Să-ți dau insignele 'napoi și ordinele și gradele, să vi le dau pe toate!
---------------------------
Nu am cerut nimic de la statul român, dar statul când mi-a cerut am fost la datorie. Pentru
cei care amestecă lucrurile, am să le spun că am ieșit la pensie pe
legea contributivității, în 2011, iar ieșirea mea timpurie la pensie, la
50 de ani, a fost cauzată de reorganizarea MAI, atunci când ministrul
Igaș a dus la îndeplinire așa zisa reorganizare prin care trebuiau să
plece din sistem 10.000 lucrători. Ca
șef de inspectorat județean al poliției de frontieră am preferat să
plec decât să-mi pun semnătura pe dispozițiile care lăsau fără locuri de
muncă 83 de polițiști de frontieră gălățeni. Aveam deja 25 de ani
lucrați ca ofițer iar ca să aplic niște ordine aberante nu puteam, în
plus așa zisa noua reorganizare care îi determina pe unii să stea cu
căciula în mână pe la șefii de la eșaloane, ca să obțină vreo funcție,
nu mi se potrivea și mie, așa că am trecut în rezervă. Pensia calculată
pe principiul contributivității, pe care o vedeți pe fluturașul de mai
jos, am primt-o 6 ani, cu indexări privind rata inflației în fiecare an,
dar odată cu intrarea în vigoare a Legii 223/2015, pensia mi-a fost
recalculată, dar nu putea fi numită specială, pentru că de fapt e pensie
de serviciu, însă după unii tot nesimțită e. Nu a trecut mult de la
recalculare că s-a dispus de fosta guvernare înghețarea din 2017 până în
2021, iar mai nou ce era înghețat nu doar că rămâne înghețat, dar se
spune că se taie și fireasca, absolut normala indexare cu rata inflației
de către noua guvernare. Mai nou circulă un alt proiect de lege al
pensiilor militare, așa că alte zbateri și alt zbucium. De ce se
întâmplă toate acestea? Ei bine, pentru că se poate, pentru că guvernele
care se perindă la conducerea țării fac și desfac legi după bunul plac.
Suntem în UE și NATO dar la noi se poate modifica legea prin ordonanță
de urgență, iar asta chiar între Crăciun și Anul Nou.
Legislativul
nu este capabil să facă un act normativ care să reglementeze o dată
pentru totdeauna legea pensiilor militare (o lege pe care Alexandru Ioan
Cuza a elaborat-o prima dată), iar executivul nu aplică ceea ce era dat
prin lege, pe motiv că nu-i ies calculele la buget. Suntem recunoscuți
drept plagiatori, dar nu reușim să plagiem o lege făcută de alții:
germani, francezi sau americani, și s-o aplicăm proporțional cu
posibilitățile noastre. Dacă
un colonel pensionar din altă țară, una bogată, are 6000 euro, de ce la
noi nu e fixată pentru același grad, aceeași vechime și aceeași
funcție, să zicem una de 6000 lei? De ce aceeași lege a pensionării
magistraților nu e copiată după una din altă țară, de s-a ajuns ca
judecătorii de la noi să analizeze, pentru ei înșiși, actele emise de
legislativ referitoare la impozitarea propriilor pensii? Paradoxal,
pensionarii militari de la noi se află în coada clasamentului european,
în timp ce magistrații sunt în fruntea aceluiași clasament din punctul
de vedere al veniturilor. Știu că unii vor spune că eu nu am dreptul să
mă plâng, că aș avea o pensie mai mare, dar trebuie menționat că eu în
timp am contribuit cu sume mai mari la sistemul de pensii, corespunzător
funcțiilor îndeplinite. Nu
cei 3,8 % care nu s-ar mai acorda mă deranjează, ci brambureala asta
care se manifestă de zeci de ani, umilința la care sunt supuși
pensionarii, de parcă ar cerși ceva. Vreau să reamintesc unor
atotștiutori faptul că eu nu mi-am pierdut vremea în unitate și nici nu
am obținut gradele mergând la munci agricole, pentru că pe timpul
pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană, Inspectoratul
Județean al Poliției de Frontieră Galați a fost cel mai "călcat" de
comisiile europene care veneau la evaluare. Doar
eu și câțiva colaboratori știm ce însemna să îndeplinești ceea ce era
în programul comisiilor, dar mai ales în afara programului. Nu am avut
niciodată bani de protocol, dar a trebuit să particip la zeci de
protocoale pe care le organizam pentru tot felul de europeni membri ai
comisiilor de evaluare. Primeam recomandări să mergem cu austriecii,
francezii, belgienii, germanii, olandezii, etc. la restaurante bune, să
fim atenți cu ei, să fim ospitalieri, așa că după ce aceștia o făceau pe
zbirii prin punctele de trecere frontieră și își manifestau
nemulțumirea, deodată le revenea zâmbetul după o masă tradițională,
plătită din banii șefului de inspectorat și a adjuncților acestuia. Unii
vor spune că aveam un salariu mai mare, așa că aveam de unde da, dar să
asiști la toate ifosele lor, chiar nu era ușor. Am
amintit asta pentru că indivizi ajunși la conducerea ministerelor habar
nu au cât de greu a fost cu aderarea la Uniunea Europeană, dar care
acum profită din plin de avantaje, în timp ce greul cade tot pe cei
mulți, militarii și polițiștii fiind pionii de sacrificiu. Faptul că am
amintit de muncile agricole la care erau trimiși militarii în altă
epocă, trebuie înțeles ca expresie a faptului că pe vremea aceea ordinul
comandantului era lege pentru subordonați, dar aceiași militari au
construit și Transfăgărășanul și Canalul Dunăre Marea Neagră, dar și
Casa Poporului, așa că nu trebuie judecați că ar avea pensii nesimțite. Paradoxal,
tocmai cei care au fost la datorie "zi lumină și noaptea la bec" au
pensiile cele mai mici, dar asta nu vrea nimeni să observe și dintr-un
calcul meschin se amestecă magistrații militari, care au pensii de lux,
cu militarii care au pensii mici, tocmai pentru a denatura lucrurile.
