Succes, Domnule General! Ion Cristoiu: 'După cum era de aşteptat, Gabriel Oprea nu se lasă. Numai şi pentru asta merită mai multă atenţie din parte presei'
Publicat: 15/11/2020
Publicistul
Ion Cristoiu afirmă că fostul vicepremier şi lider al UNPR Gabriel
Oprea nu se lasă intimidat de sistem şi candidează ca independent la Camera Deputaţilor din partea Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul”, arătând astfel că vrea neapărat să revină în prim-planul politicii, relatează Mediafax.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
Joi, 22 octombrie 2020.Presa
e ocupată cu Scandalul listelor electorale, mană cerească pentru tiraj
şi reating o dată la patru ani, când politicienilor le tremură cămeşa,
cum ar spune Creangă, la gândul că vor rămâne de data asta la poalele
Dealului, uitându-se la clădirea Parlamentului cu jind, iar şefilor de
partide le bate inima a Eu, Supremul, ştiind că de iscălitura lor
depinde ca unul să fie sau nu pe liste.
Numai
prin această concentrare a atenţiei asupra unui Scandal mediatic se
explică trecerea sub tăcere a unui eveniment deopotrivă politic şi
electoral.
Un
Comunicat al Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul”
anunţă că Gabriel Oprea, preşedintele Uniunii, şi-a depus candidatura ca
independent la Bucureşti, pentru Camera Deputaţilor. Un afiş difuzat
ulterior ne dezvăluie şi sloganul de campanie al lui Gabriel Oprea:
Demnitate pentru România.
Parlamentarele
sunt eminamente o întrecere pentru partide şi nu pentru partide de
toată mâna, ci pentru partide mari. Campania costă din toate punctele de
vedere. Un partid mic, fără bani şi prin asta fără bilet de intrare la
presă, e descurajat din start să depună liste. Dar un independent? Un
candidat independent presupune un curaj vecin cu nebunia pentru cel ce
se angajează în cursă. Fie şi pentru aceasta anunţul privind candidatura
lui Gabriel Oprea ca independent ar fi trebuit să stârnească interesul
presei. Era vorba de un fapt interesant dacă nu de unul ieşit din comun.
Un alt motiv pentru care gestul ar fi cerut mai multă atenţie din
partea presei trimite la personalitatea lui Gabriel Oprea. Fireşte,
fostul vicepremier şi fostul preşedintele al UNPR nu mai e în
prim-planul politicii curente. Totuşi, ca şi în cazul marilor actori,
chiar dacă nu mai joacă într-un spectacol de pe afişul acestor zile,
Gabriel Oprea rămâne un nume. Un nume familiar opiniei publice, fie şi
pentru adevărul c-a născut o sintagmă celebră a postdecembrismului:
Sufrageria lui Oprea.
Să
reamintim, pentru reîmprospătarea memoriei, că Sufrageria lui Oprea
desemnează chiar o sufragerie – o sufragerie reală – care e chiar
sufrageria lui Gabriel Oprea. Dezvăluirile lui Dan Andronic din 31
decembrie 2017 au indicat sufrageria lui Gabriel Oprea ca locul în care,
în noaptea de 6 - 7 decembrie 2009, noaptea când s-au anunţat
exit-poolurile celui de-al doilea tur al prezidenţialelor, s-au strâns
George Maior, directorul SRI, Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, Laura
Codruţa Kovesi, procurorul General al României, sub pretextul unei cine
private organizate de Gabriel Oprea. Deşi despre acest moment s-a
discutat mult timp după aceea în spaţiul public, nici azi nu e limpede
cum şi de ce s-au adunat la Gabriel Oprea acasă şefii principalelor
instituţii de forţă din România, dependenţi în chip capital de obţinerea
unui al doilea mandat de către Traian Băsescu.
Din toate punctele de
vedere, ei trebuiau să se afle, fiecare, la locul de muncă într-o astfel
de noapte. Să-şi aranjeze ploile dacă Traian Băsescu pierdea? Să pună
la cale contracararea acţiunii lui Mircea Geoană, la CCR pe motiv că
alegerile au fost fraudate? Pentru a sărbători o victorie de care ştiau
ca fiind sigură, chiar dacă la televiziuni Mircea Geoană desfăcuse
sticla de şampanie? Dovedind că e un om de onoare, Gabriel Oprea,
singurul în măsură să dea răspuns la aceste întrebări, pentru că în
Sufrageria lui s-a petrecut reuniunea, s-a mulţumit pînă acum cu
explicaţii de complezenţă. Spun om de onoare, pentru că onoarea, dacă
trece înaintea politicii, reclamă ca gazda să păstreze în veci discreţie
despre oaspeţii invitaţi de ea la o cină privată.
Acestea
ar fi cele două motive pentru care anunţul privind candidatura lui
Gabriel Oprea merita mult mai multă atenţie din partea presei decât a
primit-o.
Sunt însă motive strict politice.
Există însă şi un alt motiv, al treilea, mai puţin politic şi mai mult omenesc.
Gabriel Oprea a fost la un moment dat – în 2015, mai precis – unul dintre cei mai puternici oameni din România.
Preşedinte
al UNPR, partidul de care depindea supravieţuirea Guvernului Ponta în
Parlament, ministru de Interne, vicepremier pentru securitatea
naţională. În volumul său de memorii, alcătuite sub forma unui lung
interviu, Gabriel Oprea îşi aminteşte de puterea dată de această
funcţie, o premieră în postdecembrism. A fost, de altfel, prima şi
ultima în ultimii 30 de ani:
„Deci
această măsură a ajutat sistemul de securitate naţională, m-a prins în
cel mai important moment al carierei mele, eram vicepremier pentru
securitate naţională, ministru de interne, eram preşedintele unui partid
parlamentar care era hotărîtor pentru coaliţia de guvernare.
