Scrisoarea disperării unui fost ofiţer al Armatei Române

Ion Vlad, maior (r), a partiicpat la trei misiuni internaţionale de menţinere a păcii şi a fost chiar pe punctul de a-şi pierde viaţa. Veniturile lui s-au redus considerabil şi ne-a trimis o scrisoare deschisă despre modul cum este tratat de stat:

Armata ca instituţie de bază a statului a fost privita întotdeauna cu respect şi consideraţie, constituind templul credibilităţii poporului român, înainte de 1989. M-am născut într-o familie de oameni simpli, harnici, cu frică de Dumnezeu iar una din primele mele amintiri este aceea a tatălui meu, fost subofiţer MApN, salutând, la o ceremonie militară, in poziţie de drepţi lângă tancul pe care mulţi ani din viaţă la condus şi la îngrijit prin poligoanele patriei, departe de casă, de familie, de copilul său drag. Când îmi întrebam mama „unde este tati?”, aceasta mă strângea în braţe cu duioşie şi îmi spunea că este departe, că se pregăteşte pentru a apăra ţara şi să nu-mi fac griji, că se va întoarce…

Şi Doamne, cât de fericit eram când se întorcea şi când stând cu capul pe umerii săi, ascultam înmărmurit de uimire şi admiraţie poveştile sale despre tancuri, despre mitraliere şi ţinte, despre inamic şi grenade, despre o lume de basm, lumea copilăriei mele… niciodată nu m-am întrebat atunci de ce tata avea mâinile crăpate de ger şi bătături de la cazmaua cu care săpa adăpostul tancului, faţa arsă de soare, buzele crăpate şi o oboseală îngrozitoare săpată în ridurile apărute prea devreme pe faţa sa de apărător al patriei. Îl vedeam rar pe tatăl meu, cea mai mare parte a timpului fiind detaşat fie în poligoane de tragere, fie în campanii agricole sau pe şantiere din economia naţională.

Cu toate acestea, n-am uitat niciodată poveştile sale şi n-am încetat niciodată să fiu mândru de tatăl meu aşa că singura mea dorinţă a fost să devin militar. Nu aveam nici 14 ani când am fost admis la Liceul Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova. Pentru 4 ani, mi-am lăsat părinţii cu lacrimi în ochi şi am păşit într-o lume plină de privaţiuni; era un drum fără întoarcere! Primele luni de liceu au fost incredibil de grele. Pas de defilare pentru jurământ, instrucţie şi trageri de zi şi de noapte, 3 ore de planton săptămânal păzind bocancii colegilor pe holuri teribil de sinistre şi pline de singurătate, kilometrii de parchet raşchetaţi cu cioburi de sticlă, sute de toalete, săli, geamuri, sectoare exterioare curăţate in fiecare zi, mâncare la cazan şi nu în ultimul rând, închişi între garduri păzite de santinele înarmate, prizonierii unui sistem creat pentru a pregătii tineri capabili să apere o ţară, un neam, un popor.

După absolvire, am urmat Şcoala de Ofiţeri Activi de Transmisiuni de la Sibiu. Au fost alţi 3 ani de privaţiuni, cu o pregătire fizică şi profesională extrem de riguroasă dusă uneori până la limita de suportabilitate a unei fiinţe umane. Deşi am încercat tot posibilul să şterg din memorie acea perioadă de coşmar din viaţa mea, n-am să pot uita niciodată însă culoarea sângelui presărat pe zăpadă ce curgea prin masca de cauciuc mulată pe faţă la o temperatură de -20 de grade, n-am să uit niciodată că în perioada 1983 – 1986, pe timpul iernii, am purtat în picioare aceiaşi bocanci în permanenţă îmbibaţi de apă pe care nu puteam să-i usuc, căldura fiind oprită din dispoziţia lui Ceauşescu şi n-am să pot uita niciodată marşurile de zeci de km desfăşurate pe jos, cu raniţă de 25 de kg în spate şi armament, în nopţile în care dormeam pe rând în mers, sprijiniţi din lateral de doi colegi.

În sfârşit, am absolvit această instituţie cu multe frustrări dar cariera mea militară a continuat în calitate de ofiţer în UM nr. 01013 Tg. Cărbuneşti, o unitate de elită a Armatei Române, cu un comandant de excepţie, actualmente colonel în rezervă, domnul Traian Neagu şi colegi mai mari de generaţie cu o pregătire profesională de invidiat. Timp de peste 20 de ani mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu impecabil fără să mă plâng de dificultatea acestora, de faptul că asta a însemnat misiuni de tot felul, aplicaţii, cursuri de specialitate, detaşări în economia naţională la canalul Dunăre - Olteniţa, munci agricole, servicii de 24 de ore, trageri şi instrucţie de noapte, într-un cuvânt am fost prezent 24 de ore din 24 la dispoziţia acestei ţări, departe de casă, de părinţi, de familie. Poveştile tatălui meu care îmi îndulciseră copilăria s-au transformat într-o altfel de trăire, una presărată de sacrificii şi privaţiuni pe care trebuia să le suportăm, ca parte integrantă a sistemului militar.

 Stresul prin care am trecut, presiunea importanţei misiunilor avute, uzură fizică şi psihică, responsabilităţile existente la fiecare pas, interzicerea desfăşurării altor activităţi decât celei de ostaş, reprezintă motivul pentru care militarul român a fost recompensat cu un salariu decent şi cu dreptul la o pensie ocupaţională.

În ceea ce mă priveşte, cariera mea militară a fost presărată şi de numeroase momente frumoase, de multe satisfacţii profesionale dar şi de momente critice şi vreau să menţionez doar 3 misiuni internaţionale, în care, riscul de a-mi pierde viaţa a planat pe parcursul a peste 2 ani si jumătate: Misiunea de menţinere a păcii UNAVEM III din Angola, misiunea de menţinere a păcii MONUC III din R.D. Congo şi misiunea „Enduring Freedom” din Afganistan.

Am supravieţuit deşi, aşa cum bine ştiţi, au fost şi mulţi militari români care au murit la datorie, devenind eroi ai acestei ţări, militari al căror sacrificiu suprem merită recunoştinţa fiecărui cetăţean român. Din păcate, simbolul acestor eroi este azi în pericol. De aproape doi ani, armata activă şi în rezervă, este terfelită şi prezentată ca o mare dihanie devoratoare de resurse bugetare, aruncându-se acuze de neconceput asupra tuturor celor ce o compun.

Printr-o campanie mediatică bine ţintită, iniţiată şi condusă cu o abjectitate ieşită din comun de către reprezentanţi ai guvernului, s-a urmărit denigrarea şi în final distrugerea profilului şi statutului social al fostului şi actualului slujitor sub drapel. „Eliminarea salariilor şi pensiilor nesimţite” ale acestora au constituit promisiuni de campanie ale actualei clase politice, astfel, mândria de a fi oştean, corectitudinea si verticalitatea militarului de carieră, onoarea şi credibilitatea acestuia, fiind puse în pericol să dispară odată pentru totdeauna.

De aceea, în numele tuturor celor care nu au curajul s-o facă, trebuie să menţionez faptul că prin apartenenţa ţării la NATO Armata Română a contactat numeroase obligaţii dar şi drepturi care nu se pot discredita de absolut nimeni, fie el preşedintele ţării sau Primul ministru. Într-unul dintre articolele sale, domnul Teo Palade scria:

„Cum a devenit posibil ca Armata să ajungă într-o asemenea situaţie? Voi încerca să explic mai jos, deşi sunt conştient că vorbele nu pot exprima exact proporţiile dezastrului. Încă din anii ‘90, în numele modernizării Armatei, cerută de alinierea la exigenţele armatele statelor NATO, au fost desfiinţate mari unităţi, unităţi militare tradiţionale, categorii întregi de forţe ale armatei. Zeci de mii de ofiţeri şi subofiţeri au fost disponibilizaţi.

