Prin mai 2010 eram "student" in "zicerile" Presedintelui/Premier Basescu! Am lasat locul altora. Azi, Răzbunarea Guvernatorului

Răzbunarea d-lui Băsescu împotriva românilor atinge paroxismul. Am senzația că votul din vară l-a făcut să dorească distrugerea totală a României.

Dacă românii nu-l mai vor, atunci să piară cu toții.

 

În 2004, după turul întâi al alegerilor prezidențiale, Adrian Năstase conducea cu 40%, iar Traian Băsescu abia atinsese 31%. A urmat un șuvoi de acuzații publice: votul a fost fraudat masiv, a spus dl. Băsescu. Soft-ul de înregistrare de la BEC ar fi fost manipulat.

 

 

Contextul în care dl. Băsescu făcea aceste declarații era foarte dificil pentru România. Guvernul Năstase încheiase în decembrie negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Țara era practic admisă în Clubul occidental în care ne-am dorit atât de mult să intrăm. În Ucraina vecină, lucrurile se defășurau altfel: acolo avea loc Revoluția Portocalie. Sprijinit de Occident, candidatul Viktor Iușcenko contesta rezultatul votului prin care președinte fusese ales candidatul lui Putin, Viktor Ianukovici. Practic, prin contestarea votului în România, dl. Băsescu punea semnul egal cu Ucraina.

 

 

Până la urmă, frauda invocată în 2004 de dl. Băsescu nu a mai fost descoperită niciodată. Emoția creată i-a permis însă d-lui Băsescu să-l învingă la mustață pe Adrian Năstase. În Ucraina a avut loc al treilea tur de scrutin, Iușcenko a câștigat, dar, după patru ani – ironia soartei! – a fost alungat cu pietre de ucraineni.

 

 

Ultimele ieșiri ale d-lui Băsescu, în care se încăpățânează în mod aberant să vorbească de fraudă la referendum, lovitură de stat, atac la Justiție, seamănă mult cu ceea ce-a făcut atunci, în decembrie 2004.

 

Comportamentul d-lui Băsescu este cu atât mai greu de explicat, cu cât puterea de a mai fi schimbat din funcția de guvernator al țării nu este în mâna românilor. Viitorul său politic este de negociat de liderii USL nu cu românii, care s-au exprimat în proporție de 88% pentru demiterea lui Băsescu, ci cu Washington-ul și Berlinul.

 

 

Această catastrofă a instituțiilor democratice, pe care o propovăduiește dl. Băsescu, cel care a condus România în ultimii opt ani, poate fi supărătoare pentu occidentalii care l-au mandatat pe dl. Băsescu să mai execute niște lucruri în această parte a continentului. Până la urmă, glazura de democrație din jurul României trebuie cumva prezervată, pentru a justifica măcar deciziile viitoare. Cu ura sa față de români – care l-au iubit atât de mult la începutul mandatelor sale, dl. Băsescu riscă să distrugă tot:

națiunea, Statul și chiar propriul scaun de Guvernator.

http://www.dcnews.ro/2012/11/razbunarea-guvernatorului/

 

==============================

=====================

 

============================
===========================================
Fiecare cu Presedintele, necazul lui!
Va propun doua texte de excelenta:
===========

Ilie Bâtcă

Cu tilivizoru`, îmi pieri umoru`

Mă, fraţilor, cum aflai eu de la un leat de-al meu că mâine, adicătelea azi, mai dupe prânzu` ăl mare, preşedintele meu va fi dat pă sticlă, în direct, la RTV, nu-mi mai găsii locu`. Aşa, cam la cinci minute şi ceva, trăgeam cu ochiu` la ceas, de intră muierea la bănuieli, că cum am fo întâlnire d-alea cum aveam cu ea pă vremea când încă nu ne luaserăm cu acte. Că, după aia, nu prea ne mai întâlnirăm. Dupe ce îi spusei io ce şi cum, să linişti. Da`, io nu. Păi cum să mă liniştesc, mă, fraţilor, când urma să-l văz pă preşedintele meu. Cum, care preşedinte? Pă Mircea Dogaru, că io alt preşedinte nu cunosc. Iote, mă, ce le dete lor păn gând! Vă gândirăţi la Băsescu, aşa-i? Păi când m-auzirăţi voi pă mine că zisei fo dată că ăsta ar fi preşedintele meu? Haida, de!

