Condamnati pe nedrept. Fără drept de recurs! Se întâmplă în anul 2010. În ţara numită România!

PENSIA MILITARĂ DE STAT = UN SUPLIMENT, CARE NU SE SUBSUMEAZĂ DREPTULUI CONSTITUŢIONAL LA PENSIE!

_______________________________
(Concluzie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 871/25.06.2010)

Un bun prieten, general maior în retragere acum, doreşte să cheme în judecată Curtea Constituţională pentru ceea ce a hotărât prin Decizia nr. 871/25.06.2010.

Citindu-i argumentele care l-au împins la un asemenea gest, m-am cutremurat. O să fiţi şocaţi şi dumneavoastră după ce veţi vedea actul de mai jos şi veţi înţelege până unde poate ajunge bătaia de joc la adresa militarilor.

Cererea de chemare în judecată, în forma pe care eu am primit-o de la el, o fac publică, cu acceptul său, pentru ca militarii, dar şi nemilitarii interesati, să vadă câtă minciună, nedreptate, rea voinţă şi pervertire a Constituţiei se poate afla într-o Decizie a unei Curţi Constituţionale profund politizată şi neinteresată de îndeplinirea menirii sale fundamentale, respectarea Legii supreme.

Se întâmplă în anul 2010, într-o ţară europeană, membră cu drepturi depline şi obligaţii a Uniunii Europene. În ţara numită România!

Către,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Secţia Contencios Administrativ

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Eu, …………………domiciliat în…………..având CNP ……………………
în calitate de RECLAMANT,

Chem în judecată Curtea Constituţională a României cu sediul în Calea 13 Septembrie nr. 2, Bucureşti, sector 5, în calitate de PÂRÂTĂ,

Deoarece prin Decizia nr. 871 din 25.06.2010, a validat dispoziţiile legii ce a primit nr. 119 din 30 iunie 2010.

Prin actul validării, subsemnatul am fost lezat în următoarele drepturi constituţionale:

 *** Dreptul de pensie, prevăzut de legea fundamentală la art. 47 al. (2), pe care Curtea Constituţională îl transformă dintr-un DREPT Constituţional într-o FAVOARE la dispoziţia legiuitorului;

 *** Dreptul la un nivel de trai decent, prevăzut la art.47 al (1) din Constituţie, prin NERECUNOAŞTEREA integrală a Legii 164/2001 privind pensiile militare de stat. În susţinerea afirmaţiilor mele, aduc următoarele argumente:

În Decizia sus-menţionată, începând cu pagina 13, Curtea Constituţională face analiza pensiilor de serviciu, în care include pensiile militare de stat şi începe prin a constata că (citez): „ pensiile de serviciu se bucură de de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.

Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu, sunt compuse din DOUĂ elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit prin prevederile legilor speciale şi anume: PENSIA CONTRIBUTIVĂ şi un SUPLIMENT din partea statului, care prin adunare cu partea contributivă să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilită prin legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat (…) Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat.”

Aşadar, rezultă explicit că
pensia de serviciu = partea contributivă + supliment.

La pensia militară, conform logicii Curţii Constituţionale, primul termen al egalităţii de mai sus, partea contributivă, este egală cu zero . Ca argument, citez din Decizia nr. 871 din 25.06. 2010: „…în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat.”

Înlocuind, în egalitatea de mai sus partea contributivă, care este zero,rezultă că:

pensia militară = zero+supliment, deci, devine clar că:
pensia militară = supliment

Să reţinem acest raţionament şi această egalitate, prin care pensia militară de stat devine un supliment, stabilite de Curtea Constituţională. Vor fi foarte importante în economia demersului de faţă.

Citez, în continuare, din Decizia nr. 871 din 25.06.2010 a Curţii Constituţionale: ”Acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, NEAVÂND CA TEMEI CONTRIBUŢIA la sistemul de asigurări sociale, ŢINE DE POLITICA STATULUI în domeniul asigurărilor sociale şi NU SE SUBSUMEAZĂ DREPTULUI CONSTITUŢIONAL LA PENSIE ca element constitutiv al acesteia.

În acest sens, trebuie observat că dispoziţiile art.47, al.(2) din Constituţie se referă distinct la dreptul la pensie faţă de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentală nu le nomininalizează. Prin urmare, aceste din urmă drepturi de în ceea ce priveşte asigurările sociale
( în care Curtea Constituţională include şi suplimentul ), legiuitorul ARE DREPTUL EXCLUSIV DE A DISPUNE în funcţie de politica socială şi fondurile disponibile asupra ACORDĂRII LOR, precum şi asupra CUANTUMULUI şi CONDIŢIILOR DE ACORDARE”

Aşadar, potrivit Deciziei nr. 871 din25.06.2010, legiuitorul, în ceea ce priveşte suplimentul (= pensia militară), are dreptul exclusiv:

 ** Să îl acorde sau să nu îl acorde;
 ** Să îl facă oricât de mare sau oricât de mic, fără alte limite decât voinţa sa;
 ** Să suplimenteze condiţiile de acordare sau să le reducă, fără alte limite decât voinţa sa;

Oprindu-ne la cazul particular al pensiei militare de stat, potrivit Deciziei 871 din 25.06 2010 a Curţii Constituţionale, rezultă că legiuitorul are dreptul exclusiv:

Să o acorde sau nu, adică să respecte sau să încalce art.47 al.(2) din Constituţie, care precizează că „Cetăţenii au dreptul la pensie…”, ajungându-se astfel la situaţia nemaiîntâlnită, în care Curtea Constituţională, „garantul”supremaţiei Constituţiei-art. 142, al (1), din Legea fundamentală, DĂ O DECIZIE VĂDIT NECONSTITUŢIONALĂ, transformând un DREPT constituţional al meu într-o FAVOARE.