În paralel, prin decizii stranii de natură “economică”, a fost trecută la fier vechi o industrie militară performantă şi ca urmare au fost condamnate la foame alte mii, zeci de mii de specialişti de înaltă clasă împreună cu familiile lor. Impactul acestor măsuri, pe care nu vreau sa le judec acum, deşi ar merita, a fost fatal pentru mii şi mii de ofiţeri şi subofiţeri activi. Oameni, în marea lor majoritate tineri, în putere, care aleseseră meseria armelor tocmai pentru că ştiau că, dacă sunt corecţi şi muncitori, vor avea o cariera predictibilă, cu paşi şi trepte ierarhice exact stabilite, cu salarii dacă nu mari, măcar sigure şi cu un drept la pensie neîndoielnic, au fost aruncaţi afară şi acum îngroaşă lungul şir al celor ce nu ştiu ce vor mânca mâine.

În spatele lor se află sutele de mii de familii. Iată datele, colectate din surse oficiale. În 1989 armata avea 235.000 de militari activi. Generali, ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În 2007 ajunsese la circa 75.000 militari, iar pentru 2015 numărul acestora se va diminua la 65.000. Au dispărut, deci, 170.000 de oameni, inclusiv ca urmare a profesionalizării armatei. Nici o altă instituţie fundamentală a statului nu a mai cunoscut o asemenea dramatică transformare în anii de după revoluţie!

Revine aceeaşi întrebare, cum a fost posibil să se întâmple fără nici o reacţie, fără urmă de protest? Pentru a înţelege, este emblematic ceea ce spunea în anul 2001 generalul de divizie Nicolae Păştinică, pe atunci Inspector General al Armatei:

“…începând cu anul 1990, aceasta (Armata României s.n.) se află într-o dorită, dar perpetuă reformă. Acum, după 11 ani de numeroase experimente, încercări, renunţări, evaluări şi reevaluări, ambiguităţi de ordin conceptual sau normativ, consider că putem afirma, fără să greşim prea mult, că asupra organismului militar s-a acţionat plecând de la premisa că acesta prezintă “simptome de boală”.

Acest proces de însănătoşire s-a desfăşurat însă fără o cunoaştere permanentă a stării reale, fără o radiografiere atentă a bolilor, ca de altfel şi a părţilor sănătoase, fără a se analiza care este modul lor de manifestare şi care pot fi consecinţele lor pe termen scurt sau lung. În aceste condiţii, “tratamentele medicale” ca şi “operaţiile chirurgicale” la care a fost supus acest organism şi-au greşit ţinta şi au accentuat bolile sau au generat altele noi.” Este numai o parte din procesul atât de traumatizat suferit de corpul militarilor.

De atunci, de la acele constatări, au mai trecut încă zece ani. Mult mai grei. Degradarea instituţiei militare a continuat în mod accelerat. Şi revine, iar, întrebarea. Cum a fost posibil să se întâmple toate aceste grozăvii fără nici o reacţie vizibilă, fără nici un protest. Răspunsul e simplu. Militarii au fost minţiţi. Minţiţi cu neruşinare! Li s-a promis un plan amplu de reconversie profesională. ”Nimeni nu va rămâne fără un loc de muncă”. Aşa li s-a spus. ”O să fiţi angajaţi cu prioritate în funcţii publice. Pregătirea voastră vă recomandă pentru asta. O să primiţi salarii compensatorii, o să aveţi şi pensii cu care să supravieţuiţi până la ocuparea noilor funcţii. Apoi, pensia se va cumula cu noul salariu şi veţi trăi omeneşte”.

Nu numai li s-a spus. Nu au fost numai vorbe. Au fost elaborate hotărâri de guvern, adoptate hotărâri ale CSAT, aprobate strategii pe termen scurt şi lung, au fost modificate legi şi regulamente. Amintesc aici Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat care la art. 26, stipula: „(1) Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării”.

Totul ca la carte! Disciplinaţi, învăţaţi cu respectarea cuvântului dat, militarii au acceptat disponibilizarea. O cere ţara, şi-au spus ei. Şi s-au supus. Ce s-a întâmplat după? Iarăşi simplu. Nimic din ceea ce s-a promis nu a fost respectat! Toate promisiunile au fost date uitării. Toate! Cele scrise şi cele nescrise. Cu cinism, reconversia profesională s-a sistat, prin decizie politică, la jumătatea drumului. Fusese planificată a se realiza numai cu fonduri obţinute din surse externe! Şi cum era de presupus, a sucombat. Era prea scumpă, banii nu veneau şi ministerul nu-şi mai putea permite să o susţină. Apoi, anul trecut, în numele restructurării statului, cumularea salariului cu pensia a devenit un delict.”

Prin Legea 329/2009, doar cei cu valoarea pensiei sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat au putut cumula pensia cu salariul, restul fiind obligaţi să opteze pentru unul dintre cele două drepturi.

Nici până acum n-am reuşit să înţeleg cum a fost posibil ca un număr de politicieni inconştienţi în cârdăşie tacită cu o parte din membrii Curţii Constituţionale, să „naţionalizeze” un drept prevăzut de lege, consfinţit de Constituţia României şi legislaţia europeana. Cum poate cineva să se uite în ochii mei şi să-mi spună că a fost o decizie politică corectă? Cum poate un singur ban la nivelul pensiei să facă diferenţa dintre menţinerea a două drepturi fundamentale? Ce raţiune putredă a putut să permită cumulul pensie salariu unor persoane care au muncit mai puţin decât altele care au muncit mult mai mult? Cum este posibil ca un magistrat din Curtea Constituţională să poată beneficia de cumulul pensie salariu sub pretextul că este ales? Cum poate să existe atâta ipocrizie şi lipsă de moralitate pe pământ la aceşti magistraţi care nu sunt aleşi de Dumnezeu ci de oameni, de noi şi sunt plătiţi tot de noi? Cum este posibil să-şi menţină drepturi pe care consideră cu neruşinare că alţii nu le merită pentru simplul motiv că aparţin altei categorii socioprofesionale?

Cum s-a făcut economie la buget când unii cu pensii sub nivelul menţionat au rămas cu salarii de sute de milioane pe funcţii de directori sau membrii în consilii de administraţie iar cei cu un ban peste nivel au fost obligaţi să renunţe la locul de muncă? De ce atunci, în numele dreptăţii şi echităţii trâmbiţate cu atâta patos de către premier, nu s-a permis tuturor cetăţenilor să aibă dreptul la o pensie de valoarea unui nivel rezonabil şi la dreptul de a muncii în orice domeniu, în funcţie de pregătirea sa profesională? Dacă am studii superioare în administraţia publică de ce să fiu obligat să lucrez doar în sectorul privat unde nu se caută o astfel de calificare?

Şi atunci, întreb actualii şi foştii guvernanţi, ce meserie pot să practic la o vârstă înaintată? Să descarc saci în piaţă? Să muncim cu ziua la săpat, coasă şi tăiat de coceni? Să săpăm şanţuri şi gropi? Atunci la ce bune facultăţi, masterate şi doctorate când se poate şi altfel, la munca de jos!? Atunci ce ne rămâne de făcut, să ne înfiinţăm firme de asasinat politicieni la comandă? Ce vină avem noi, că Statul Român ne-a pregătit să fim luptători la propriu şi nu altceva?

