Un subiect fierbinte. Parlamentul Romaniei, un apendice al Guvernelor si UE, aruncat in derizoriu. Cooperativa Munca in Zadar.

 

La Camera Deputaţilor şi la Senat, sute de proiecte de legi zac prin sertare • Există asemenea cazuri încă din 2005, legi care nici astăzi nu au fost luate în discuţie • Printre ele, regăsim o lege a uninominalului, legi fiscale, privind armele de foc sau reforma din sănătate • Fiecare dintre cele două Camere are „restanţe" de aproape 1.000 de proiecte • În ritmul din ultimii ani, numărul acestora se va dubla în scurt timp

 

Teoretic, senatorii n-au nicio zi liberă, în decursul sesiunilor parlamentare. Aflăm acest lucru chiar din programul lor: lunea şi marţea au plen, dar lucrează şi în comisii, miercurea şi joia pot fi găsiţi doar în comisiile permanente, iar de vineri până duminică, inclusiv, au „activităţi în circumscripţiile electorale". Deputaţii sunt mai modeşti. Declară duminicile libere şi, în plus, nu au program la Palatul Parlamentului decât trei zile pe săptămână: marţi, miercuri şi joi. În rest sunt, bineînţeles, în circumscripţii. Practic, şi unii şi alţii lucrează, efectiv, în plen, cel mult două zile pe săptămână, timp de câteva ore pe zi.

 

Datele din ultimii ani demonstrează că în fiecare sesiune parlamentară se depun cu 100-200 de proiecte de legi mai multe decât se iau în discuţie. Rezultatul acestui proces este că numărul proiectelor uitate prin sertarele comisiilor creşte pe zi ce trece. Astfel, descoperim asemenea proiecte care datează din 2005 sau 2006 şi pentru care aleşii nu şi-au găsit timp nici până astăzi.

 

Subiecte fierbinţi, „rezolvate" cu şapte ani în urmă

Un deputat observa, în anul 2005, că la fiecare tur de scrutin, din 1990 încoace, au existat acuzaţii de fraudă a votului. Propunerea sa, de confecţionare a urnelor dintr-un plastic transparent, nu ar fi rezolvat, evident, problemele, dar n-a ajuns să fie niciodată discutată. Poate că, pornind de aici, s-ar fi luat şi altfel de măsuri, iar astăzi nu ar mai fi fost posibilă controversata acţiune de forţă a procurorilor.

 

Tot în 2005 a fost depus şi un proiect de lege privitor la migraţia politică. Iniţiatorul propunea ca subvenţia primită de către partide din partea statului, subvenţie proporţională cu numărul de mandate obţinute să fie diminuată corespunzător în cazul retragerii unor parlamentari. Mai mult, sumele astfel obţinute, să fie folosite pentru cazuri sociale. Nu este de mirare că aleşii s-au făcut că n-o văd, timp de şapte ani.

 

Votul uninominal, subiect extrem de controversat în ultima perioadă, disputat în Parlament, modificat de către Guvern, prin Ordonanţă de urgenţă şi respins, în final, de Curtea Constituţională, îi preocupa pe aleşi şi în trecut. Un deputat PSD propunea o formă a acestui sistem de votare în urmă cu mai bine de şase ani. Probabil că atunci, însă, niciun partid nu avea interesul să-l susţină.

 

După referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, ce a avut loc în acest an, politicienii au descoperit, cu uimire, că nimeni nu ştie câţi români cu drept de vot sunt. De asemenea, că listele electorale permanente sunt vraişte, iar vina s-a împărţit, ca de obicei, între multe instituţii şi persoane. Până la urmă, de acest aspect ar fi trebuit să fie răspunzătoare Autoritatea Electorală Permanentă, dar nimeni nu a plătit pentru starea de fapt.

 

Ei bine, în 2006, un proiect de lege stabilea obligaţii concrete pentru membrii acestei instituţii. Mai mult, stabilea şi sancţiuni pentru cei care nu-şi îndeplineau sau îşi îndeplineau defectuos aceste obligaţii. Şi acest proiect a rămas stingher şi uitat. Rezultatele se văd, iar aleşii se fac că plouă.

 

Adoptarea tacită

Pentru ca astfel de situaţii să fie evitate, în Constituţia din 2003 s-a introdus o prevedere conform căreia prima cameră sesizată are la dispoziţie 45 de zile pentru a discuta şi vota un proiect de lege. Pentru legi mai complexe este vorba de 60 de zile, iar pentru Ordonanţele de Urgenţă, 30. După acest termen, legea se consideră adoptată tacit şi merge către camera decizională în forma propusă de către iniţiator. Astfel au trecut o serie de legi aberante, cum ar fi castrarea chimică a pedofililor sau declararea Zilei mondiale a sănătăţii drept zi de doliu naţional.

 

Din fericire, aceste cazuri se înţepenesc la camera decizională. Datele arată, însă, că acelaşi lucru se întâmplă şi cu legi care ar aduce beneficii şi care, voit sau din nepăsare, sunt lăsate la coşul de gunoi.

Astfel, fiecare dintre cele două camere ale Parlamentului României face colecţie de proiecte vechi de lege ale celeilalte camere. Prin urmare, un blocaj al activităţii Parlamentului este chiar de aşteptat, în cazul în care nu se iau măsuri, într-un timp cât mai scurt.

 

Parlamentul, anexă a Guvernului

Dacă urmărim ce priorităţi îşi propun senatorii şi deputaţii la începutul fiecărei sesiuni parlamentare descoperim, cu stupoare, că cele două Camere lucrează, într-o proporţie extrem de mare, pentru Guvern şi pentru Uniunea Europeană. Cea mai mare parte a proiectelor dezbătute se referă la aprobarea, respingerea sau modificarea unor Ordonanţe de Urgenţă date de Guvern sau la ratificarea unor tratate internaţionale, ca stat membru al Uniunii Europene.

 

Chiar şi în sesiunea din această toamnă se discută Ordonanţe date atât de Guvernul Ponta, dar, şi mai multe, date de guvernele din anii trecuţi. Posibilele efecte ale acestui gen de abordare s-au văzut, din nou, în cazul referendumului, când obligativitatea cvorumului a apărut prin aprobarea de către Parlament a unei Ordonanţe de Urgenţă date de către Guvernul Boc, cu trei ani în urmă.

Claudiu Bran

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/parlamentul-portocaliu-a-inventat-legislatia-la-secret-84590

=========================

===============

=====