NOUL STATUT AL CADRELOR MILITARE. Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii 80/1995. UPDATE, Pensii militare!

PL-x nr. 2/2011

Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare

Procedura de urgenta: da

Stadiu: trimis pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor Initiator: Guvern

Expunerea de motive

Forma iniţiatorului

Avizul Consiliului Legislativ

Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

09.02.2011

Biroul permanent a aprobat prelungirea termenului de depunere a raportului

termen: 24-02-2011

Prin acest demers legislativ se urmăreşte:

- obligativitatea participării la misiuni în afara teritoriului statului român a cadrelor militare;
- suportarea de către instituţiile din sistemul de apărare şi securitate naţională a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice a cadrelor militare pentru fapte săvârşite de către acestea în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- posibilitatea acordării concediului fară plată, pe durata de cel mult 4 ani, cadrelor militare care îşi urmează soţul/soţia pe timpul îndeplinirii unor misiuni permanente în străinătate şi în alte situaţii;
- acordarea dreptului de port uniformă şi pentru maiştrii militari şi subofiţeri, în aceleaşi condiţii ca şi la ofiţeri;
- obligativitatea încheierii de către personalul navigant de aviaţie cu Ministerul Apărării Naţionale a contractelor cu durata de 12 ani de la numirea lor în prima funcţie;
- definirea raporturilor de serviciu specifice cadrelor militare, privind împuternicirea;
- crearea posibilităţilor de înaintare în gradul următor şi înaintea expirării stagiului minim în grad pentru cadrele militare şi în mod deosebit pentru militarii care participă la misiuni în afara teritoriului statului român şi participarea necondiţionată la aceste misiuni a personalului care încadrează unităţi militare cărora li s-au stabilit, potrivit prevederilor legale, astfel de misiuni;
- posibilitatea numirii cadrelor militare din Ministerul Apărării Naţionale în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grade egale sau mai mari cu cel mult două-trei trepte faţă de cele pe care le au, prin diminuarea temporară a funcţiilor corespunzător gradelor deţinute,beneficiind de drepturile băneşti prevăzute pentru gradul şi coeficientul de ierarhizare iniţiali ai funcţiei din statul de organizare;
- completarea normelor referitoare la menţinerea în activitate sau trecerea în rezervă a cadrelor militare condamnate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, la pedeapsa amenzii penale sau cu închisoare, cu suspendarea executării ori graţiate înainte de începerea executării pedepsei;
- crearea unor dispoziţii clare privind suspendarea şi punerea la dispoziţie a cadrelor militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale atunci când sunt urmărite penal sau trimise în judecată ori sunt judecate de către parchete sau instanţe, precum şi repunerea în drepturi sau trecerea în rezervă sau în retragere, justificate prin respectarea prezumţiei de nevinovăţie;
- majorarea limitelor de vârstă în grad pentru cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Se impune corelarea în sensul asigurării unui tratament unitar prin revenirea la prevederile aplicabile până în anul 2001 cadrelor militare din Ministerul Apărării Naţionale, în domeniul limitelor de vârstă în grad cu cele specifice personalului din celelalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Având în vedere eliminarea condiţiei de vârstă pentru trecerea maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate în corpul ofiţerilor, în Ministerul Administraţiei şi Internelor, în mod evident au suferit modificări şi normele legale care aveau ca obiect de reglementare acordarea gradelor militare.
Prin noul proiect se urmăreşte ca, în Ministerul Administraţiei şi Internelor, persoanelor prevăzute la art 36 alin. (1) lit. e), g) şi h) din Legea nr. 80/1995, care urmează să devină ofiţeri, să li se acorde gradul de sublocotenent. Prin excepţie, aceloraşi persoane care dobândesc calitatea de ofiţer, li se acordă gradul militar în raport de pregătirea lor şi vechimea în specialitate corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la atribuţiile din fişa postului;
- trecerea în rezervă a cadrelor militare ca urmare a retragerii motivate, de către autorităţile competente, a avizului de securitate specific clasei sau nivelului de secretizare a informaţiei, la care au acces potrivit atribuţiilor funcţionale;
- includerea unei norme privind calculul stagiului minim în grad în situaţia absentării de la program datorită incapacităţii temporare de muncă, a concediilor prevăzute la art. 15 şi a concediilor iară plată;
- includerea unor reglementări prin care se aduce o restrângere temporară, pe o anumită perioada, a exerciţiului dreptului fundamental privind alegerea profesiei, precum şi a locului de muncă, constând în interdicţia demisiei ca modalitate de trecere în rezervă a cadrelor militare în activitate, în situaţiile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, precum şi pe timpul executării altor misiuni în străinătate. Măsura restrângerii exerciţiului dreptului fundamental sus ­menţionat se impune în mod obiectiv şi rezonabil, în contextul prevederilor art. 53 din legea fundamentală, în considerarea necesităţii îndeplinirii obiectivelor majore şi esenţiale în domeniul apărării şi securităţii naţionale.
Astfel, în cadrul unei societăţi democratice, reglementările în cauză sunt justificate pe de o parte de riscul periclitării misiunilor specifice în afara teritoriului naţional, cu consecinţe negative asupra neîndeplinirii obligaţiilor asumate de România ca stat membru NATO şi UE. Pe de altă parte, aceste reglementări se impun cu necesitate, în vederea înlăturării consecinţelor negative, cu efecte perturbatoare asupra activităţilor esenţiale ale instituţiilor din sistemul de apărare şi securitate naţională. Măsura restrângerii este proporţională cu situaţiile care au determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului, fiind aplicată pe o perioadă determinată, exclusiv cadrelor militare care aparţin unor instituţii din sistem, potrivit specificului atribuţiilor şi misiunilor din domeniul de activitate al acestora.

