Generalul Oprea si UNPR, văd pericolul sau pisica?!? Q Magazine versus Generalul Oprea. Ce ți-e și cu ziariștii... Azi te ridica, maine te ingroapa! UPDATE. SCMD, vesti triste!

Şantajul din armată!

Petrică Toma, 2 Mai 2011

 Sub protecţia câtorva stele de general, achiziţionate de pe tarabele României depravate, are loc un şantaj penibil al unor auxiliari inculţi. Ei trafichează nu doar grade, ci şi demnităţi naţionale. Totul în numele unei coaliţii impotente.

Dintr-o formaţiune cvasianonimă şi ilară, UNPR tinde să devină un fel de partid politic bazat doar pe obedienţa militarilor în rezervă şi pe oportunismul politic reinventat. Traficând şmechereşte simbolurile apărării naţionale, neavând la dispoziţie nici doctrină şi nici încredere în marea masă a electorilor, speculând încrederea masivă a poporului în Armată, UNPR se foloseşte de singura armă care îi este la dispoziţie, şi anume şantajul gregar, fie cu avansarea în grad, fie cu căderea Guvernului, prin „ţinerea la respect" a câtorva parlamentari prea slabi de înger pentru a-şi încălţa propriile cizme electorale.

„M-au îngrozit discursurile comuniste", declara Valerian Sălăvăstru în mai 2010, explicând demisia din funcţia de prim-vicepreşedinte al UNPR Iaşi.

Nu vrem acum să facem referire la moralitatea domnului Sălăvăstru, trecut, de altfel, prin alte două-trei partide, ci tocmai la oroarea domniei sale faţă de organizarea şi acţiunile „partidului generalilor". Tipic comunist: discurs populist, organizare de tip militar, un preşedinte şi vreo 13 vicepreşedinţi, dar şi un prim-vicepreşedinte la fiecare comună din judeţ! Fiecare din UNPR vrea o funcţie, iar problema funcţiilor a fost constant pe agenda acestei Uniuni!

Uniforma militară - subiect de troc şi uzurpare politică!

Epoletul este arma favorită a lui Gabriel Oprea. Aceeaşi armă - avansările în grad ale obedienţilor politici - i-a adus şi lui însuşi ascensiunea pe eşichierul politic. De fapt, această metodă nu e nouă, dar, după 1990, tot grupul de prieteni ai lui Gabriel Oprea a şlefuit acest fenomen. Primul dintre ei a fost Cătălin Zisu, cel mai tânăr general al Armatei Române, la doar 36 de ani (!), şi asta, după cum spunea şi preşedintele Băsescu, fără să fi trecut prin vreun teatru de operaţiuni, ci doar pe la comanda diverselor hoteluri militare înşiruite pe întreg teritoriul operativ al României. Costinel Petrache descria sugestiv această avansare: „Este expresia celei mai fulminante ascensiuni în grade militare, dar şi în grade de tot felul, în general. Doar gradele Celsius îl mai întrec...". Artizan al noii generaţii fanariote din Armată, generalul Zisu reprezintă, cred, vârful de lance al acestei doctrine amorale a avansărilor pentru obţinerea de susţinere politică. Susţinere pe care Gabriel Oprea n-o poate obţine decât prin traficul jenant cu simbolurile Armatei Române, dar şi prin reactivarea vechilor secretari de partid din Armată şi a subofiţerilor rezervişti pentru consolidarea filialelor UNPR din judeţe. La prima trecere în revistă a corpurilor reunite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, în 1862, domnitorul Cuza îl întreba pe ministrul de Război: „Cum se face că spatele trupei (intendenţii) este mai bine echipat decât trupa (infanteriştii)"? La fel cum nu a reuşit generalul Florescu să-i răspundă atunci, nici acum nu ştie cineva de ce „spatele" a ajuns să dicteze condiţiile democraţiei în România!

Regimentul de carton al lui Gabriel Oprea
Având la îndemână instrumentul decizional al avansărilor, Gabriel Oprea s-a folosit la maximum de această onoare, a ministrului Apărării, de a vorbi în numele ţării şi de a avansa, doar pentru merite deosebite, diverşi ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri. Din nefericire, ultimele avansări din Armată arată mai mult „politic" decât militar.

