Dinu Patriciu... chiar a murit... de frica puscariei?!? Cine si de ce se grabeste sa "spele rufele murdare"? Cu uriasa pagubire a STATULUI si poporului roman... cum ramane?

Întrebările fără răspuns pe care le lasă în urmă Dinu Patriciu - Gandul.

Unul dintre cei mai bogaţi români sau unul dintre cei mai puternici datorită influenţei, banilor şi poziţiei sale sociale, Dinu Patriciu a murit marţi, 19 august 2014, într-o clinică din Londra, la vârsta de 64 de ani.

Avea de mai mulţi ani probleme cu sănătatea, iar la sfârşitul lui 2012 trecuse printr-un transplant de ficat, fiind diagnosticat cu ciroză. Părăsit de soţie, omul de afaceri rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Roxana Petrescu, Ziarul Financiar, explică cum a ajuns Dan Costache Patriciu să conducă cea mai râvnită rafinărie din România.

DINU PATRICIU (3 august 1950-19 august 2014) a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri locali, businessul care l-a propulsat în vârful listei celor mai bogaţi români fiind Petromidia, singura rafinărie cu acces la malul mării, pe care a cumpărat-o în 2000 cu 50 de milioane de dolari şi a vândut-o în 2007 cu 1,6 mld. dolari.
 
În afară de această afacere, în care a primit un ajutor consistent de la statul român, niciodată returnat, majoritatea proiectelor antreprenoriale ini­ţiate de Dinu Patriciu au fost sortite eşecului.

 Ieri,  Dinu Patriciu a murit într-un spital din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.   Rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Insuccesul din ultimii ani înregistrat cu afacerile pornite după Rompetrol, dar şi problemele de sănătate sunt doar câteva dintre explicaţii.

Cine a fost însă Dan Costache Patriciu şi cum a ajuns să conducă cea mai râvnită rafinărie din România? Înainte de 1989, era cadru didactic în cadrul Institutului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. „Am terminat pe locul doi la facultate pentru că la examenele teoretice aveam note proaste, dar la proiectare le aveam pe cele mai bune. În afaceri am intrat în anul doi de facultate când am început să dau meditaţii şi să fac tot felul de lucrări prin fondul plastic. Apoi am început să particip şi să câştig tot felul de concursuri de specialitate“, spunea Pa­triciu în 2009, într-un interviu acordat ZF.

 Revoluţia îl prinde în Abu Dhabi, hotărât să nu se mai întoarcă în România. Eveni­men­tele din ’89 îl conving să vină acasă. „Voi, tinerii, sunteţi mai dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în decembrie 1989, dar eu tropăiam de fericire“, spunea atunci Patriciu.

Prima firmă privată din România

În 1990, cu 2.000 de dolari şi cu 10-12 arhitecţi, Patriciu pune pe picioare prima firmă privată din România, cu numărul de înre­gistrare 00000001: un birou de arhitectură numit Alpha Construcţii şi Investiţii.

În arhitectură face primul milion de dolari. După ce le faci şi pe restul de zece totuş merge mai uşor, pentru că e reală sintagma "ban la ban trage", avea să afirme omul de afaceri într-un interviu.
Anul trecut, Alpha Construcţii mai făcea afaceri de 13.400 de euro şi avea pierderi de 0,3 milioane de euro.

Potrivit Ziarului Financiar, primul contact cu Rompetrol, care era un braţ de servicii român pentru industria pe­tro­lieră internaţională, a fost în 1998 prin inter­me­diul Fondului de Investiţii Romania and Mol­dova Direct Fund. Acest vehicul a fost pus pe picioare alături de americanul Phil Stephen­son şi a ajuns să aibă participaţii la mai multe com­panii printre care Sanex Cluj (plăci cera­mice), First Logistic Distribution, dar şi Rompetrol.

Cine era Phil Stephenson?

Potrivit informaţiilor disponibile, Stephen­son este absolvent de drept la Harvard. Timp de 18 luni, în mandatului lui George Bush la Casa Albă, ocupă funcţia de preşedinte al biroului de Afaceri Internaţionale din cadrul Trezoreriei americane, având astfel o privire de ansamblu la tot ce se petrecea în Europa de Est.

În anii ’90, folosindu-se de conexiunile politice pune pe picioare un fond de investiţii. Mai mulţi investitori internaţionali, dar şi personalităţi precum ambasadorul SUA în Germania pun bani în acest fond de investiţii. În 1997 Stephenson şi Patriciu se întâlnesc, omul de afaceri român devenind partener în fondul de investiţii început de Phil Stephenson.

