„România are o harismă aparte”

După cum remarca Mircea Eliade, românii au o spiritualitate proprie remarcabilă, iar dacă am parcurs sau vom parcurge marile opere ale culturii şi spiritualităţii noastre, vom considera îndreptăţite următoarele aprecieri ale păr. arhim. Ioanichie Bălan:

,,România are o harismă aparte, poate unică. Ştiţi dumneavoastră că nu este o altă ţară creştină cu atâtea mănăstiri ca România?! Ştiţi că nu este vreo altă ţară cu o atât de strânsă legătură între sate şi mănăstiri?! […] Deci să pornim de aici, de la ce avem bun deocamdată; să valorificăm ce avem noi mai bun, însuşirile noastre spirituale. Lumea de la noi este foarte înclinată spre religie. Poporul nostru este foarte aşezat; nu l-a stricat (de tot - n.a.) comunismul, nu l-a stricat ateismul.

Suntem câteva ţări ortodoxe care păstrăm cu sfinţenie, cu mari sacrificii credinţa apostolică aşa cum ne spune şi numele: Ortodoxia = credinţa dreaptă […] Nu întâmplător România este pusă aici unde e pusă. Carpaţii formează o catedrală unică în lume, iar România este ţara Carpaţilor. Nu întâmplător este pusă între nişte popoare antagonice, care se resping pe undeva unele pe altele. România are un extraordinar rol de polarizare, de limpezire a lucrurilor, de pacificare. […] Aşadar, luaţi ce-i bun de la toţi şi nu uitaţi că Dumnezeu a pus ţara aceasta, ca un arbitru, ca un spaţiu de echilibrare (de unde şi echilibrul sufletesc al românilor - n.a.) a tuturor lucrurilor rele din Europa, fie native fie împrumutate. România este o ţară de echilibru. Ea a contat şi contează foarte mult în Balcani şi chiar în centrul Europei, şi nu întâmplător.”

Echilibrul

Dacă Emil Cioran sublinia ideea că echilibrul nostru provenea dintr-o resemnare condamnabilă, eu cred mai degrabă că această trăsătură care ne face cinste, este de fapt nativă şi are o anumită legătură cu istoria noastră, cu poziţia noastră geografică şi chiar cu relieful variat şi superb (cum remarca şi criticul Theodor Codreanu). Însă influenţa cea mai mare a avut-o religia noastră ortodoxă, centrată pe iubirea aproapelui şi pe cumpătarea vieţii noastre (simţ al măsurii şi semn al înţelepciunii). În acest sens, marele teolog român - Dumitru Stăniloae - preciza:

,,Noi nu suntem nici unilateral raţionalişti ca latinii din Occident sau ca grecii, care au influenţat latinitatea occidentală, nici unilateral mistici ca slavii sau ca popoarele asiatice şi africane de un panteism şi mai total prin religiile lor impersonaliste, ci unim luciditatea raţională a latinităţii personaliste cu sentimentul de taină, prezentă în toate şi care nu ne anulează ca persoane originare în sentimentul unităţii de comuniune pe care îl trăim. […] Românul consideră că echilibrul constituie normalitatea existenţei. Lipsa de echilibru, purtând existenţa din extremă în extremă, e păgubitoare acesteia, manifestările neechilibrate sunt bolnăvicioase şi producătoare de dezordine sau de boală sufletească. […] Când o pornire unilaterală ia stăpânire asupra lui, aceasta se numeşte patimă. Iar omul respectiv a devenit pătimaş, adică a slăbit în calitatea lui de subiect suveran peste actele sale .”

Umorul de calitate

Luând în considerare toate acestea, putem constata că filosofia noastră de viaţă, spiritualitatea şi cultura română, constituie o sinteză monumentală a altor culturi şi pot reprezenta o adevărată punte de legătură între Occident şi Orient. Însăşi filosofia lui Eminescu (cel care reprezintă în opinia d-lui Theodor Codreanu arheul românesc şi geniul creator al poporului român) este un exemplu în acest sens. Prin urmare, cred că misiunea istorică a României este tocmai aceea de a concilia Vestul cu Estul în plan spiritual, datorită zestrei primite de la înaintaşii noştri, care au ţinut să ne lase o moştenire de valoare şi durabilă.

Aş mai adăuga în treacăt şi alte calităţi ale românului: inteligenţa nativă, capacitatea lui de adaptare la diverse situaţii, omenia sa proverbială, spiritul său deschis şi comunicativ, toleranţa faţă de alte etnii, umorul său de ,,calitate”. Apoi, aproape toţi românii sunt creştini ortodocşi. Părintele Dumitru Stăniloae şi nu puţini alţi oameni de cultură, au remarcat legătura intrinsecă dintre psihologia poporului român şi spiritualitatea lui profund creştină şi ortodoxă. Nu o singură dată s-a spus, de pildă, că noi ne-am născut ca popor creştin şi ortodox. Prin urmare, rădăcinile noastre istorice datorează mult ortodoxiei, pe care unul dintre apostolii creştinismului – Sfântul Apostol Andrei (Ocrotitorul României) i-a pus primele temelii durabile pe acest pământ binecuvântat.