Câţi dintre noi, la o vârstă înaintată mai pot să muncească pe şantier în construcţii? Şi până la urmă cui mă justific eu, naţiune… din moment ce, odată cu trecerea în rezervă, am primit dreptul la muncă în orice domeniu, inclusiv cel bugetar. În această situaţie, cum au putut magistraţii Curţii Constituţionale să declare constituţională o aberaţie legislativă de genul celei prezentate mai sus? Ei ştiu mai bine decât noi … iar ceea ce ştim noi este faptul că în timp ce toţi bugetarii pierdeau la salarii procente însemnate, alţii pensiile, etc. salariile magistraţilor creşteau la începutul anului 2009 cu 60%.

Din acel moment am realizat că dreptatea în România a devenit o monedă de schimb între justiţie şi politicieni, un troc mizerabil prin care aplicarea unor măsuri politice să fie declarate constituţionale în schimbul unor salarii pe măsură. Presimţind că asanarea drepturilor militarilor disponibilizaţi abia începuse, personal, am optat pentru a rămâne la locul de muncă deşi salariul de 1300 lei era mai mic faţă de pensie cu 623 lei. Am sperat din tot sufletul că voi câştiga în justiţie pensia pierdută dar ultimele decizii date de Tribunalul Bucureşti au fost nefavorabile.

Ca şi cum n-ar fi fost suficient, prin legea 119/2010, guvernanţii vor şi recalcularea pensiilor aceloraşi militari disponibilizaţi pe baza unui principiu care n-a existat pentru această categorie profesională, al contributivităţii, deşi în toate ţările lumii pensiile militare sunt de fapt percepute ca o rentă oferită de societatea civilă pentru toate privaţiunile pe care le-au îndurat militarii pe parcursul carierei lor. Regretabil este că Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, afirma pe data de 19 martie 2010, că: „Demisionez dacă scad pensiile şi salariile în sistemul de securitate al ţării”.

Pe data de 13.09.2010, şi-a schimbat poziţia şi afirma: „Practic, mai puţin de 8% dintre pensiile fostelor cadre militare vor fi recalculate.„

În realitate însă, după părerea mea, diminuarea pensiilor militare de stat se va face cu până la 69%, legea respectivă încălcând aproape neverosimil, hotărâri de guvern, legi ordinare, legi organice, dispoziţii şi decizii NATO, violând Constituţia! Oare cum poate cineva dintre cetăţenii acestei ţări să creadă că pensiile sub 3000 lei nu vor scădea, ba dimpotrivă vor creşte la unii?!

Pai dacă ar fi adevărat de ce cele 80.000 de cadre militare în rezervă au fost obligate să întocmească cereri către Centrele Militare în vederea obţinerii unor centralizatoare cu veniturile obţinute de-a lungul carierei lor şi apoi să le trimită către MApN pentru recalcularea pensiilor? Nu era mai simplu ca printr-o ordonanţă de urgenţă, valoarea pensiilor care depăşeşte suma de 3000 lei să nu se mai dea? Nu se putea aplica acelaşi principiu ca şi la suspendarea dreptului cumul pensie salariu?

Cu siguranţă că poziţia domnului ministru este doar de faţadă, de liniştire a spiritelor până la recalcularea efectivă a pensiilor. Mai mult, prin faptul că fiecare militar va cere cu mâna lui recalcularea pensiei, va absolvi Statul Român de orice acuzaţii şi în sprijinul acestei afirmaţii vine următorul argument: din moment ce toate dosarele cadrelor militare erau la dispoziţia MApN, oare de ce să fie nevoie de cererile acestora, pe de o parte către Centrele Militare şi pe de alta, către Casa de Pensii Militare, în vederea recalculării?

Pur şi simplu, în baza unor prevederi legale, pensiile se puteau recalcula la nivelul instituţiei amintite fără ca militarii să mai fie implicaţi în vreun fel. Dacă pensiile nu scad, decât aşa, pe ici, pe acolo, cum este posibil atunci ca mii de cadre militare active din întreaga ţară să fie obligate să lucreze zi şi noapte pentru a recalcula pensiile foştilor colegi şi camarazi de arme, actualmente pensionari?

Cum aş putea să cred în afirmaţiile domnului ministru când pur şi simplu, îmi sfidează raţiunea; oare programul informatic care calculează pensiile în baza Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, după introducerea datelor cu veniturile obţinute de fiecare militar pensionar în parte, va lista pe toţi aceia care au pensii mai mari de 3000 lei şi doar acestora li se vor schimba deciziile de pensie, în timp ce cu ceilalţi, va fi îngăduitor pentru că aşa a „ordonat” domnul Oprea?

De aceea, prin acest articol, vă cer domnule ministru, fost coleg de generaţie, să-mi spuneţi care au fost meritele dvs. profesionale pentru care actualmente aveţi 4 stele de general ţinând cont de faptul că aţi avut o foarte scurtă carieră militară şi de ce un militar ca mine şi ca alte sute sau mii, au rămas doar cu gradul de maior, în condiţiile în care au reprezentat ţara în unele dintre cele mai aspre şi riscante teatre de război din lume?

Ca om raţional nu pot să nu mă întreb, după ce m-aţi disponibilizat, mi-aţi suspendat pensia, îmi recalculaţi şi ceea ce nu mai am, ce va urma? Oricum, aţi distrus tot ce aveam mai scump şi mai sfânt în mine: încrederea în Statul Român, încrederea în existenţa unui stat de drept! Stimaţi români! Prin mutilarea drepturilor noastre de către cei pe care i-aţi votat şi care vă reprezintă în conducerea acestei ţări, nu cred că mai aveţi dreptul, în caz de război, de a ne cere nouă, celor 80.000 de cadre militare în rezervă, să vă apărăm libertatea, locuinţele şi vieţile membrilor familiilor dumneavoastră.

„Jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii…” – încă îmi inundă timpanele cuvintele jurământului militar depus de mine când nici nu împlinisem 14 ani. Ce vârstă frumoasă… câtă inocenţă … cât curaj … „Nu credeam să învăţ a muri vreodată“  spunea marele Eminescu … Voi aţi reuşit stimaţi guvernanţi şi politicieni să-mi demonstraţi că se poate – practic, eu mă declar decedat pentru ţară iar în ceea ce mă priveşte, această ţară a murit pentru totdeauna. Îmi este silă să mai trăiesc în graniţele ei, îmi este greaţă să vă mai aud şi să vă mai văd la televizor, pe voi, cei care nu vă pasă de miile de foşti militari activi, pensionaţi sau aruncaţi pe drumuri, de miile de cariere amputate, de miile de destine distruse …

Doar chipul tatălui meu plin de bunătate îmi mai alungă tristeţea, amărăciunea şi umilinţa din suflet. Deşi nu mai trăieşte de mult, plecat din lumea celor vii la 64 de ani, prilej de bucurie pentru unii că încă o pensie „nesimţită” de 1600 de lei se duce la buget, mâinile sale crăpate de ger încă îmi mângâie fruntea … De data asta, nu-mi mai povesteşte cu drag despre cariera militară… nici despre misiunile sale … Se răsuceşte în mormânt de ură şi dispreţ, cerându-şi parcă iertare că m-a încurajat să devin ofiţer al Armatei Române.