„Întâlnirea mea cu Phil a avut loc la Washington în 1997. Mă întâlneam cu un prieten care de altfel ne-a şi făcut cunoştinţă Richard Burt, ambasador în Germania al SUA şi apoi copreşedinte al unei asociaţii România-America. El mi-a zis hai să-ţi prezint pe unul care-i la fel ca tine, întreprinzător. Am început să stăm de vorbă, ne-am cunoscut, ne-am plăcut, ne-am luat şi ne-am dus prin lume să strân­gem bani. Urmăream să strângem cât mai mulţi bani. Dacă nu era criza din Rusia, terminam cu 100 mil. $, ceea ce era enorm pentru România atunci. Şi 30 mil. $ cât am strâns era ceva“,

spunea Patriciu în 2009.

„Era sânge pe străzi în acei ani“, spunea Stephenson la mijlocul anilor ’90, „dar era o oportunitate peste tot, dacă aveai stomacul suficient de tare“, scria în 2005 Washington Post, citându-l pe american.

Primul pas a fost achiziţia rafinăriei Vega, o unitate de procesare mică, apoi a urmat compania de servicii petroliere Petros, iar apoi a urmat Petromidia.

Petromidia, cea mai strategic plasată rafinărie din România, a fost cumpărată de Patriciu în 2001 de la statul român reprezentat de FPS cu circa 50 mil. $ şi era obligat la investiţii de circa 200 de mil. $.

Cel mai mare ajutor pe care Patriciu îl primeşte de la statul român vine însă în 2003, când Adrian Năstase, Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu au semnat ordonanţa prin care Petromidia, deţinută de Dinu Patriciu, a primit facilitatea de a-şi transforma datoriile istorice (571 mil. euro la acea vreme) în obligaţiuni pe şapte ani. Obligaţiunile erau convertibile, iar Guvernul i-a lăsat emitentului dreptul de a decide dacă la scadenţă plăteşte banii sau converteşte obligaţiunile în acţiuni.

„O rafinărie nu este decât o inimă care trebuie să pompeze sânge, dar trebuie să aibă organism. Una dintre cele mai proaste idei a fost crearea Petromului în 1997. Rafinăriile fără staţii de distribuţie nu există. Petromidia, deşi cea mai mare dintre rafinăriile româneşti, a fost lăsată de izbelişte. Petromidia avea 11 staţii amărâte de distribuţie, iar astăzi sunt peste 700. În primul an am construit vreo 20, apoi 30. Investiţia se recupera imediat prin câştigurile suplimentare. Am început încă din 2001 să trecem graniţele“,

mai spunea Patriciu în 2009.



Exitul

În timpul în care frâiele Rompetrol au fost deţinute de Patriciu, compania s-a transformat într-un jucător regional, cu o prezenţă importantă pe pieţe precum Bulgaria sau Moldova, dar care a făcut şi achiziţii în Europa de Vest, Dyneff (Franţa).

Fără îndoială, anul 2007 a fost unul fast pentru Dinu Patriciu. A fost anul marii lovituri în afaceri. Chiar în zorii crizei, omul de afaceri decide vânzarea unui pachet de 75% din acţiunile Rompetrol către grupul kazah de stat KazMunaiGaz pentru 1,6 miliarde de dolari, din care a încasat 1,2 miliarde de dolari. La acel moment, Dinu Patriciu devine cel mai bogat român, depăşindu-i în topul averilor estimate pe Ion Ţiriac şi pe Iosif Constantin Drăgan.

Kazahii dau asigurări că ei vor plăti datoria istorică a Rompetrol în termen, în timp ce statul român pur şi simplu se uită de pe margine nepăsător privind distant soarta uneia dintre cele mai mari datorii pe care o avea de recuperat.

În 2009, Patriciu iese complet din afacerea Rompetrol, kazahii căpătând control unic asupra businessului care l-a transformat în cel mai puternic antreprenor român.

O problemă nerezolvată

La scadenţă, kazahii i-au plătit statului numai 54 mil. euro din această creanţă pe care o moşteniseră de la Dinu Patriciu. Pentru restul de 516 mil. euro statul a primit fără să vrea acţiuni la Rompetrol, deţinând în prezent un pachet de 44,69% din Rompetrol Rafinare.

La începutul acestui an, grupul kazah a semnat un memorandum de înţelegere cu Rompetrol, document aprobat printr-o hotărâre de guvern.