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii privind Statutul cadrelor militare – avizat de comisia de muncă de la Deputaţi

Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor a avizat favorabil,

marţi 9 februarie,

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii privind

Statutul cadrelor militare.

Potrivit secretarului de stat pentru relaţia cu Parlamentul din Ministerul Apărării Naţionale, Mihail Vasile-Ozunu, demersul legislativ vizează amendarea problematicii referitoare la managementul resurselor umane şi evoluţia în carieră a cadrelor militare, cu aplicabilitate la nivelul întregului sistem de apărare şi securitate naţională.


Principalele reglementări vizează majorarea limitelor de vârstă în grad pentru cadrele militare, pentru a fi în acord cu Legea pensiilor, punerea la dispoziţie a cadrelor militare în cazul comiterii unor infracţiuni, reglementarea juridică a împuternicirii, posibilitatea acordării concediului fără plată cadrelor militare care îşi urmează soţul/ soţia pe timpul îndeplinirii unor misiuni permanente în străinătate, modificarea dispoziţiilor în sensul eliminării stagiilor în grad pentru gradele de colonel comandor superioare acestora.


De asemenea, proiectul de act normativ prevede obligativitatea de a participa la misiuni în străinătate şi includerea unor reglementări prin care se aduce o restrângere temporară pe o anumită perioadă a exerciţiului dreptului fundamental privind alegerea profesiei, precum şi a locului de muncă, constând în interdicţia demisiei, ca modalitate de trecere în rezervă a cadrelor militare în activitate care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, precum şi pe timpul executării altor misiuni în străinătate.


Una dintre reglementările care au ridicat o serie de discuţii în Comisia pentru muncă a fost cea privitoare la eliminarea stagiilor pentru avansarea la gradul de general.


Secretarul de stat Ozunu a explicat că acest stagiu, care era de doi ani, a fost eliminat pentru ca MApN să se alinieze celorlalte instituţii care fac parte din sistemul de securitate naţională, respectiv Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), Serviciul Român de Informaţii (SRI), Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS).


“Înainte, stagiul minim de grad era de doi ani. Acum, poate fi avansat (un cadru militar) de la colonel la general fără a mai fi niciun fel de limită. Este vorba despre o aliniere, pentru că numai la MApN exista acest stagiu de doi ani. Ceilalţi – MAI, SRI, STS – nu aveau această limită, aşa că am scos-o şi noi. Deci, ne-am aliniat, la fel cu ceilalţi care fac parte din sistemul de securitate naţională”, a precizat secretarul de stat.


El a precizat că lucrurile stau în acelaşi fel şi în ţările NATO. Întrebat dacă în NATO există un astfel de mod de avansare la funcţia de general, fără stagiu, Ozunu a răspuns: “Da, nu există stagiu”.


“La gradul de general se face avansarea atunci când este promovat în funcţie. Nu toţi coloneii ajung generali, doar o mică parte din ei sunt avansaţi la gradul de general, iar atunci când este numit pe o funcţie de general este şi avansat. În NATO aşa s-a făcut întotdeauna. Noi abia ne aliniem acum”, a adăugat acesta, citat de AGERPRES.


S-au ridicat obiecţii şi la prevederea potrivit căreia cadrul militar nu are voie să îşi dea demisia când se află într-o misiune, reprezentantul MApN explicând că este vorba despre cei care pleacă în teatrele de operaţiuni.


“Nu au voie să îşi dea demisia cei care, de exemplu, sunt plecaţi în Afganistan. Dacă îşi dă demisia, îi pune în pericol pe cei rămaşi”, a subliniat secretarul de stat, răspunzând, astfel, obiecţiei ridicate de deputatul PSD Aura Vasile, care a susţinut că demisia este un drept unilateral, o opţiune personală.


Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată cu privire la Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.


Avizul va fi trimis la Comisia pentru apărare, care va dezbate pe fond acest proiect de act normativ.
Sursa:AGERPRES

Terorism juridic împotriva militarilor români

duminică, 31 octombrie 2010

- scmdfiliala1tirgumures.blogspot.com -

Există o lege prin care a fost adoptat statutul cadrelor militare. Este legea 80/1995. A fost iniţiată, firesc, de Ministerul Apărării. Este o lege organică. Asta înseamnă că ea nu poate fi modificată prin alte legi ordinare, şi că, atunci cand între ea şi o lege obişnuită apar contradicţii, ea, legea organică, are prioritate. De la apariţia acestei legi şi pană în prezent, multe alte legi au mai apărut. Legi care reglementează diverse domenii ale vieţii sociale, politice, economice. Aşa cum, de altminteri, reglementează şi legea 80 în ceea ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de militar nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să se rezume la atat! Nerezumandu-se la atat viaţa de militar, acel statut adoptat prin legea 80 reglementează aspecte dintre cele mai variate ale vieţii şi activităţii cadrelor militare, inclusiv de natură educaţională, financiară, sanitară, pană şi matrimonială, căci, nu-i aşa, militarii ăştia, cat or fi ei de militari, se mai şi căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai sunt şi mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la pensie, ş.a.m.d. Si, deşi după apariţia legii 80/95, multe legi au apărut, legiuitorul nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege şi nici nu a lăsat-o a fi modificată, interpretată, completată, sau adăugită de vreuna dintre celelalte legi adoptate după ea ci, de fiecare dată cand a vrut să modifice această lege, a modificat-o, iar lucrul ăsta s-a întamplat de mai multe ori, după ştiinţa mea de 7 (şapte) ori, din 1995 pană în 2007, inclusiv. Acesta este un prim aspect.

In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rand prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea aspect.

Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decat tot nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut, trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut, anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se prevede că, printre altele, “cadrele militare în activitate au dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ….. , potrivit reglementărilor în vigoare”, ceea ce înseamnă că acest drept îl primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de impozit. Sau, “femeile cadre militare au dreptul la concediu de maternitate si la……, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional”, ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau “încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii”, ceea ce înseamnă că această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii, nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea continua exemplele, dar mă gandesc că acest material va fi citit şi de alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie să insist, întrucat celelalte categorii au înţeles deja esenţialul. Anume că, întrucat la anumite prevederi din statut, legiuitorul a făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect.

Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că “pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în reţeaua sanitară a M.Ap sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister”. Conform DEX şi manualelor editate de Academia Română, cuvantul “gratuit” poate avea două semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FARA PLATA, adică fără să se dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucat este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin asumarea răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban. Acesta ar fi al patrulea aspect.

Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In continuare, însã, adăugã că acele legi speciale nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei, explicaţia ştiinţifică a cuvantului “gratuit”, prevăzut neîntâmplãtor în legea specială 80/95, nu face doi bani.

Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept, înseamnă că termenul « gratuit » nu a fost folosit cu semnificaţia « fără plată » ci cu cealaltă semnificaţie, cea de « nejustificat ».

Ce rezultă din toate abordările celor ce erau « suspectaţi pe nedrept » cã vegheazã la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi.

Si acum sã vedem ce ar însemna dacã s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti.

In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut: « Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: a) să facă parte din partide … ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora ….. c) să declare sau să participe la grevă. ». Sau « Cadrelor militare le este restransă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: …. b) exprimarea în public a unor opinii contrarea intereselor Romaniei şi forţelor armate nu este permisă. »

La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate ad-literam. Dar ce au făcut « nevinovaţii » prin ceea ce au susţinut ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de Ziua Naţională, încălcand astfel prevederile legii 80, întrucat corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau voie să săvarşesc acele acţiuni. Si, vorba aia, Constituţia e mai presus de legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept suspectaţi cã ar fi jurişti.

Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face M.Ap.N.? Ii va acuza. Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărame până atunci. Pentru că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele invocate chiar de ei. De unde le vor lua ? LE DAU EU, că am documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei!

Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.

Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care Legea nr. 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebându-şi asistenţii “Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?”.

Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vâzut nici un jurist zicând măcar “da, dom’le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis”. Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă « Cine a abrogat legea 80/95 ? », mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul « a fost abrogată implicit de legea 95 ». Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80. Nici nu ar fi avut cum!

Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument.

Un alt motiv al “furiei” mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei rãuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar “dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate” când, de fapt, legea 95/06 spune despre această categorie că “beneficiază de asistenţă medicală gratuită … în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate”.