Cu toate că îl consolez spunându-i că m-am dedicat armatei cu drag şi pasiune, nu pot să nu-i simt supărarea şi indignarea. Un singur lucru mai pot sa fac pentru el ca să stea liniştit în pământ … Îi promit că niciodată n-am să povestesc fiului meu de 12 ani, cum străbunicul său a fost rănit în al doilea război mondial pe frontul de Est, cum bunicul său „strunea” tancul prin poligoanele de instrucţie şi cum tatăl lui şi-a riscat viaţa prin ţări străine, pentru ca el, ca generaţiile viitoare să fie libere şi să crească într-o ţară democratică.

Vreau ca nici măcar să nu audă de cariera militară. Este un preţ mult prea mare de plătit iar eu nu vreau să-mi condamn copilul la batjocorire, umilinţă şi nerecunoştinţă. Mai mult, voi face tot posibilul ca el să plece peste hotare şi să se bucure de adevăratele democraţii, de respectul pentru sine şi de drepturile şi libertăţile conferite de legislaţia internaţională. Dumnezeu să ne ajute!

Preluat din Adevarul.ro
Scrisoarea disperării unui fost ofiţer al Armatei Române

Prieteni, de ce sunt eu azi, asa de trist?

Dupa Radu, e randul lui ... Ion!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! .....

Admin, V.Burcu

In SCMD, balamucul continua! A. Winzer dixit: ... eu cred ca urmeaza ELENA si apoi MONAC ! Marian Ilie, ia atitudine! ALTFEL.info, comenteaza! UPDATE!

Da , eu cred ca urmeaza ELENA si apoi MONAC - cu familia Monac sunt de mult timp in razboi!

Sent: Mon, November 29, 2010 3:37:28 PM

Subject: Fw: Fw: Re: Re : [roarmy230] Re: NEDUMERIRE

Dragi colegi,

Desi, mi-am propus sa nu ma mai enervez si sa-mi vad de viata linistita pe care bunul Dumnezeu ne-a dat-o fiecaruia dintre noi, mesajele dvs curg, toti ma roaga sa intervin si sa ma intorc in sindicat etc . Cum as putea sa revin cand:


- este o FEUDA!!!!! care se vrea aleasa pe viata ;


- cei care dau si au dat toate comunicatele vad peste tot numai tradatori, spioni, infiltrati etc se lupta cu inamici invizibili care sunt peste tot; din punctul meu de vedere sunt aberatii si obsesii!!! si ma intreb de unde pleaca si de ce...... din ce motive ..... ;


- mesajele de pe site sunt pline de ura, de instigare, de vulgaritate si sunt foarte agresive;


- indiferent de propunerile care se fac, deciziile le iau aceleasi persoane si fac numai cum vor ei;


- orice opinie diferita este considerata ca venind din partea unui infiltrat, diversionist, disident, paranoic, uituc, naiv si multe asemenea cuvinte care nu pot fi reproduse;


- comunicarea cu filialele si cu cei din CD sau membri fondatori nu exista sau daca exista acestea sunt numai la nivelul cel mai de sus; chiar in sedinta din 4 noiembrie mi s-a spus ca eu nu am ce vorbi cu filialele !!!!!!!!!


- in conceptia unora: cine nu are aceeasi opinie cu mine este TRADATOR si este eliminat! asa functioneaza comunicarea; mie mi s-a spus prin acele comunicate ca am tradat - PE CINE AM TRADAT DRAGI COLEGI ..... de ce sunt numit tradator - pentru ca am avut curajul sa comunic colegilor de pretutindeni faptul ca banii din cotizatii au fost cheltuiti; si banii mei au fost cheltuiti ca si ai tuturor; si eu am dreptul sa intreb : ce ati facut cu banii mei, pe ce i-ati cheltuit, cine a aprobat aceste cheltuieli etc, este dreptul meu si al tuturor cotizantilor; este ceva firesc;


- desi, eu am anuntat ca imi voi prezenta demisia in cadrul CNR pentru ca acesta este forumul decisiv in sindicat ati vazut cu totii ca am fost suspendata; ESTE UN ABUZ!!!!!!!! ESTE DICTATURA CLARA!


- sunt membru PSD si nu voi pleca din acest partid; nu impartasesc ideologiile altui partid politic;


- nu intentionez si nu caut functii in sindicat, nu urmaresc sa distrug sindicatul mai ales ca AM CREZUT CU TOT SUFLETUL IN ACEASTA ASOCIATIE NON-PROFIT; ca membru fondator am dus munca de lamurire si am convins multi colegi/colege din toata tara sa adere la sindicat; nu sunt omul care sa ies in fata si sa ma bat cu pumnii in piept sa spun ce am facut eu; nu am nevoie de laude; nu am imbratisat actiunea din 25 oct cum nu imbratisez actiunea din 1 decembrie si potrivit statutului am dreptul sa ma abtin de la unele actiuni cu care nu sunt de acord; dreptul la opinie este liber; din cate stiu eu cenzura in tara asta a fost eliminata; si atunci despre ce suspendare vorbim....;


- le sedinta din 4 noiembrie, Elena a fost de fata, am argumentat legal de ce nu sunt de acord cu inchiderea discutiilor pe site-uri, mi-am atras ura dlui Pricina care a fost initiatorul acestui punct al OZ a sedintei si am si spus ca asa se va intampla, adica oamenii vor fugi pe alte site-uri unde vor putea discuta liber, cu cine vor si cand vor; am spus ca dreptul la opinie este liber si ca se incalca art 4 din Statut- dreptul la opinie este unul din tre principiile sindicatului; am fost combatatuta si calomniata drept pentru care M-AM ABTINUT LA VOT!; iar dupa ce a continuat inchizitia mea am parasit sedinta;


- nu am avut o responsabilitate anume asa cum au afirmat unii; nu am primit si nu am semnat nici o fisa a postului sau functiei; singurele mele semnaturi in sindicat sunt pe actele constitutive cat despre responsabilitatea mea am fost plimbata tot timpul, ba ca raspund de relatia cu MAp, ba de celelalte servicii, ba de femei, vaduve, urmasi si totul a culminat cu propunerea de numire ca vicepresedinte pe probleme de patrimoniu in sedinta din 14 oct cand s-a prezentat si acel raport de gestiune pe care l-am publicat si de care s-au dezis; cineva trebuia sa raspunda si de fondurile banesti si atunci au crezut ca au gasit fraerul ;


- personal daca fac afirmatii ma bazez pe acte, documente si nu pe vorbe care nu au sustinere;


- personal am acceptat multe lucruri cu care nu eram de acord, am tacut de multe ori si am sperat ca situatia va intra pe fagasul normal desi, de fiecare data SANTINELA, M-A APOSTROFAT SI PE MINE, M-A JUDECAT DE MULTE ORI CA SI CUM ERA JUDECATORUL SEF AL SCMD si i-am raspuns in acelasi stil dar nu vulgar si cu bun simt; probabil ca stilul meu a deranjat;


- nu ma mira faptul ca acuma se ia si de Elena, ba va pot spune ca urmeaza si altii; nu doresc sa dau nume , acum dar, veti vedea singuri; ma astept la mai multe schimbari si srtiu ce spun;


- cat despre comunicatul din 21 nu pot spune decat ca este un comunicat DISPERAT, SCELERAT, PLIN DE ACELEASI OBSESII IMAGINARE !!!!!!!!; acest comunicat seamana cu cel a lui CEAUSESCU in decembrie 89!;