Prin acest memorandum se stabileşte că Rompetrol va cumpăra 26,6% din acţiunile emise de către Rompetrol Rafinare, compania care administrează rafinăria Petromidia, în schimbul a 200 de milioane de dolari, plătibile în numerar. Suma în numerar convenită va fi plătită către stat la finalizarea tranzacţiei într-o singură tranşă. Acum statul deţine 44,69% din Rompetrol Rafinare, iar după tranzacţie va mai rămâne cu 18%. Statul român a ajuns însă să deţină această participaţie în contul creanţei de 688 de milioane de dolari (516 milioane de euro) pe care o avea de recuperat de la Rompetrol.



Statul a mai precizat că licitaţia va fi deschisă, aşa că oricine va veni cu o ofertă mai bună ar putea deveni acţionar la Rompetrol Rafinare. Dincolo de plata pentru pachetul de acţiuni, în memorandum părţile au convenit să realizeze şi un fond de investiţii, în care statul ar deţine 20% din acţiuni, prin intermediul căruia în 7 ani de zile s-ar realiza proiecte de un miliard de dolari. Fondul porneşte la drum cu un capital de 150 mil. dolari, din care 30 mil. dolari reprezintă participaţia statului român, care însă va fi achitată de The Rompetrol Group.

Ce a urmat după Rompetrol

Odată cu exitul din Rompetrol, niciun alt proiect iniţiat de omul de afaceri nu a mai avut succes, fie că a fost vorba de retail, imobiliare sau energie verde.



Mai mult, potrivit Mediafax, în ultimii ani, Dinu Patriciu a fost implicat mai mult în procese decât în afaceri şi politică. În momentul morţii sale, omul de afaceri avea trei dosare pe rolul unor instanţe şi un alt dosar aflat în fază de anchetă la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu este acuzat, printre altele, de delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei de capital, scrie Mediafax.

Următorul termen de judecată din acest proces va avea loc în 2 septembrie. În cazul lui Dinu Patriciu, instanţa va constata încetarea procesului penal, dar, pe de altă parte, în ipoteza în care judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti vor constata că statul român a fost prejudiciat în urma acţiunilor omului de afaceri, poate fi dispusă confiscarea extinsă. în acest caz, o parte din averea lui Dinu Patriciu, care le va reveni urmaşilor săi, va fi pusă sub sechestru, scrie Mediafax. Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost achitat, la 28 august 2012, de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, trimis în judecată în septembrie 2006, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare.

Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache. Pe lângă acest dosar penal, Dinu Patriciu mai are alte două cauze, în care urma să se judece cu soţia sa, Dana Patriciu. Unul dintre ele, în care soţia sa a cerut partajarea averii şi o jumătate din totalul acesteia, se află la Judecătoria Sectorului 1.

Pe de altă parte, procurorii DIICOT instrumentează un dosar în care era implicat şi Dinu Patriciu, respectiv cel care vizează privatizarea rafinăriilor Petromidia şi Vega. Dinu Patriciu şi mai mulţi directori din Rompetrol erau acuzaţi de înşelăciune şi, potrivit anchetatorilor, banii prevăzuţi în clauzele de investiţii nu au fost folosiţi în acest scop. Cauza este disjunsă din dosarul Rompetrol, care se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Cele mai importante tranzacţii din cariera lui Dinu Patriciu au fost preluarea rafinăriei Petromidia şi vânzărea grupului Rompetrol, ultima transformându-l în cel mai bogat om din România. Ce spun colaboratorii apropiaţi ai lui Dinu Patriciu din perioada Rompetrol, citiţi în Ziarul Financiar.

Cine sunt moştenitorii lui Dinu Patriciu

Dinu Patriciu se separase de ultima sa soţie, Dana, cu care s-a luptat mai bine de un an pentru averea estimată la 2,3 miliarde de euro, după ce aceasta ceruse partajul. Anul acesta, pe 24 septembrie, un nou termen era programat în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei din Buftea. În viaţa privată era fidel principiului discreţiei şi afirma că nu există nicio legătură între viaţa privată şi afaceri.

Avea două fiice din primul său mariaj, cu Sabina Roşianu: Ana, 31 de ani şi Maria, 27 de ani, ambele crescute de mama lor.

"Le-am învăţat să-şi trăiască propria viaţă şi am un contract cu ele: dacă la 30 de ani nu câştigă fiecare câte 150.000 $ pe an, prin propriile puteri, nu moştenesc nimic. Totul va rămâne unei fundaţii", avea să spună într-un interviu omul de afaceri, citat de Ştirile ProTv.