Cu foarte puţine excepţii, toţi liderii Uniunii au fost avansaţi în grad de către ministrul Oprea, şeful lor pe linie de partid: senatorul Chivu-Serioja - colonel, senatorul Ovidius Mărcuţianu - maior, doctorul Tudor Ciuhodaru - locotenent-colonel (între timp, dezertor la PC), senatorul Liviu Câmpanu - locotenent-colonel (şi el un pic dezertor pentru votarea unei moţiuni, nu ştim a câta!), deputatul Ion Tabugan - maior, deputatul Neculai Rebenciuc - locotenent-colonel, Eugen Nicolicea - locotenent-colonel. Nu mai vorbim despre liderul partidului, Cristian Diaconescu, acesta pomenindu-se colonel de „justiţie militară", şi nici despre primarul Onţanu, care, nu ştim de ce, a ajuns general-maior (cu două stele). Despre Anghel Iordănescu şi primarul din Voluntari, Florentin Pandele nu are rost să mai discutăm, prea apar ei, în uniformă militară, alături de Gabriel Oprea, în campaniile electorale pe afişele din Ilfov (probabil că nu o fi interzis de lege!). Se apropie timpuri grele şi perioade electorale dure pentru partidul generalului de intendenţă, aşa că un pic de fidelizare a administraţiei locale nu strică. Aşa se face că şeful Direcţiei de Relaţii Publice şi Comunicare cu Mass-Media şi, în acelaşi timp, secretar executiv al UNPR Bucureşti, Mariana Georgescu, a fost avansat la gradul de colonel. Tot locotenenţi-colonei au ajuns şi directorul de la Relaţii Comunitare, Elena Scurtu, directorul ADP Sector 2, Cristian Lemnaru, arhitectul-şef al sectorului 2, Bogdan Pârvanu, directorul Centrului Cultural „Mihai Eminescu", Viorel Ioviţu, şi şeful Direcţiei Investiţii şi Servicii Publice, Corneliu Drug.

De serviciile politico-militare ale ministrului Oprea a beneficiat până şi tatăl ministrului Anca Boagiu, care a primit şi el o stea pe umăr, probabil pentru consolidarea cooperării dintre PD-L şi UNPR. Comicul situaţiei nu se opreşte aici, penibile fiind situaţiile în care unii subofiţeri s-au trezit, peste noapte, avansaţi colonei: liderul filialei locale UNPR Constanţa are gradul de colonel, deşi, până mai acum câţiva ani, era doar maistru militar de marină.

Parcă pentru a-şi consolida figura tristă de traficant cu simbolistica militară, domnul Oprea a reinventat şi o plachetă denumită pompos „Onoarea Armatei", pe care o împrăştie cu dărnicie, în stânga şi în dreapta, tuturor decidenţilor politici, în speranţa că va mai apuca încă un mandat la guvernare.

Ceea ce uită însă ministrul Gabriel Oprea este că o tresă e un motiv de mândrie, iar onoarea nu se face cadou potentaţilor zilei, ci se câştigă. Dar, pentru domnia sa, e doar un argument pentru o funcţie politică, o răsplată pentru trădările politice. Pentru Gabriel Oprea, onoarea Armatei este doar un instrument de parvenire şi de promovare a propriilor interese în politica dâmboviţeană!
Sursa: Q-magazine

GABRIEL OPREA: „Mi-au dat stele toţi preşedinţii!”

TEXT: Floriana Jucan / 12 Februarie 2010  

Despre Gabriel Oprea s-a spus că este prea tânăr pentru a fi general cu patru stele, că le-a obţinut fără merite, că îi făcea jocurile lui Traian Băsescu în PSD, motiv pentru care a decis să devină independent şi să i le facă transparent, la lumina zilei. Despre stele, aroganţă, partidul pe care îl va fonda până în vară, Adrian Năstase, ziua în care a plâns şi scutul antirachetă, într-un interviu pe care l-am făcut în biroul de la Ministerul Apărării Naţionale, până la miezul nopţii. Eu am plecat, ministrul a rămas. La comandă. 