- sa nu fiti mirati pentru ca ROF va arata dupa chipul si asemanarea unora; mai ales ca s-a cerut in sedinta cu filialele din 4 noiembrie - unde nu am fost invitata dar, am intrat pur si simplu in sala spre uimirea unora - sa se definitiveze problema juramantului si a drapelului; veti vedeti o NOUA UNITATE MILITARA CU O ALTA INFATISARE; un SINDICAT ORIGINAL cum nu ati mai intalnit sau poate un viitor partid politic, cine stie; cineva a incercat sa infiinteze un partid dar a esuat si atunci a incercat un sindicat, iar eu am crezut in acel om si am dat curs acestei initiative; numai ca am gresit pentru ca nu am luat in calcul unele lucruri;


- regret nespus de mult ceea ce vad si ceea ce se intampla; imi pare rau ca Elena are probleme dar si eu si ea stim cu ce personaje discutam; speram ca unii sa se trezeasca, sa vada ca au gresit, sa isi ceara iertare si sa mergem mai departe dar, m-am inselat;


- ce va urma, nu doresc sa spun prin acest mesaj dar intuitia mea crede mai mult decat ce este acum;


- astept ca dl Marian Ilie sa spuna unde a gasit acea locatie pentru CNR, sa fie convocat de cel putin 2/3 dintre noi si impotriva vointei unora sa ne intalnim cu totii daca vrem sa realizam ceva bun.


Ma rog la Dumnezeu ca Duhul Sfant sa le lumineze mintea unora si sa-i intoarca pe drumul cel bun!
Pace, lumina si fericire, asta ar trebui sa avem cu totii!


Cu respect,
A. Winzer
______________________
From: Marian Ilie ...@gmail.com>
To: ...@yahoo.com>
Cc: ...@yahoo.com>; ...@yahoo.com
Sent: Fri, November 26, 2010 11:30:50 PM
Subject: Re: Fw: Re: Re : [roarmy230] Re: NEDUMERIRE

Nu ma bucura faptul ca apar noi voci din filiale la unison cu mine. Exista in Comitetul Director un nucleu dur - al fondatorilor cu ambitii dirijiste (pentru ca sunt si fondatori fara astfel de vise de marire) - care nu accepta opiniile "de jos", orice tentativa de dialog initiat din filiale fiind taxata drept atentat la calitatea lor de lideri pentru eternitate. Nu am nimic impotriva, doar ca un simulacru de sindicat precum acesta pe care il vor ei se face pe banii lor de lideri necontestati. Cotizand, noi vrem un sindicat in care toti sa avem obligatii si drepturi egale, sa luam deciziile de comun acord. Este absurda pretentia ca fondatorul trebuie sa fie lider pe viata. Asteptati sa scoata noua forma a Statutului si a ROF, si o sa vedeti oglindit si acolo acest fals principiu al lor.

Repet, n-am cerut plecarea din functie a niciunuia din conducerea centrala, dar sustin ca fiind de neocolit confirmarea lor in functiile respective. Sigur, dupa ce si-au dat in stamba asa cum o fac de mai bine de o luna, eu nu i-as mai vota pe cativa - cat ar fi ei de fondatori...

O tin una si buna cu "infiltratii", ca incet-incet incep sa-i banui eu pe ei de a fi infiltrati. Cel putin postarea din 21.11.2010 a lui Mircea Dogaru de pe blogul sindicatului imi da frisoane. Omul parca si-a iesit din minti si delireaza despre dusmani imaginari, impotriva carora ar fi obtinut 11 victorii. Imi pare rau, dar discursul lui seamana din ce in ce mai mult cu discursurile pe B1TV ale lui Basescu cel mult parfumat cu whisky dupa cate o suparare venita dinspre opozitie.

Ar fi trist ca si D-na Cobuz sa plece. O rog sa nu faca un astfel de pas, dupa cum si pe D-na Winzer o rog sa revina in Comitetul Director - chiar impotriva vointei nucleului dur.

Am deja o propunere concreta de locatie pentru Consiliul National, o voi transmite cat de curand tuturor filialelor. Fratilor, daca si in noi s-a instalat putregaiul, natia este pierduta!
Marian Ilie______________________________

Fw:

Raspuns deschis la o scrisoare deschisa

From: Marian Ilie ...@gmail.com>
To: secretariatscmd@yahoo.com
Cc: scmdbz@yahoo.com; scmdot@yahoo.com; ; scmd.sector6@yahoo.com; scmdbt@yahoo.com; scmdph@yahoo.com
Sent: Mon, November 29, 2010 3:48:23 PM
Subject: Raspuns deschis la o scrisoare deschisa

Camarade Val,
Hai sa terminam odata cu abureala! Daca tu preferi sa te scalzi mai departe in ceata, eu vreau ca totul sa fie clar. Asadar:

1. Nici eu si pare-mi-se nici vreun altul din camarazii care au dat glas unor nemultumiri la adresa modului cum conduceti sindicatul nu v-am acuzat de furt sau frauda, asa ca nu era cazul sa duceti mana la caciula... Este, in schimb, de netagaduit faptul ca ati gestionat in mod lacunar fondul sindicatului – si asta rezulta atat din Raportul de gestiune al Comisiei de cenzori cat si din analizele facute de filiale precum Craiova ori Bacau, la concluzii identice ducand si analiza facuta de mine. Da, s-au cheltuit bani multi, pentru rezultate modeste – pentru ca modeste sunt realizarile in cele cateva actiuni in instanta, aflate inca in derulare (in timp ce intr-o cauza similara, la Cluj, s-a obtinut o hotarare concreta, favorabila inclusiv noua), dupa cum modeste au fost si cele cateva iesiri in strada ale SCMD.

2. Da, au mai fost iesirile voastre pe canalele TV, indeosebi cele ale lui Mircea. Ei bine, sunt voci in sindicat, si mai ales in afara sindicatului, in masa de rezervisti inca neafiliati, care i-au reprosat si ii reproseaza lui Mircea tonul dur, brutal, de multe ori neadecvat contextului. Stii bine, i-am luat in cateva randuri apararea (cazul Emil Suciu, cazul acelui “Sofocle” din conducerea UNCMR), pentru ca eu insumi sa constat ca de la o vreme discursul sau virulent se intoarce asupra mea si a altor camarazi din sindicat, cu un ton chiar mai virulent decat cel folosit impotriva lui Oprea sau Boc! Iarta-ma, dar postarea din 21.11.2010 a lui Mircea pe blogul SCMD “Catre apropiatii si subordonatii maiorului Oprea, membri ai SCMD” este un delir verbal cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Politica lui Oprea fata de institutia Armatei si de militari n-are nimic de a face cu modul cum voi cheltuiti banii sindicatului, modul cum voi luati hotararile ce ne privesc pe noi, cotizantii. Ori, criticile ce vi se aduc la chestiunile astea se refera, si nu cunosc ca vreun membru al SCMD sa fi sustinut vreodata macar o particica din magariile pe care i le imputam lui Oprea; cu alte cuvinte, autorul isi inventeaza un dusman, ca sa aiba motiv sa peroreze si sa arate cum a invins el, de 11 ori la rand, o fantoma. Nu pun mana in foc ca n-ar exista “infiltrati” ai guvernantilor printre noi - si mai ales printre voi, acolo, sus - dar este obligatia voastra sa faceti in asa fel incat sa nu le dati prilej ori motiv sa va atace. Un lucru este cert, pentru mine: discursul lui Mircea seamana tot mai mult, pe zi ce trece, cu discursul lui Basescu si cu cele din epoca pe care Mircea insusi o infiereaza - epoca stalinista a lui “cine nu e cu noi, e impotriva noastra”, a “dusmanilor poporului”. Este drept, acest tip de discurs inca mai poate “prinde”, dar eu sper ca tot mai multi dintre romani au invatat ceva din istorie...