 Ca să nu mă ia emisiunea ca din oală, dădui fuga la prăvălia din colţ şi cerui două baterii. Nu de vin, mă, că nu beau eu vin d-ăla dă surcele, doar am ...

zaibăru` meu, ce dracu`. Baterii păntru telecomandă cerui, că alea vechi ierea expirate deja. La întoarcere, trecui pă la un vecin, electrician de meserie, şi-l rugai să vie să-mi verifice siguranţele de la tablou. Asta aşa, păntru siguranţa mea. Da câte nu făcui, ca să poci vedea emisiunea în linişte! 

 O grijă mai aveam io, ca nu cumva să bage ăştia de la tilivizor fun breaking news, tocma când urma să apară preşedintele meu. Da`, îmi trecu. Îmi trecu, păntru că ăsta de să cheamă breaking news fuse aseară, când ne iexplică Băsescu ce şi cum stă treaba cu toate alea în ţara asta. Mă, fraţilor, aşa-i când îşi vâră dracu` coada! Băsescu stătu cuminte la Cotroceni, nu veni la tilivizor. Veni în schimb muierea aia, Monica Tatoiu. Nici nu tăcu bine moderatoarea, că asta să băgă în vorbă. Că să băgă, să băgă, da` nu mai reuşea nimeni s-o scoaţă. Mă, fraţilor, cum o văzui, cum simţii că mă ia cu fierbinţeli, chit că-mi luasem hapurile păntru tensiune. Ca să nu păţesc dracului ceva, închisei tilivizoru. Da`, ce zic io că-l închisei, că să-nchise singur, când dădui cu telecomanda de pământ, de să-mprăştiară bateriile noi, nouţe păn toată casa.

 Iote, d-asta zisei io în capu` rîndurilor de faţă că cu tilivizoru`, îmi pieri umoru`. Adică mă înfuriai, Da`, mă înfuriai rău de tot, ce mai! Acu`, dupe ce îmi mai trecu, stau şi mă-ntreb şi io. Mă, fraţilor, muierea asta n-o fi având bărbat, s-o ţie p-acasă, să nu mai umble lelea păn toate tiliviziunile? Zic şi io, nu dau cu paru`...

====================

===========

 

 

Dăpindent dă drujbă

 

Mă frate, acu o zî, o zî cre că fusă, nu mai mult, mă mă suii io pă păretele lu un amic d-al meu, pă părete înţelegi, ăla dă facebuci mă, nu pă zâd că nu sunt muscă,nu sunt muscă zău aşa. Ce mă dilii, să ma sui pă păreţi ce dracu. Intrai cum spusăi pă păretele, că aşa cică îi zîce , părete şi văzui ce scrisă amicu ăla al meu, Ilie, nu ăla dă la sculărie, nuuuuuuuuu, Ilie ăla a lui Bâtcă, dă tot scrie el comedii şi trage cu arcu ca ăla alu Marcu. Cum care Marcu ? Marcuuuuuuuuuuuuuuuu, văru lu Antooooon.

 

Cum care Anton bă, ce te bolânzâşi, nici pă Anton nu îl ştii, Anton, ăla cu ţâmentu. Aşa mă şi cum spuneam intrai pă păretele lui Marcu, na că ma prostii dă tot, nu Marcu mă, Ilie, da şi ăsta tot cu arcu, că are el o Tolba cu săgeţi dă tot trage aşa în lume. Bă fratemio şi cetii io ce spunea Ilie acolo. Păţî mare dandana săracu, mare dandana păţî că mi să făcu milă dă el când cetii dă îmi dădură lacrimile îmi dădură lacrimile, ce mai. Poi zâcea omu ăla că cică dădu el drumu la tilivizor şi văzu pe nuş cine, una Monica ca Toiu, ca Ţoiu sau Tacoiu, nu ştiu cum dracu îi zâsă şi de bucurie dădu cu tilicomanda dă pământ de îi săriră bacteriile, îi săriră bacteriile ca sâmburii dîn lubeniţă ce mai. Bă frateeeeeeee, acu io zâc că e dragoste mare, dragoste mare ce mai dacă dădu el cu tilicomanda dă îi săriră mucii, e musai să o ia dă nevastă.