Generalul şi doctoratul

QMagazine: Multă lume vă contestă stelele de general şi modul în care le-aţi dobândit. Consideraţi că le-aţi meritat?

Gabriel Oprea: Este foarte greu să vorbeşti despre tine, dar vreau să vă uitaţi peste CV-ul meu şi să vedeţi ce funcţii am îndeplinit de-a lungul timpului. Am fost Secretar de Stat, Preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului - chiar dacă este o funcţie civilă, este şi-o funcţie de general de 3 stele. Am fost promovat prefect al Capitalei. Dacă există memorie colectivă, s-a apreciat că am încercat să fiu cât mai profesionist, punând comunitatea pe primul loc. Am lucrat foarte bine cu toţi primarii, inclusiv cu primarul general, normal, cu frecuşurile inerente. Când eram ministrul Administraţiei, am fost avansat în grad. Am primit ambele stele de la preşedintele Iliescu. În 2000, am primit Steaua României de la Emil Constantinescu, pentru contribuţia adusă la întărirea capacităţii de apărare a ţării. Stelele nu le-am luat de pe stradă. Două le-am luat de la Iliescu când eram încă activ. Am avut două mandate de parlamentar, în comisia pentru controlul SRI şi în cea de apărare şi siguranţă naţională. În ambele, împreună cu ceilalţi colegi din sectorul politic, ne-am adus contribuţia şi‑am ajutat sectorul militar. În 2008 am fost propus de Asociaţia cadrelor militare în rezervă la gradul de general cu trei stele, şi‑am primit cea de-a treia stea de la Băsescu la 1 decembrie 2008 (ceea ce înseamnă onoare şi respect, nu alte avantaje).

Q: Si-a patra stea?
G.O.: Am câştigat competiţia în partid pentru Ministerul de Interne. În 13 ianuarie am demisionat, pentru că unii din partid mi-au impus să numesc în funcţii pe linia structurilor informative, respectiv, şeful DGIPI şi secretarul de stat, cel care gestiona ordinea şi siguranţa publică oameni care sunt, potrivit instituţiilor abilitate din statul român, bănuiţi de crimă organizată. Am fost ameninţat că voi fi terminat politic. Nu am cedat şi mi-am dat demisia. Mi s-a cerut imediat retragerea sprijinului politic şi excluderea din partid de către Hrebenciuc şi Marian Vanghelie. Puteam să rămân în funcţie dacă acceptam, era simplu, dar nu mai eram eu. Dacă tot vorbesc de interesul naţional, acesta este peste cel personal, de grup sau de partid. A patra stea mi-a dat-o Traian Băsescu, fiind în rezervă, pentru că n-a mai întâlnit un ministru care demisionează pentru că refuză numirea în funcţii a unor oameni compromişi, impuşi de partid.

Q: Sunt mulţi oameni publici care au obţinut doctoratul fraudulos. Vă număraţi printre aceştia? În ce publicaţii aţi scris, aşa cum cere doctoratul şi care a fost lucrarea dvs.?

G.O.: Mi-am făcut doctoratul în Drept cu unul dintre corifeii dreptului românesc, cel mai exigent om, Ioan Neagu, în 5 ani bătuţi pe muchie. Teza s-a numit „Plângerea prealabilă". Găsiţi în CV-ul meu în ce publicaţii am scris. Nu comentez cum obţin alţii doctoratul, eu ştiu că l-am obţinut corect.

Q: Deţineţi, potrivit declaraţiei de avere, terenuri, trei case de locuit, două apartamente, două case de vacanţă, un spaţiu comercial, două autoturisme şi sume importante în conturi bancare. Nu e cam puţin?