3. Calitatea de fondatori v-a conferit doar temporar si calitatea de lideri la nivel central, pe care niste alegeri tinute intr-un interval decent de timp ar trebui sa v-o confirme sau sa v-o infirme – in functie de vointa Consiliului National al Reprezentantilor. Da, Val, voua va este frica de o eventuala infirmare, de aceea ati organizat atat de superficial intrunirea de la Alba Iulia, in care nu s-a hotarat nimic concret, din atatea chestiuni ce trebuiau decise atunci. De aceea tot amanati o reuniune extraordinara a Consiliului si adoptarea noului Statut si a ROF – cata vreme actuala stare de lucruri va da mana libera sa decideti, iar schimbarile v-ar ingradi terenul de manevra. Este o aberatie sa crezi ca starea asta va putea dainui 4 ani, cum v-ati propus voi! Dupa cum nu cred ca un Statut si un ROF pregatite de “zecile de specialisti din Bucuresti” despre care vorbeste Mircea va fi acceptat cu una cu doua. Indraznesc sa sper ca este vorba de voluntari...

4. Nu va trebui sa-ti reprosezi – tu, tie insuti – o greseala mai mare facuta vreodata in calitatea ta de vicepresedinte al SCMD decat nefericita exprimare din scrisoarea deschisa ce mi-ai adresat-o si la care iti raspund prin prezenta: “...faptul MINIM de a plati o MESCHINA COTIZATIE de care SE FACE UN CAZ APOCALIPTIC”. Inteleg, asa ganditi voi, marii fondatori, si nu ma mira – asta e politica de stat in Romania basista, unde interesele conducatorilor se situeaza undeva, mult deasupra nevoilor de supravietuire ale omului de rand. Indirect, Val, confirmi prin aceasta expresie alegatiile guvernantilor ca pensiile noastre ar fi “nesimtite” – cata vreme cotizatia platita din ele ar fi “meschin” de “minim”-ala. Sunt cuvintele tale, camarade, ca si “firfiricile” la care zici ca nu te-ai “preta”, cand e vorba de agoniseala noastra din cotizatii. Ti-am spus, doar, ca pentru romani, in actuala conjunctura, cotizatia reprezinta principalul motiv al refuzului afilierii; nu pentru ca romanul n-ar putea face un astfel de efort financiar, ci mai ales din prezumtia ca banii respectivi se vor folosi in alte scopuri. Iata ca si conduita voastra, a celor cativa “de la centru”, nu face decat sa confirme, alimentand astfel de prezumtii.

5. Ati avut la dispozitie o suma de bani de care multe societati comerciale din Romania nici nu viseaza sa dispuna cat de curand. Ati cheltuit inexplicabil de mult pentru “protocol” (stii, cariera mea include peste 12 ani de protocol/reprezentare externa), pentru “transport” (personal, am peste jumatate de milion de kilometri sofati si tot pe atatia in dreapta soferului, cu delegatii prin tara sau strainatate) si la alte capitole. Ati cheltuit discretionar, cata vreme n-ati cerut nimanui asentimentul pentru achizitionarea unui detector de radar si a doua GPS-uri - cand SCMD nu detine nici un autovehicul, are contract de comodat pentru unul, deconteaza reaparatii si revizii pentru doua, iar benzina pentr cine mai stie cate – in limita a 60.000 Km in ceva mai mult de jumatate de an...

6. Ca unul din cei taxati de voi ca “insinueaza prapastii”, ma vad obligat sa precizez din nou ca eu, personal, am batut zdravan cararile Internetului (E-mail, bloguri, site-uri) intru sustinerea intereselor si cauzei noastre; chiar pregatesc o carte cu mesajele, interventiile si postarile mele, pentru ca am spus si am sustinut idei, multe din ele confirmate deja. Toti ceilalti aratati ce degertul de voi s-au implicat, au facut ceva in acest sens – tocmai asa am luat cunostinta unii de ceilalti, cu satisfactiile si insatisfactiile traite ca sindicalisti.

Intamplator sau nu, eu am fost pus in situatia de a opta intre a aparea pe ecran intr-un ciclu de emisiuni realizate de tine si a continua in atitudinea incomoda pentru voi, cei din CD; da, mi-ai oferit sansa aparitiei pe ecran, am filmat pentru doua emisiuni, din care una mi s-a spus ca s-a si transmis. Iata marea deosebire dintre noi: eu mi-am asumat riscul renuntarii la o astfel de sansa, in timp ce tu, si mai ales Mircea, angajati au unui post TV, nu va dati inapoi de la a aparea la OTV-ul lui Dan Diaconescu – cel pe care Mircea il acuza, la Alba Iulia, ca partener nedemn al lui C Cojocaru la constituirea Partidului Poporului. Apropo de Cojocaru, din momentul cand am constatat si la domnia sa semne ale unei atitudini dirijiste, retineri fata de o conducere colectiva, nu m-am mai implicat, renuntand la orice eventual beneficiu rezidand din calitatea de fondator.

7. Revenind la chestiunea sindicala, trebuie sa intelegeti ca nu suntem un SRL sau o SA, cu voi patroni, actionari ori asociati. Nu puteti conduce sindicatul in conditii de austeritate? Ne pare rau, dar astea sunt conditiile, iar asupra modului cum se folosesc banii nostri trebuie sa avem si noi un cuvant de spus, mai ales ca pentru multi din sindicalisti cotizatia nu este de loc o suma “meschina” – daca voi, ca ofiteri superiori pensionari si in acelasi timp salariati la particular puteti intelege asa ceva! O spun in numele meu, personal, dar preluand si nemultumirile altora. Si o spun nu in ideea de a va inlatura din functii, ci pentru a va face sa intelegeti ca drumul pe care ati pornit nu este cel bun.

8. Cat despre “enormul efort, complex, inteligent pentru a impune pe piata dialogului social firava noastra structura”, da-mi voie sa ma indoiesc; cum sa realizati ceva notabil pe “piata dialogului social” (nefericita optiune pentru “piata”, in loc de - probabil - “scena”!) voi, care nu acceptati nici macar dialogul camaraderesc-fondator, dintre voi acolo, in acel Comitet Director fantomatic? Si apoi, cum se explica absenta din dialogul nostru a celorlalti 13 membri fondatori? In fond, pentru publicul neavizat, SCMD inseamna Mircea Dogaru, cu iesirile lui intempestive (mereu aceleasi, uneori insuficient controlate), tu - pe planul doi si eventual Monac, cu cateva iesiri pe ecrane – sporadice si datand din perioada inceputurilor. Mi se pare ilogic, domnule, ca voi sa vorbiti in numele nostru – despre nu stiu ce “apocalipse”, de exemplu - fara a ne consulta si pe noi, dupa cum nu inteleg cu ce drept ne inchideti noua, cotizantilor, acesul pe blog si, mai mult, va propuneti sa creati structuri care sa supravegheze atitudinile unora din membi refractare la conduita voastra. Sa mai evoc odata asemanarea cu Basescu si camarila sa? La ce bun!