Să îi stabilească un cuantum fluctuant, în funcţie de politica socială şi de resurse. Adică face posibil ca într-o lună să fie de 2000 lei, în luna următoare de 0 (zero)lei, iar apoi, într-o altă lună, 30 lei. Şi asta: „ având în vedere condiţionarea posibilităţii statului de a acorda pensii speciale de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care dispune” (v.Decizia 871, pg 14). Rezultă deci că, în opinia Curţii Constituţionale, un supliment egal cu zero este pe deplin rezonabil. Deci, o pensie militară de stat egală cu zero este pe deplin justificată din punct de vedere constituţional!

Legea nr.119 din 30.06.2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apărută ca urmare a Deciziei nr. 871 din 25.06.2010, nu abrogă Legea nr. 164 din7 aprilie 2001, privind pensiile militare de stat. Dar, prin art. 1, care are următoarea formulare: ”Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii ÎN ÎNŢELESUL Legii19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările anterioare:

a)pensiile militare de stat;
b) ……..........................”

GOLEŞTE pensia militară de stat de cel mai important conţinut al său: cuantumul pensiei.

Acest cuantum, care prin Legea nr.164/2001 era determinat prin calcul, în funcţie de solda de funcţie, solda de grad plus alte sporuri determinate legal,este ABOLIT de Decizia nr. 871 a Curţii Constituţionale şi ÎNLOCUIT cu un supliment FLUCTUANT.

Iată de ce această motivare a Curţii Constituţionale, Decizia 871/2010, îmi afectează grav unica sursă a vieţii de pensionar, pensia militară de stat, devenită acum un supliment, după ce timp de 44 de ani am fost în slujba statului Român şi intră în conflict cu dispoziţiunea Constituţiei care statuează la art.47, al.(1) că: “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent” şi este, prin urmare, NECONSTITUŢIONALĂ.

În această situaţie, dacă însuşi „garantul” Constituţiei, Curtea Constituţională, ar recunoaşte supremaţia Constituţiei, trebuie ca Legea nr. 164/2001 să fie restabilită in integrum.

 * să o revizuiască ori de câte ori vrea, prin adăugarea de noi condiţii, adică să o facă, în mod practic, imprevizibilă. Ca urmare, cetăţeanul pensionar militar nu mai poate avea siguranţa pensiei sale, ceea ce încalcă, în mod evident, art. 47, al. (2), lit. (a) din Constituţie.

Pe temeiul argumentelor de ma sus, ROG INSTANŢA să constate INADMISIBILITATEA Deciziei nr 871 din 25 iunie 2010 a Curţii Constituţionale şi să oblige Curtea Constituţională să îşi revizuiască sus-numita Decizie, punând-o în acord cu prevederile Legeii fundamentale.

Pentru considerentele de mai sus şi în temeiul prevederilor art. 1 al.(3) din Constituţia României, care defineşte România ca fiind „stat de drept”, rog instanţa să accepte CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ .
12 august 2010
(semnătura)

Părerea mea este că nici o instanţă nu va admite Cererea prietenului meu. S-ar putea să nu am dreptate, deşi juriştii i-au spus acelaş lucru: nu poţi acţiona în judecată Curtea Constituţională. Iar eu ştiu, ca şi dumneavoastră, că nu trăim într-un stat de drept …

I-am declarat că sunt gata, acum, să semnez alături de el o asemenea Cerere de dare în judecată. Chiar dacă, a ataca în justiţie o Decizie a Curţii Constituţionale, cu dreptatea de partea ta, în România reprezintă doar gestul unui om disperat. Pentru că nu există nici o speranţă de rezolvare.


Este gestul unui om ajuns la limita suportabilităţii în faţa valului de nedreptăţi care îi transformă viaţa într-un coşmar. A omului nedreptăţit care nu are cui se adresa pentru a-şi afla dreptatea. Şi încearcă, iluzoriu, în justiţia care îl va refuza.
El nu mai are drepturi şi vede, pe zi ce trece, cum se dărâmă tot în ceea ce a crezut: supremaţia legii, dreptatea justiţiei, dreptul la o viaţă normală, respectul faţă de cetăţean. Trăieşte sentimentul unui prizonier în propria ţară, condamnat pe nedrept. Fără drept de recurs, fără legi care să-l apere.


Cred că, alături de el, prietenul meu, alte zeci de mii de nedreptăţiţi ai legilor de acum ar fi gata să semneze. Pentru că există, azi, zeci sau sute de mii de militari în rezervă şi retragere ajunşi la disperare. Care văd, neputincioşi, cum se dărâmă tot în ceea ce au crezut. Deveniţi prizonieri fără drepturi. În propria ţară. Condamnaţii propriului guvern şi victimele singurei instituţii care ar trebui să le apere drepturile constituţionale în faţa abuzurilor unui guvern ostil.

Preluat de pe TeoPal , cu acordul autorului