G.O.: Înţeleg ironia. În 2002, când am devenit prefectul Capitalei, am fost primul demnitar român, fără ca legea să prevadă acest lucru, care şi-a făcut declaraţia de avere publică la Mediafax, deoarece nu aveam nimic de ascuns. Revoluţia din '89 mi-a permis ca din '92 să fac investiţii imobiliare, aşa că în 2001, când am ajuns demnitar, mi-am permis să declar transparent toată averea mea, plătind tot timpul taxe şi impozite la stat. Nu ştiu dacă e mult sau e puţin, ştiu doar că nu am dobândit niciun leu ilegal.

Q: Aţi renunţat la pensia de general, rămânând numai cu salariul de ministru?

G.O.: Am din ce să trăiesc şi, oricum, nu am venit la minister pentru salariu. Iubesc armata şi chiar vreau să fac ceva pentru armata română.

Q: Unele persoane, urmaşi ai celor decedaţi, mi-au declarat sub protecţia anonimatului, că le-aţi donat lunar salariul dvs. Este adevărat?

G.O.: Da.

Q: Colegii mei de breaslă vă percep ca fiind foarte arogant. V-a fost exemplu Adrian Năstase sau este un scut de apărare?

G.O.: Adrian Năstase a fost unul dintre cei mai buni prim-miniştri ai României, este omul care m-a promovat în politică, având încredere în mine. Este unul dintre cei mai buni manageri, un om extrem de bine organizat. Mi-a fost greu să mă ridic la înălţimea standardelor sale, dar am făcut tot ce-am putut să nu-l dezamăgesc. Având o educaţie militară, este adevărat că sunt poate mai rigid, ceea ce, în opinia unora, pare aroganţă. Cei care mă cunosc cu adevărat ştiu că nu sunt deloc aşa şi că sunt un prieten bun.

„Până în vară voi avea partidul meu"
Q: Sunteţi ministrul Apărării. Este suficient pentru ţelurile dvs. politice sau este doar o etapă?

G.O.: Ca să fiu sincer, am visat să ajung general, ca orice militar. Mi-am depăşit de mult aşteptările şi totul este în plus. Chiar cred în ţara asta şi vreau să fiu bun acolo unde sunt. Nu am niciun fel de ambiţie.

Q: Este adevărat că v-aţi dorit să fiţi ministru de Interne mai mult decât al Apărării?

G.O.: Da, sunt sincer până la capăt şi vă spun că aşa este.

Q: Grupul independenţilor din Parlament pe care îl conduceţi este privit ca o masă de manevră care votează după cum zice PD-L-ul sau dictează interesele Preşedintelui Băsescu. V-aţi putea schimba preferinţele, într-o zi?

G.O.: Eu l-am sprijinit total pe Traian Băsescu, deschis, pe faţă şi-acest grup de independenţi l-a sprijinit şi înainte de 6 decembrie, fiindcă este un adevărat bărbat de stat, şi-l sprijinim şi-acum total. Suntem în alianţă cu PD-L-ul pentru o bună guvernare, ca să depăşim această situaţie de criză, dar, de exemplu, eu nu voi pleca niciodată la PD-L şi la niciun alt partid. Și ca mine gândesc şi alţi colegi independenţi. Îl respect pe Emil Boc, este un om de bună-credinţă, am prieteni în PD-L, cum ar fi Vasile Blaga, dar, categoric, nu suntem anticamera PD-L şi vom demonstra acest lucru pe parcurs.

Q: Ce vă desparte de PD-L? De ce nu intraţi oficial în acest partid?

G.O.: Nu sunt traseist politic, de aceea sunt independent. Când voi pleca la alt partid, nu voi mai fi Gabriel Oprea şi înseamnă că am minţit, înseamnă că nu mai am onoare.

Q: Care este obiectivul acestui grup de independenţi? Ce vreţi să schimbaţi în politică şi nu puteaţi în partidele din care făceaţi parte?