Pasivitatea românilor

Dar tot din iubire pentru ţara natală şi oamenii săi, va trebui să menţionez şi defectele noastre mai importante: invidia faţă de alţii şi pasivitatea faţă de tot ce se întâmplă în jur. Din primul cred că derivă chiar discordia românilor sau «blestemul tracic». Să ne amintim că însăşi Mioriţa, cea mai de seamă baladă românească, cu cele circa 300 de variante de circulaţie, are un subiect tragic: uciderea păstorului moldovean din invidie. Cât priveşte resemnarea lui în faţa destinului, de care s-a tot pomenit, eu cred mai degrabă că se face o confuzie. Cuvintele sale: ,,de va fi să mor” ar trebui interpretate în sensul, că el se supune oricum voinţei lui Dumnezeu şi nu îi este teamă de moarte. El nu este resemnat şi nu renunţă la luptă, ca orice creştin adevărat. Pasivitatea românului de astăzi se datorează în fapt celor 50 de ani de comunism, care şi-au pus o puternică amprentă asupra voinţei sale. Apoi, i s-a inoculat şi i se inoculează şi astăzi, de către mass-media actuală, această indiferenţă şi convingerea că el nu poate face nimic, pentru a schimba ceva.

Defectele de mai sus le întâlnim la mulţi români, chiar şi peste hotare (mai ales când renunţă la atributul său de român, la limba sa, de care îi este ruşine...). Ele pot fi depăşite sau atenuate printr-o credinţă puternică în valorile creştine şi prin iubirea lui Dumnezeu. Avem nevoie de unitate şi nu pot să nu-mi aduc aminte de ceea ce mărturisea un preot, şi anume că ,,valorile materiale ne dezbină, în timp ce valorile spirituale ne unesc”. De altfel, creştinismul adevărat înfierează asemenea defecte precum invidia şi inerţia sau lipsa faptelor creştineşti şi recomandă mereu lupta împotriva patimilor proprii sau colective, spre slava lui Dumnezeu.

Mai trebuie să descoperim şi alte defecte, pe care avem datoria să le excludem din viaţa noastră: simţul atrofiat al libertăţii şi conştiinţei (inoculat de comunism); respingerea ideii de sacrificiu în beneficiul comunităţii; autodenigrarea devenită sport naţional; inconsecvenţa în tot ceea ce facem ori gândim; neseriozitatea în lucruri importante; predispoziţia de imitare şi cosmopolitism; iar lista poate continua.

„O, timpuri! O, moravuri!”

Avem de asemenea obligaţia de a nu ne pierde nădejdea sau optimismul. Credinţa în Dumnezeu şi contactul cu istoria înaintaşilor au darul să menţină această încredere. E necesar prin urmare, să ne împrospătăm amintirea, din când în când, cu marile pilde ale unor cunoscuţi patrioţi români. Să ne aducem aminte de agonia lui Eminescu, care fiind viu şi sănătos a fost ţinut departe de presă şi chiar întreţinut de duşmanii săi cinici (francmasoni), între anii 1883-1889. Dacă ei l-ar fi ucis repede, cum s-a intenţionat la început, prin otrăvirea lui, Eminescu ar fi ajuns un erou naţional. Dar, prin denigrarea şi anihilarea lui, treptată şi sadică, s-a evitat acest lucru, întreţinându-se mitul nebuniei lui vreme de multe decenii.

Ba chiar am putea să ne aducem aminte de un alt strigăt de protest, cel al lui Cicero, vestitul orator şi filosof roman, care îngrozit de complicităţile care au făcut posibilă o conjuraţie politică ca aceea pusă la cale de Catilina, împotriva senatului roman, sau care altădată referindu-se la lăcomia pretorului Siciliei (Verres), care a jefuit monumentele de podoabele lor preţioase, a răbufnit în exclamaţia: ,,O, TEMPORA! O, MORES!” (O, timpuri! O, moravuri!).

Cineva, declara cândva răspicat astfel: ,,…cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”. Şi istoria i-a dat dreptate. Lupta în slujba unei cauze nobile şi drepte, cum este cea a interesului naţional, este binevenită oricând şi este cerută mai ales astăzi de noua teribilă încercare şi provocare a globalizării.

Să învăţăm să fim mai buni

Aş vrea să pot transmite şi un mesaj de încredere în viitor tinerilor, celor care perspectivele actuale nu le surâd deloc, exprimat în câteva versuri simple şi înălţătoare în acelaşi timp, dintr-un şlagăr românesc:

,,Să-nvăţăm să fim mai buni, mai curaţi;
Să-nvăţăm să fim mai tari, mai bărbaţi;
Să-nvăţăm să luăm din viaţă ce-i bun şi-adevărat;
Să-nvăţăm alături să fim;
Să-nvăţăm mai mult să iubim;
Şi o speranţă lumii noi să-i dăruim…”

Iar celor mai vârstnici, aş vrea să le reîmprospătez memoria cu doar câteva, dar poate cele mai impresionante versuri, scrise la noi şi transpuse magistral în limbajul cântecului de trubadurul durerilor şi aspiraţiilor noastre, dl. Tudor Gheorghe:

,,ACOLO ESTE ŢARA MEA
ŞI NEAMUL MEU CEL ROMÂNESC.
ACOLO EU SĂ MOR AŞ VREA,
ACOLO VREAU EU SĂ TRĂIESC…”
Sursa text: Despre calităţile şi defectele românilor

Noi despre noi!

Despre calitatile si defectele noastre!

Am propus doua texte si un cantec, ca ... punct de pornire!

Admin

_________

P.S.1. Un "deceniu de aur", va fi inscris in istoria patriei!

Deviza liderului: Sa traiti bine!

__________________

P.S.2: O imagine valoreaza cat o mie de cuvinte.

dixit

Romania megalitica

______