În
sfârșit, am să mă opresc aici cu opiniile, sugestiile și amintirile
mele, dar cum titlul postării face referire la insigne, ordine și grade,
fără a lua numaidecât o decizie la nervi, probabil că am să trimit
toate cele menționate la Ministerul Afacerilor Interne și respectiv la
Președintele României, ca un gest de revoltă față de bătaia asta de joc
la adresa pensionarilor militari. Acționez
în nume personal, nu am niciun interes să discreditez pe un demnitar
anume, nici măcar vreo formațiune politică, nu doresc nici măcar un plus
de popularitate, gestul meu trebuie interpretat ca venind din partea
unui ofițer care nu a stat plecat în fața nimănui, fie că aceștia au
fost șefi profesionali sau politicieni. Menționez
că însemnele "În Serviciul Patriei" mi-au fost acordate de MAI pentru
rezultate foarte bune obținute în activitate, iar Ordinul "Bărbăție și
Credință" mi-a fost acordat de Președintele României pentru modul cum a
acționat inspectoratul pe care l-am condus la inundațiile din anii 2005
- 2006, atunci când ambarcațiunile Poliției de Frontieră salvau oameni
în Cosmești vale, navigând în apele revărsate ale Siretului pe ulițele
din sat. Cu referire la insigne și atestatele "În serviciul Patriei", cei
avizați cunosc că toate aceste însemne, medalii și ordine primite în
activitate nu mai valorează nimic în concepția celor care gestionează
resursele financiare, așa că dacă nu mai reprezintă nimic pentru ei, pot
renunța la ele și să le trimit celor care mi le-au acordat. Și pentru
că, prin ordin al ministrului am dreptul la portul ținutei de serviciu,
chiar la ținută gratuită, pe care s-o îmbrac la evenimente, am să renunț
și la acest drept, după cum, încă de pe acum, țin să precizez că la trecerea mea la cele veșnice nu doresc funeralii militare. Prea
s-a înmulțit numărul civililor care sunt înmormântați cu "onoruri
militare", așa că nici nu mai contează dacă un fost ofițer e condus pe
ultimul drum fără un astfel de cortegiu militar. Ar merita să le arunc însemnele, medaliile și ordinele în ușa Ministerului Afacerilor Interne și în poarta Palatului Cotroceni, dar
vreau să fiu elegant, așa că am răbdare până la 10 ianuarie, iar dacă
voi constata că se continuă bătaia de joc, le voi trimite prin curier, să facă ce vor cu ele. Sper
să nu politizeze nimeni gestul meu, pentru că nu am fost, nu sunt și nu
voi fi vreodată membru la vreo formațiune politică. Nici asociațiile pe
care le conduc ("Frontiera Gălățeană" și "Costești - comuna mea
dragă"), dar și cele la care sunt membru (ACMRR-SRI și "Galați, orașul
meu") nu trebuie implicate, gestul e unul care mă privește, așa că
scopul și obiectul de activitate al respectivelor organizații apolitice,
non-guvernamentale și non-profit nu au de suferit ca urmare a
demersului meu. Voi continua să promovez personalitățile care au
realizat lucruri pentru țară în trecut dacă prezentul este atât de
nesigur iar viitorul incert.
"Nu regret, nu mă jelesc, nu strig", ca să citez din Esenin, dar am să închei parafrazând-l pe marele poet rus la situația mea.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig
Toate trec ca floarea spulberată.
Resemnat în al meu iernii frig,
N-am să vă mai deranjez vreodată
N-am să mai zvâcnesc ca pân-acum
La a voastră neghiobie
Așa că am să-mi văd de al meu drum,
Lăsându-vă să zaceți în prostie
Și în dorinți am devenit zgârcit
Nu mă încântă să păstrez medalii sau chiar grade
Pentru că simt că am fost folosit
De niște caractere retrograde
Totul e vremelnic pentru veci,
Chiar și însemnele militare
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mai am onoare.
PMT, prieteni.../veniți aici... din nou!
RăspundețiȘtergereUnde-i unul...nu-i putere...
Cu okazea zilei de naștere, la împlinirea fromoasei vârste de 60șijde ani, buey Don Vasile, eo îț orez să hii sănătos !
RăspundețiȘtergereLas că mai vedem noi !
Sus paharul !
Peseu: pentru ăi de-aț oitat, eri, 2 eanoare, o fo zioa lu hadministratorele !
Mai e și pe 14 eanoare, când dă de beut, la greu, în fiecare an, câte o butoaie de vinișior, pentru că acu jde ani s-a lăsat de pacioace !
Ioi, doamne feri, cum mai trece vremea !
Mulțumesc frumos!
ȘtergereLa Mulți Ani!