Potrivit sursei citate, fiicele lui Dinu Patriciu ar fi învăţat la unele dintre cele mai bune şcoli din Europa - în Elveţia şi la Paris.



ÎN CE A INVESTIT FIICA LUI PATRICIU 500.000 EURO VEDEŢI AICI

În 1994, omul de afaceri s-a căsătorit cu Dana, o arhitectă, dar ultimii ani i-au trăit separat. În februarie 2013, Dinu Patriciu avea să-i ceară divorţul, la Judecătoria Sectorului 1. Ulterior, după 14 termene, dosarul a ajuns la Buftea pentru ca, în paralel, la Judecătoria Sectorului 1, să se dezbată partajul la care Dana Patriciu ceruse jumătate din avere.

Pe 24 septembrie 2014 era programat un nou termen, un termen la care nimeni nu va mai fi prezent.



Dinu Patriciu a murit înconjurat de membrii familiei, în urma unei infecţii pulmonare, pentru care fusese spitalizat în ultimile zile. Funeraliile sale  vor avea loc în cercul restrâns al familiei. Într-un mesaj dat publicităţii câteva ore mai târziu de la anunţul decesului, familia cere ca dorinţa defunctului să fie respectată - "ultimul său drum să ocoleasca neînţelegerile, lipsa de decenţă şi agresivitatea de care acesta a avut prea mult parte, în ultimii ani de viaţă şi suferinţă". (Roxana Petrescu, Ziarul Financiar)  

Sursa:
http://www.gandul.info/stiri/intrebarile-fara-raspuns-pe-care-le-lasa-in-urma-dinu-patriciu-13116411?utm_source=Gandul&utm_medium=Click%2BCitesteSi+200&utm_campaign=CitesteSi%2Bgandul
-----------------------------------------------------------------------

Ce se întâmplă cu dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu era judecat pentru delapidare

Dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital a suferit, în ultimul an, mai multe amânări succesive, deoarece omul de afaceri nu a mai putut fi citat.

Din punct de vedere tehnic, la următorul termen, Curtea de Apel București va trebui să confirme informația și să solicite avocaților certificatul de deces al omului de afaceri, fie de la ultimul domiciliu, fie de la Ambasada României la Londra.

 

După ce se obține certificatul de deces, de la primăria de la ultimul domiciliu în România, se va solicita lista moștenitorilor lui Patriciu. După ce se comunică și aceste nume, instanța va dispune introducerea acestora în cauză și citarea lor în proces.

 

Dacă după dezbaterile finale de la apelul de la Curtea de Apel București, judecătorii vor admite apelul DIICOT, ceilalți inculpați din dosar pot fi condamnați, dar față de Patriciu se va dispune încetarea procesului penal ca urmare a decesului.  În schimb, moștenitorii pot fi puși să plătească eventualele daune.

 

Procesul Rompetrol în care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital s-a amânat succesiv după ce magistrații nu au putut realiza procedura de citare cu Patriciu. Dinu Patriciu nu și-a mai trimis nici avocatul la ultimele termene ale procesului de la Curtea de Apel. Magistraților nu li s-a întors nicio dovadă că omul de afaceri a primit citația care să-l înștiințeze de termenele de judecată, deși s-a făcut adresă inclusiv la spitalul Royal Free Hospital, locație unde unul din avocații lui Patriciu, Gheorghe Dragomir, susținuse că acesta ar fi internat.

 

În cauză a fost audiat fostul ministru al finanțelor, Florin Georgescu, care le-a spus magistraților că nu cunoaște modul în care a fost înregistrată și gestionată creanța Libia de direcția de specialitate din interiorul Ministerului de Finanțe. La începutul lunii aprilie, Curtea de Apel București a admis cererea de probe a procurorilor DIICOT, prin care aceștia au solicitat reaudierea unor martori considerați importanți. Printre aceștia se regăseau Ionuț Costea și fostul ministru de Finanțe, Florin Georgescu.

În temeiul art.420 alin.5 Cod procedură penală încuviințează cererile formulate de reprezentantul Ministerului Public și apelantul intimat Grama Petrică și dispune readministrarea probei testimoniale constând în declarațiile martorilor Popescu Moise, Georgescu Florin, Ene Constantin, Mergeani Iancu, Costea Mircea Ionuț precum și administrarea probei constând în declarațiile martorilor cu identitate protejată George Rice și Radu Comănescu. Dispune efectuarea adresei către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT pentru a prezenta martorii cu identitate protejată,

se arată în încheierea Curții de Apel București din 8 aprilie.

------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------