Primul-ministru mă asculta, ca să spun aşa şi îl trăgeam de mînecă
referitor la aceste probleme. Toţi membrii guvernului mă respectau şi mă
sprijineau şi atunci am reuşit împreună cu toţi ceilalţi, cu
sindicatele, cu asociaţiile ceea ce părea imposibil”.
Mult
mai important, Gabriel Oprea conduce, în 2015, Comitetul Naţional
pentru Situaţii de Urgenţă. Funcţia îi sporea urieşeşte puterile în
stat, după cum el însuşi recunoaşte:
„Se
crease prin lege Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă
unde în afară de principalii miniştri din Guvernul României, şeful,
preşedintele acestui comitet eram eu, în calitate de vicepremier pentru
securitate naţională. Aici erau invitaţi permanent şefii de structură:
şefii SRI, SIE, STS, SPP, Procurorul General al României. Era un fel de
CSAT mai mare, care a avut rolul de a crea un flux de comunicare
operativă între Guvern şi serviciile de informaţii, cu rezolvări rapide
ale multor probleme”.
Nu
lipsit de abilitate politică, Gabriel Oprea îşi sporeşte puterea în
cadrul Sistemului prin crearea domeniului de securitate şi informaţii în
Academia Naţională de Informaţii, dominând în sine şi instituţia
conducătoare de doctorate. Aşa ajunge să fie conducător de doctorat
pentru şeful SRI, Radu Timofte, pentru prim adjunctul Florian Coldea,
pentru adjuncţii Marin Ionel şi Dumitru Zamfir.
Pe
plan militar e general cu patru stele, făcut în 2009 de Traian Băsescu,
cel mai înalt grad în Armata Română, cu excepţia celui de mareşal.
Prin
decretul din 22 iunie 2015, semnat de preşedintele Klaus Iohannis,
Gabriel Oprea devine primul premier interimar din istoria
postdecembristă cu putere egală cu cea a unui premier în exerciţiu.
Pentru că refuză să-l trădeze pe Victor Ponta, cu care se împacă prin
intermediul unei emisiuni istorice, la care am fost moderator, cea de la
B1Tv, din 28 iunie 2015, devine ţinta Sistemului. Tragicul accident din
22 octombrie 2015, pentru care Gabriel Oprea era cel mult responsabil
moral, în nici un caz penal, a fost pretextul pentru declanşarea
Operaţiunii Eu te-am făcut eu, eu te omor!
La
capătul ei, în 2016, Gabriel Oprea e scos din toate jocurile. Un timp
el lasă impresia că s-a resemnat, învins de Sistem. Gabriel Oprea, aşa
cum îl arată cartea de Memorii în curs de apariţie, căreia îi semnez
Prefaţa, nu e însă un tip care să se lase îngenuncheat de viaţă. Lăsat
fără UNPR, partidul pe care l-a înfiinţat, pe 30 iunie 2019, lansează la
Cercul Militar Naţional, Uniunea Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai
Viteazul”, „asociaţie profesională ce reuneşte, pentru prima dată,
militari, poliţişti, poliţişti de frontieră, pompieri şi jandarmi –
aproximativ 500.000 de rezervişti şi activi din întregul sistem de
securitate naţională”. În 2019, înaintea prezidenţialelor, semnează, ca
preşedinte al Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul”, cu
preşedintele de atunci al PSD, Viorica Dăncilă, un Protocol. Potrivit
memoriilor, Protocolul „prevedea că preşedintele UMPMV devine
vicepreşedinte al PSD pe domeniul apărării, ordinii publice şi
siguranţei naţionale şi coordonează domeniul acesta şi tot el îl
nominalizează pe şeful departamentului. Mai prevedea ca, în cadrul
alegerilor parlamentare din anul 2020, PSD să acorde 8 locuri eligibile
pe listele acestuia pentru reprezentanţii Uniunii Militarilor şi
Poliţiştilor «Mihai Viteazul», respectiv 5 locuri la camera Deputaţilor
şi 3 locuri la Senat”.
Nu s-a realizat nimic din acest Protocol.
Ar fi fost de aşteptat ca Gabriel Oprea să abandoneze eforturile de revenire în prim planul politicii.
El însă nu se lasă.
Iată-l candidând ca independent pentru Camera Deputaţilor în numele Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul”.
Ce mai încolo şi încoace!
Gabriel Oprea nu se lasă!
Numai
şi pentru asta – pentru refuzul de a ţine cont de Sfatul Stai în banca
ta! candidatura lui Gabriel Oprea merita mai multă atenţie din partea
presei.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro. /
Sarbatori fericite !
RăspundețiȘtergereLa Multi Ani blogului, cu okazea implinirii a 11 ani de viata ! Pfoaaaa, ce mai vremuri, ce mai muie....
Sarbatori linistite tutulor cracanatilor, care mai acceseaza p-aciulea !
Imunitate la max Vasile, tie si celor dragi !
Hai liberare !
Acu 31 de ani fix, il puscam, ca p-un caine torbat, pe cel mai eobit fiu al poporulu, erou intre eroii neamulu si comandant soprem, toarsu Ceasca !
RăspundețiȘtergereD-aia ne merje din ce in ce mai bine si suntem primii in mUE si in lume, la tot ce este mai rau pe pomantu asta !
Traiasca sefii !
Jos dosmanii !
Don Vasile, La Multi Ani ! Si, cum e la moda acu, sanatate si imunitate, in noul an !
RăspundețiȘtergere