G.O.: Nu am plecat din partid pentru că am vrut eu. Nu puteau să mă excludă din organizaţia Ilfov, şi pentru că riscam dizolvarea organizaţiei, am preferat bărbăteşte să demisionez pentru a-mi proteja echipa cu care câştigasem şi pierdusem bătălii politice pentru PSD. Aşa procedează un om de onoare, potrivit sistemului meu de valori. 2000 de oameni au demonstrat pentru mine, fără să-i rog, în faţa sediului PSD din Kiseleff. Când am demisionat, nu aveam niciun alt aranjament politic. Am devenit primul independent din Parlamentul României. Am fost onorat că generalul Iordănescu, omul care a venit cu mine în partid, la acea vreme fiind antrenorul echipei naţionale de fotbal, a venit la mine atunci şi mi-a spus: „Gabi, am intrat împreună în PSD, plecăm împreună!" Consider c-a fost un gest de mare onoare şi de prietenie la greu. Tot ceea ce a urmat mi-a adus viaţa, şi nu calculele politice. Am polarizat în jurul meu persoane şi din stânga şi din dreapta politică, care fie au demisionat, fie au fost excluşi din partidele lor. Obiectivul meu şi al celor de lângă mine este interesul naţional. Poate sună pompos, dar nu-mi faceţi procese de intenţie.

Q: De ce pleacă doar parlamentari din PSD şi PNL la dvs., dar niciunul de la PD-L nu vine?
G.O.: Este foarte simplu. Obiectivul fiecărui om politic este să fie la putere, la guvernare. PD-L, acum, şi datorită preşedintelui Traian Băsescu, este în culmea gloriei, deci oamenii n-au niciun motiv să plece de la PD-L. În altă situaţie poate ar fi fost altfel. Dar poate veţi avea şi surprize.

Q: Vă simţiţi ameninţat de PD-L care, iată, vă ia oamenii?

G.O.: Nu. Oamenii pleacă din grupul nostru la PD-L deoarece chiar sunt independenţi. Dar nu va mai pleca nimeni. Este un grup care s-a cristalizat, îşi cunoaşte potenţialul şi se va transforma într-un partid politic cu doctrina interesului naţio-nal, construit, într-adevăr anacronic, de sus în jos. Suntem la guvernare, avem parlamentari şi avem şi componenta administrativă, prin primarul Onţanu.

Q: Când se va materializa proiectul partid?

G.O.: Până în vară. Avem totul stabilit, nume, doctrină, statut, membri. E făcut milităreşte, ca să glumesc!

Q: Se poate crea un alt grup de independenţi, dar care să fie în siajul PSD şi PNL?
G.O.: Orice este posibil în politică.

Q: V-aţi impus omul la prefectura Ilfov, cu scandal, ce-i drept. Premierul Boc v-a oferit la schimb cinci judeţe. Câte afaceri imobiliare aveţi în Ilfov şi de ce este aşa o miză acest judeţ?

G.O.: Este o glumă sau o dezinformare. Nu mi s-a oferit ceva la schimb, în plus. Noi avem doar două posturi de prefect în Ilfov şi în Constanţa. La Ilfov a fost, exclusiv, un obiectiv simbolic personal, pentru că sunt deputat de Ilfov, am muncit aici şi ţin foarte mult la acest judeţ, în sensul politic. I-am sugerat actualului prefect să-i sune personal şi să-i invite, la investitură, pe toţi cei 40 de primari ai judeţului şi pe preşedintele consiliului judeţean. Toţi au fost prezenţi. Iar eu am mers împreună cu toţi parlamentarii independenţi, într-un gest de reconciliere şi de reconstrucţie politică în Ilfov. Nu am afaceri în Ilfov, de niciun fel.

Q: Ce părere aveţi despre onoare în politică?

G.O.: În politică, onoarea şi respectarea cuvântului dat, pe termen scurt şi mediu, este naivitate politică. Pe termen lung, reprezintă capital politic. În afară de alte defecte pe care le am, îmi respect întotdeauna cuvântul dat.