Ei nu înţeleg faptul că această formulă, “în condiţiile plăţii”, nu este univoc determinată ca însemnând “dacă plătesc”. Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi legea 95 operează cu noţiunea de “condiţii” când descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică “în condiţiile plăţii”, iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.

Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu. In soldele militarilor din alte armate este inclusă o “indemnizaţie pentru asigurări de sănătate”. Adică, armata le dă banii cu care să-şi plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi. Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de calculare a soldelor miltarilor români, această indemnizaţie NU a fost introdusă pe motiv că militarilor români li se asigură asistenţă medicală gratuit. Iar acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor români trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai luat o dată.

Cineva poate să zică “da ce, dom’le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?”. Dincolo de faptul cã un e normal sã-mi opreascã banii pe care nu mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.

1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărî ce am eu voie să fac cu ele. Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată. In acele ţări, omul nu este mai prejos decât colacul de la WC.
2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea !?

In fine, un alt motiv al “furiei” mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insistenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au “îndrăznit” să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor ! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă ?!

Si ca totul să fie « impardonabil de impardonabil », impricinaţii se fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor, legea 95. Căci cei ne opresc banii ca şi când ni i-ar da din buzunarele lor, nu au respectat niciuna din prevederile acelei legi. Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei ! Si acum e târziu să le mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat că se pot c__a pe militarii români. Vor vedea că ceea ce au încercat să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar…pe ei !

Nu pot încheia fãrã sã le împãrtãşesc nepricepuţilor un gând juridic de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de judecăţi de această natură. Iată-l : « Orice lege poate fi intepretată în multiple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura spiritul în care a fost gândită ». Iar spiritul legii 80/95, în materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor asistenţă medicală FARA CA ACESTIA SA PLATEASCA CEVA. Căci atunci când li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus.

Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci când s-a fundamentat acea lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute în vedere 2(două) categorii de argumente. Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit această asistenţă. Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata bani pe ţinte?! Militarii erau “ţintele” sistemului medical al armatei.

Celor ce ar fi tentaţi să zică: « Dom’le, ăsta e nebun ! Fiindcă ăia nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!” le reamintesc că “ăia” sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul, ascultând spusele justiţiabililor îşi zice “măi, oamenii ăştia au dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu până acum”. Ii invit pe cei dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi eu, nu numai ei.
***
P.S. In structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, până la ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceştia, adică atât de incompetent, atât de indolent, atât de dezinteresat, ar fi fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că, într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi folosesc.

Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave privind starea morala a militarilor. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în puşcărie pe acei miltari pentru că…au încălcat drepturile universale ale inamicului, în loc să le mulţumească.
Contraamiral de flotilă în retragere
Inginer Marian IOAN
http://scmdfiliala1tirgumures.blogspot.com/2010_10_01_archive.html

Un subiect solicitat in cadrul comentariilor!

M-am documentat si va prezint situatia la "zi"!

Pentru a citi documentele pdf care apar in Link-uri, Click pe ele!

( stiti povestea, cand sageata devine ... manuta! )

Admin, V.Burcu

________________________________________________

Comisie Senat: Aviz favorabil cu un amendament pentru ordonanţa privind recalcularea pensiilor militarilor

Comisia de Apărare din Senat a dat aviz favorabil, marţi, ordonanţei de urgenţă care prevede recalcularea pensiilor militarilor, cu amendamentul potrivit căruia dacă la recalculare vor rezulta sume mai mari, acestea se vor aplica, iar dacă vor rezulta sume mai mici, vor rămâne în plată pensiile care au cuatumul mai mare.

Preşedintele Comisiei senatoriale pentru Apărare, liberalul Teodor Meleşcanu, a declarat, în calitate de coautor al amendamentului, că la formularea acestuia s-au avut în vedere atât principiile de drept, cât şi prevederile Legii 19/2000 a pensiilor.

"Singura problemă la care nu am primit răspuns este de ce a fost nevoie de tot acest exerciţiu. Mă refer la desfiinţarea sistemului de pensii ocupaţionale şi trecerea la cele pe bază de contributivitate, în condiţiile în care nu se face nicio economie şi în condiţiile în care bulversarea, pentru foarte mulţi e foarte mare",

a afirmat Meleşcanu.

Totodată, senatorul liberal a afirmat că, în cadrul dezbaterilor, membrii comisiei au primit asigurări că s-a renunţat la ideea ca militarii să-şi caute actele doveditoare pentru recalculare şi, de asemenea, că vor primi diferenţele rezultate în urma acesteia.

El a spus că i-a întrebat pe reprezentanţii Executivului dacă aceşti militari pensionari vor primi şi dobândă - de vreme ce statul a folosit aceşti bani, timp de două luni - însă răspunsul a fost nu. AGERPRES