9. Probabil ca si mai intaratati de tupeul meu, va veti inteti verbiajul, polologheala aceea deliranta impotriva unei fantome – cand dusmanul nostru este concret, vizibil si amenintator. Nu-mi ramane decat sa-mi exprim incaodata insatisfactia fata de ceea ce se intampla si sa lansez catre nemultumitii din toate filialele invitatia de a ne intalni spre a decide ce este de facut. Nu stiu cati camarazi vor fi de acord cu mine, dar eu nu pot sa cred in forta unui sindicat croit dupa chipul si asemanarea celorlalte sindicate de la noi si condus dupa condamnabilele principii ce stau la baza dezastruoasei guvernari a tarii din ultimii ani. Se poate si altfel! Trebuie procedat altfel!

Cu nemarginita tristete,
Col(R) Marian Ilie
________________________________________

Prãbuşirea unei speranţe sau dispariţia unei iluzii?!?

Scris de ... mine
Luni, 29 Noiembrie 2010 17:02

Nu sunt membru al nici unui sindicat. Asta înseamnã cã opiniile mele sunt “de pe margine”, iar de acolo nu se vede întotdeauna foarte bine. Cu toate astea, câteodatã, s-a dovedit cã de pe margine se vãd chestiuni pe care cei “dinãuntru” nu le mai observã. Cãci, nu-i aşa, “obişnuinţa este a doua naturã” chiar şi la sindicalişti.

Cei care urmãresc acest site îşi dau seama cã eu nu mã pot referi decât la un sindicat al militarilor. Cum cei activi nu au voie sã aibã sindicat, în ciuda insistenţelor mele, şi nu mã refer doar la articolele publicate pe acest site, este clar cã ceea ce voi spune acuma se referã la sindicatul rezerviştilor. Mã rog, nu se numeşte chiar aşa, dar, fiind singurul, nu cred cã îl va confunda cineva.

Atunci când s-a constituit am aplaudat iniţiativa. Cârcotaşii mai necredincioşi decât însuşi Toma, se pot convinge accesând acest link http://www.altfel.info/observator/314-se-mica-marea-muta.html

Pe parcurs, le-am urmãrit activitatea cu simpatie, dar mai ales cu speranţã. Sporadic am mai schimbat opinii cu unii dintre membrii sindicatului, iar atunci când mi s-a pãrut cã aş fi avut de spus ceva ce le-ar fi putut fi de folos, n-am ezitat sã le spun. Evident, prin intermediul internetului, neavând contact direct cu nimeni din conducere. La un moment dat, un “coleg de pensie” mi-a spus cã lui i se pare ciudat faptul cã lideri ai sindicatului participã la emisiuni televizate în care îşi dau cu pãrerea despre chestiuni de naturã politicã sau istoricã. Chestiunea mi-a stârnit şi nedumerirea şi curiozitatea şi m-a determinat sã urmãresc şi eu asemenea emisiuni. Cu un astfel de prilej, am constatat cã, într-adevãr, deşi se prezentau ca fiind din partea sindicatului, unii lideri de sindicat fãceau aprecieri cu privire la chestiuni care nu au nici o legãturã cu obiectivul sindicatului. Cel puţin în mintea mea, sindicatul ar trebui sã aibã ca obiectiv apãrarea drepturilor legale ale membrilor sãi, nicidecum repararea istoriei României sau regularizarea politicii mondiale. Fiind convins cã astfel de abordãri vulnerabilizeazã sindicatul, care poate fi acuzat de detractorii sãi de implicare politicã, am semnalat acest aspect la adresa de contact menţionatã pe blogul sindicatului. Desigur, am precizat cã opinia mea nu înseamnã ca oamenii sã nu-şi mai valorifice valenţele intelectuale, dar calitatea de istoric, de exemplu, poate fi pusã în valoare şi fãrã sã te prezinţi ca fiind din partea sindicatului, ci pur şi simplu ca istoric. Sau ca om de litere, dacã se discutã chestiuni literare. Cãci, mi s-ar pãrea la fel de nepotrivit ca un reprezentant al sindicatului sã se apuce de critica poeziei lui…cine vreţi. O poate face în calitate de literat, nu de reprezentante al sindicatului, cãci sindicatul nu are obiective literare! Nu ştiu dacã a citit cineva opinia mea şi nici dacã i s-a acordat atenţie.

Am amintit cele de mai sus pentru cã, zilele astea am fost martorul involuntar al unor discuţii între diverşi lideri “centrali” ai sindicatului şi unii lideri de filiale, sau simpli membri de sindicat. Sincer, nu mã aşteptam ca într-un interval atât de scurt scurs de la înfiinţarea sindicatului sã se adune o listã atât de lungã de acuze, de o parte şi de alta. Mie, chestia asta îmi spune cã:

- ori sunt “binevoitori” strecuraţi în sindicat, care sapã la stabilitatea organizaţiei;

- ori s-au adunat cam prea mulţi veleitari, care doresc sã foloseascã în scopuri proprii vehiculul sindical;

- ori au dat unii de prea mult “dulce” şi nu mai vor sã renunţe (chestiune cu dublã semnificaţie, care ar presupune cã nu prea au fãcut ceea ce trebuia sã facã, pentru cã, dacã ar fi fãcut, nu li s-ar fi pãrut deloc dulce!);

- ori din toate astea câte ceva şi, poate, şi încã ceva pe deasupra, cum ar fi eventuale animozitãţi de naturã personalã.

Oricum, indiferent care este realitatea, mi-e clar cã ceva e-n neregulã. Iar dacã ţin morţiş sã şi cântãresc greutatea acuzelor reciproce, mã tem cã ceva pe acolo deja pute şi n-am reţineri în a folosi acest termen.

Pãcat! De mai multe ori, pãcat! Vom asista la prãbuşirea unei noi speranţe? Sau nu a fost decât o iluzie?
Preluat de pe ALTFEL.info
http://www.altfel.info/observator/1141-prabuirea-unei-sperane-sau-dispariia-unei-iluzii.html

SCMD la rascruce de drumuri!

Comentariile voastre, pot indrepta lucrurile!

A nu se uita: in democratie, opinia celor multi conteaza!

Admin, V.Burcu

____________________________

UPDATE

30 noiembrie 2010

Un mesaj trist, un mesaj de bun ramas!

_____________________________

From: Cojocaru raducojex@yahoo.com

Date: Tuesday, November 30, 2010

Pe 1 decembrie la orele 12 voi fi iesit din Romania, directia Franta. Pentru o lunga perioada de timp, cat mai lunga, sper eu. Tare mi-ar fi placut ca Sindicatul , al carui membru sunt, sa aibă si o pozitie oficiala. E bine si cu astea, cu maiestrii juridice si initiative personale pline de profesionalism si subtilitaturi. Dar totusi…dupa atata activitate pe toate blogurile pensionarilor militari candidati la belire peste o luna, SCMD ar fi trebuit sa aibe o pozitie oficiala. Eu plec si nu stiu ce ar fi trebuit sa fac in aceste ultimele zile de stat in tara, in asa fel incat sa ma inscriu in viziunea acestei organizatii din care fac parte. Pe toti dracii, preferam sa fac un lucru gresit dar impreuna cu grupul din care fac parte, decat sa fac un lucru superdestept, dar de unul singur. Probabil ca-s cam timpit, dar imi place mai mult sa pierd cu haita decat sa castig pe post de alfa. Mi s-au intamplat ambele variante in cei 50 de ani si (spre rusinea mea) mi-a placut prima.