 

Şi cum ceteam io aşa, îmi fugi gândul la vecinu meu, Tică, Tică alu Soreaţă, dă ţîne pe Floarea ale Bostan. Bă fratemio şi Tică ăsta are dambla pe muiere înţălegi are dambla mare la fel ca nea Ilie, da mai rău. Mai rău că ăsta când să damblageşte, uită dă tot şi face prăpăd, prăpăd face ce mai. Şi mă apucai io să îi spui lui nea Ilie cum e cu vecinu ăsta, să să ferească înţălegi să să ferească. Îi scrisăi pă părete da scrisăi cam mult, acu s-o apuca omu să zugrăvească. Îmi pare rău că îl bag la cheltuială da trebui să-i spui înţălegi, trebui să-i spui, că e groasă rău. Iote ce-i scrisăi pă perete :

 

Mă fratemiu Ilie, mă mare păţanie pâţîşi, ce mai o păţîşi. Da să ştii că nu eşti sângur întălegi, nu esti sângur. Ca am io un vecin, vecin bun auz, vecin bun d-al meu , de e tăietor dă lemne pricepuşi, tăietor dă lemne e. Bă fratemiu, ăsta de câte ori apare muierea aia dă zîsăşi tu, Monica Cacoiu şi cu una Bora, sau Borală, dă în bâlbîială zău aşa.

 

Bă fratemiu şi ăsta când dă în bâlbîială nu pune mâna pe telecomandă, pune mâna pă drujbă şi îşi fugăreşte muierea pân casă, că zâce el că de ce e muiere , că dacă ie muiere ie şî ea ca alea şi dă să o taie şi alta nu. Bă frate Ilie, iţ spui pă cinstite, să-mi saie ochiu de la aragaz de te minţ. Bă, dă nebunu drumu la drujbă şi haţ după săraca muiere. Noroc că am auzât-o chirăind şî am apucat să deschidem uşa să vie muierea la noi că o făcea ăla bucăţ de slană de pus la garniţă şi alta nu, auzi. Doamne fereşte! Da acu ne-am invăţat înţâlegi, ne-am învăţat că cum apare una dîn alea pă iecran, cum deschidem usa şî vine fomeia la noi. Cum nu mai vede nebunu fomeie, cum să potoleşte pricepuşi mata, să potoleşte ce mai şi opreşte drujba.

 

 Da acu din asta să apucă de băut că ce cata muierea lui la mine aşa des, ca o fi ceva, ca prea vine la mine aşa cum o apucă, în combinizon sau pijama, cum o fi. Doamne fereşte, io nu am nimic cu ea, că sunt barbat la casa lui, da dacă mai vine de fo câteva ori şi să bagă direct sub plapomă să se ascundă ca ultima oară, mă nu să ştie peste ce dă pă acolo şi mi-e că nu mai pleacă nebuna înapoi. Io acum mi-am luat programu radio tv să vaz când şi unde mai apar alea Cacoiu şî Bora, Borâta aia să deschid uşa până porneşte drujba,că a râmas omu fără bani dă ţuică câta benzână i-au mâncat muierile alea. Ăia dă la pompă, gata îl ştiu acu, cum îl văd cu stecla să ia benzînă, cum îl întreabă :” ce faci nea Tică, iar te plimbi cu drujba prin casă?” Ajusă dă râsu lumii, ce mai de râsu lumii ajunsă, Doamne apără şi păzeşte!

 

Acu, să vă mai spui ceva. Măi fratemiu, io cred că şi io păţîi ceva că tre să mă cat la doftor. De când cu năcazu lui Tică, io de câte ori aud drujba, bă să rădică plapoma sîngură înţălegi, să rădică plapoma sîngură ce mai. Crez că ajunsăi dă ăla, cu îi zâce dăpindent dă drujbă sunt dăpindent dă drujbă ce mai. Cum auz drujba, cum mă gândesc la vecina şi cum să rădică plapoma. Da năcazu ăl mare e că nevastă-mea s-a învăţat şi a zîs că cică chiar dă nu are bani de drujbă, tot cumpără ea un casetofon să facă ca drujba şi mi-l pune în fiecare sară la ureche că îi place ei când e plapoma ridicată îi place ei aşa, auzi. Bă fratîlor, e minune mare da io să nu mai auz de drujbă. Aşa că nea Ilie, nu te plânge maică, nu te plânge că îi săriră bacteriile dă la tilicomandă, zî mersi că nu-ţ săriră nasturii,că te trezai în fiecare sară cu Monica aia la tine.

 

Scris de  Marin Neacsu