Q: Cine sau ce anume vă împiedică să reveniţi în PSD, un partid în care aţi fost peste opt ani?
G.O.: Cea mai grea zi din viaţa mea, în care am plâns pentru prima oară, recunosc, de când sunt om politic, nu a fost când mi-am dat demisia din funcţia de ministru de Interne, nici de şef al Departamentului de Securitate Naţională al PSD, nici de preşedinte de organizaţie a PSD. A fost când am demisionat din calitatea de membru de partid. Îi respect pe toţi cei care au avut încredere în mine în PSD, niciodată nu am vorbit urât despre foştii mei colegi şi n-o voi face niciodată. Deşi în politică e o vorbă, never say never, nu mă voi mai întoarce niciodată în PSD. Am un alt proiect politic şi nu vreau să-mi dezamăgesc noii colegi şi noua echipă. Cel mai greu moment al acestui grup a fost perioada dintre turul întâi şi doi de la prezidenţiale, când, inclusiv şefi de partide, le cereau să revină în partid. Niciunul nu a plecat de lângă mine, chiar când nimeni nu ne mai dădea nicio şansă. În trei luni de zile am făcut istorie cu acest grup în politica românească, pe logica juridică a faptului că reprezentăm 25 de voturi în Parlament. Am fost chemaţi la Cotroceni, la consultări şi-am generat, într-un moment greu pentru România, stabilitatea unui guvern şi-a unei ţări.

Q: „Acest personaj, în urmă cu câţiva ani de zile, a vrut să îl aresteze pe Traian Băsescu. Mie mi se pare incredibil faptul că Traian Băsescu poate şi acceptă acest compromis de a sta la masă şi de a discuta cu acest personaj foarte sinistru şi foarte complicat", a declarat cândva Marian Vanghelie, personajul fiind dvs. Este adevărat? Aţi vrut să-l arestaţi pe Traian Băsescu? Asta ne schimbă complet percepţia despre faptul c-ar fi un om răzbunător...

G.O.: Nu vreau să comentez ce spune Vanghelie şi nu am comentat niciodată ce spune acest personaj. Dar, aşa, pentru ignoranţi, precizez că în România nu arestează decât judecătorul printr-un mandat. Restul sunt mizerii politice.

Sub Scut
Q: Este o victorie faptul că scutul antirachetă va fi în România?
G.O.: Ziua de 11 septembrie 2001, care a schimbat lumea, este şi ziua care a schimbat destinul României. SUA au avut nevoie de două baze militare în zona noastră geo-politică, au ales România şi Polonia, dar mai ales România, pentru că suntem singura ţară din lume care, conform sondajelor, indiferent de regimul politic, dorim să vină americanii - e sindromul bunicilor. Intrarea în NATO a generat intrarea în UE , un proiect normal. Într-o alianţă, gen NATO, ai şi simpatii şi antipatii. La actualele vulnerabilităţi şi posibilele ameninţări la adresa securităţii naţionale a României sau a Europei, astăzi, acest scut reprezintă indubitabil un plus de securitate, atât al întregului teritoriu naţional cât şi al Europei de sud-est. Discutăm doar de interceptori tereştri, defensivi, operaţionali din 2015, capabili să distrugă rachete cu rază scurtă şi medie până la 5.000 de kilometri.

Q: Unde vor fi amplasate elementele scutului? Admiteţi costurile de 3-4 miliarde de euro pe care le-au avansat analiştii militari, în dreptul României?
G.O.: Acum nu putem vorbi de locaţii sau costuri, urmând negocieri între specialiştii diplomaţi şi militari. Această ofertă a fost făcută României în baza parteneriatului strategic dintre România şi SUA şi este o consecinţă a excepţionalei colaborări din teatrele de operaţii, a militarilor americani şi români.

Q: Ştiau ţările Uniunii Europene despre amplasare sau au aflat ulterior?
G.O.: Este un contract între două părţi, urmând ca ţările UE să fie informate punctual pe parcurs. Acest proiect din România va reprezenta, la final, contribuţia SUA la arhitectura finală a proiectului de scut antirachetă NATO. Şi, practic, vor fi protejate şi ţările NATO.

Q: Va putea negocia România acum cu Rusia de pe poziţii de superioritate, fiind apărată de acest scut?
G.O.: SUA şi Rusia sunt foarte aproape să semneze acordul SALT II, în care este inclus şi acest scut antirachetă amplasat pe teritoriul României. România îşi doreşte relaţii de bună vecinătate, şi economice şi politice, cu Rusia.

Q: Aţi declarat că anul acesta, în bugetul MApN nu sunt prevăzute cheltuieli pentru modernizare...
G.O.: Am declarat la investitură că faţă de bugetul de 2,38 din PIB asumat de România la intrarea în NATO, acesta este acelaşi buget din 2009, de 1,31 din PIB, care acoperă salariile, pensiile, în proporţie de 75 % din buget, dar printr-o bună organizare predictibilă, MApN îşi va îndeplini misiunile atât interne cât şi externe.

Q: Totuşi, cu contractul pentru avioanele multirol ce se mai aude?
G.O.: Decizia privind modelul de avion va fi luată de forţele aeriene, şi va fi trecută, conform legilor în vigoare, prin CSAT, prin comisiile de resort ale Parlamentului şi prin plenul Parlamentului, fiind o decizie strategică la nivelul securităţii naţionale a României. Tocmai pentru că este o chestiune delicată, nu vreau să se interpreteze ca fiind interesul unui om, fie el şi ministrul Apărării.

Nu pledez pentru firmele străine, ci pentru industria de apărare naţională

Q: De ce revine mereu numele de Mircea Băsescu în scandalurile cu armament? Nu iese fum fără foc, nu? Aţi avut vreo discuţie, vreodată, cu domnul Băsescu despre asocierea sa cu traficul de arme? Nu afectează imaginea armatei?

G.O.: Nu-l cunosc personal şi cred că acestea sunt, fără să fiu subiectiv, atacuri la adresa Preşedintelui Băsescu. N-am avut nici o discuţie cu Mircea Băsescu.

Q: Am văzut că la unele licitaţii organizate de ministerul pe care îl conduceţi, câştigă firme străine, în condiţiile în care aceleaşi componente pot fi furnizate şi de producători români. Nu înseamnă asta subminarea industriei de apărare româneşti?

G.O.: Este foarte important să existe o corelaţie între nevoile de înzestrare ale armatei, în calitate de beneficiar, şi industria de apărare a României. Nu cred că este cazul să cumpărăm muniţie din Brazilia în condiţiile în care noi producem şi chiar exportăm această muniţie. Este nevoie, pentru economia României, şi, implicit, pentru industria de apărare românească, să avem planul de înzestrare naţională a armatei române. Avem în depozite mii de tone de muniţie care poate reprezenta un pericol social şi care trebuie să fie delaborată. Va fi o resursă importantă pentru industria de apărare şi poate păstra locuri de muncă. Am discutat cu domnul ministru Videanu şi-am stabilit punctual o strategie de colaborare între ministerul Economiei (pentru industria de apărare) şi MApN, cu obiective clare, care are sprijinul prim ministrului Boc. Eu am venit aici şi pentru a încuraja industria noastră producătoare, nu pledez pentru interesele financiare ale firmelor străine.
Sursa: Q-magazine

Floriana Jucan, directorul general al Q Magazine

Interesant.

Ma intreb: dupa Vantu ... ce urmeaza?

Divortul de UNPR-Oprea oare?

Intotdeauna, Floriana Jucan a stiut cu mult mai mult, decat a scris!

Inexplicabil pentru unii, desi au aparut MATERIALE INCENDIARE in Q-magazine,

"impricinatii" nu le-au contestat/combatut! Asta spune ceva, nu-i asa?

Deci, in concluzie:

Fie este groasa, fie li se arata pisica!

Admin

__________________________

 UPDATE. SCMD, vesti triste!

S-a rupt sirul/numaratoarea victoriilor, in Vrancea!

Contestatii la Deciziile de pensii, promovate prin SCMD,

respinse de instante prin admiterea exceptiei lipsei de interes ...

http://portal.just.ro/InstantaDosareLista.aspx?idInstitutie=91&ids=OTEwMDAwMDAwMDAxMjU0Mw**&dls=My41LjIwMTE

http://portal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=91&d=OTEwMDAwMDAwMDAzMDU1OA**

____________________

Nu sunt nici rau, nici bucuros!

Am mai spus: era ceva previzibil!

Cel putin, asa sustine stiinta de carte a dreptului!

Admin