Stimati conducatori si Sindicatului, n-am nici o problema in a ma repezi cu coarnele in zid ( ma refer la zodia taurului de care apartin, nu la nevasta) dar ARATATI-MI zidul macar. Din pacate pana acum, pe situl SCMD au aparut multe chestii faine, emotionante, dar eu aveam nevoie de niste indicatii. Nu sfaturi. Indicatii. Sfaturile le-am cerut de la cine trebuie. Cel in cauza probabil ca citeste ce scriu eu acum. Deci cam stiu ce ar trebui sa fac pentru binele meu. Dar pe mine ma intereseaza ce e bine pentru Unitatea de Lupta numita SCMD. Asta primeaza. Mai bine imi tai mana decat sa fac un gest care sa-mi foloseasca mie si sa lipseasca grupul de un element folositor in lupta. Aia juridica, bineinteles. Din pacate, voi intarziati in a stabili un ORDIN DE MISIUNE. Cat mai dureaza? Nu va suparati pe mine,dar reactionati al naibii de greoi, parca ati fi intr-un glob de sticla, nu alaturi de noi. V-as spune mai multe, dar trebuie sa ma duc sa-mi linistesc nevasta care plange incetisor in bucatarie ca-si lasa 46 de ani aici si o ia de la zero …dincolo.
LA MULTI ANI ROAMNIA, ORIUNDE TE-AI AFLA
____________________
Radu,
un coleg, un prieten, un fost comentator pe acest blog!
Se muta cu familia in Franta, alaturi de fiica sa, aflata la studii!
Radu, FELICITARI pentru fiica voastra, iar intregii familii,
Urari de bine, sanatate si fericire! Dumnezeu, fie cu voi!
Admin, V.Burcu
- in numele tuturor colegilor si comentatorilor acestui blog -

NEWS ALERT: PDL a dat startul la furat ... viitoarele alegeri! UPDATE!

Preşedintele PDL Bucureşti, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, a declarat sâmbătă, la Consiliul judeţean de coordonare al PDL Bistriţa-Năsăud, că partidul pe care îl reprezintă este în faza de remobilizare şi este pregătit să urce din nou în sondaje pentru a câştiga alegerile din 2012.

Noul lider al organizaţiei PDL Bucureşti a ţinut să sublinieze că în ultimele trei luni PDL s-a aflat pe un trend ascendent în sondaje, ceea ce dovedeşte, în opinia sa, că românii au înţeles că actuala guvernare este una "asumată" şi "reformatoare".

"PDL se remobilizează. Putem să redevenim forţa politică numărul 1 a României. Trebuie să continuăm reformarea României şi trebuie să facem şi reforma partidului", a spus Elena Udrea, explicând că democrat-liberalii nu trebuie să se teamă de reforma internă, pentru că aceasta nu înseamnă înlocuirea unei generaţii cu alta, ci promovarea tuturor valorilor.

De asemenea, ministrul Elena Udrea a arătat că PDL nu trebuie să "cerşească nimănui" parteneriate, ci să aibă un mesaj de dreapta pentru cei toţi aflaţi de această parte - mediul de afaceri, societatea civilă şi biserica, nu neapărat pentru Partidul Naţional Liberal.

Ea a ţinut să transmită şi un mesaj la unitate către cei circa 400 de delegaţi aflaţi în sală.

"Nu ştiu dacă a ieşit soarele la Bucureşti, dar sigur a ieşit soarele la Bistriţa când am intrat în sală. Am simţit că partidul aceste este mobilizat, ştie ce face, ştie ce vrea şi mai ales este un partid unit. (...). PDL este o echipă şi lucrul acesta se vede şi la Bistriţa. Când un partid este la guvernare, nu prea mai are timp de viaţa lui internă. De doi ani, nu prea am avut timp să ne uităm în interiorul partidului. Cine crede că PDL a slăbit trebuie să vină să vadă întâlnirile noastre, cum arată o sală plină de pedelişti gata să înceapă bătălia pentru următoarele alegeri",

a declarat Elena Udrea.

La finalul discursului său, Elena Udrea le-a urat delegaţilor prezenţi la Consiliul de coordonare al PDL Bistriţa-Năsăud să lumineze în continuare PDL.

Elena Udrea: În ultimele trei luni PDL s-a aflat pe un trend ascendent în sondaje

Stire : AGERPRES

Secretarul general al PDL, Vasile Blaga, a declarat, sâmbătă, la Bistriţa, că aceia care cred că "PDL a cedat lupta pentru a deveni prima forţă politică a României se înşeală".

Vasile Blaga a făcut aceste declaraţii după ce preşedintele PNL Bistriţa-Năsăud, deputatul Ioan Ţintean, a afirmat, în faţa delegaţilor la Consiliul de Coordonare Judeţean al PDL Bistriţa-Năsăud, că liberalii nu ar avea nimic împotrivă să se refacă dreapta românească, dar ar dori ca acest lucru să se întâmple sub conducerea lui Crin Antonescu.

"PDL nu are nevoie de aripa ocrotitoare a nimănui.Pentru unificarea dreptei, avem nevoie de parteneri loiali, care să nu ne mai dea afară de la guvernare, în 2007, de Florii, după ce am muncit împreună cu foşti miniştri, printre care şi Gheorghe Flutur. Şi noi am făcut greşeli. Noi nu avem nevoie de aripi protectoare din afara partidului, pentru că avem atât de multe aripi protectoare în interiorul partidului. Iată câte aripi protectoare avem la Bistriţa şi astfel de aripi protectoare mai avem la Suceava, la Arad şi la Bucureşti, peste tot. Avem peste 300.000 de aripi protectoare în interiorul nostru, iar cine crede că PDL a cedat lupta pentru a deveni prima forţă politică a României se înşeală", a spus Blaga.

Secretarul general al PDL a mai spus că partidul nu a încheiat un pact de susţinere cu PSD, ca liberalii, ca să îşi păstreze oamenii în funcţii-cheie.

"Noi, când am fost în opoziţie, am fost în opoziţie. Acesta este PDL, un partid care îşi respectă adversarii, dar ştie să le atragă atenţia când greşesc . Îi apreciem şi pe partenerii de guvernare şi pe cei din opoziţie, dar aşteptăm acelaşi respect din partea tuturor", a spus Blaga.

El a făcut apoi unele comparaţii între organizaţia judeţeană a PDL, condusă de Ioan Oltean, şi organizaţia naţională.

"Două lucruri caracterizează această organizaţie (Bistriţa-Năsăud - n.r.) şi va trebui ca aceleaşi lucruri să caracterizeze şi conducerea centrală: echipa şi demnitatea. Nu am auzit niciodată ca un lider al organizaţiei din Bistriţa să vorbească pe la spate un alt lider. Dimpotrivă, vă sprijiniţi unul pe altul. Ţin minte că, la un moment dat, preşedintele CJ, Gheorghe Marinescu (PD), a întins-o cu vreo 27 de primari şi organizaţia nu a plâns. Dimpotrivă, Ioan Oltean i-a bătut pe primarii care au părăsit PD chiar la ei acasă", a spus Blaga.

El a adăugat că acest lucru se va întâmpla şi la Bucureşti.

"Exemplu suntem aproape toţi cei pe care ne-aţi văzut pe diferite hărţi, unul în stânga, unul în dreapta, cu o singură observaţie - ca să redevenim ceea ce am fost trebuie să respectăm un mod de funcţionare a partidului: democraţie totală până la luarea deciziei şi, pentru că nu obligăm pe nimeni să rămână în partid, cel care cântă în front după ce decizia a fost luată, să ne mai lase. Atunci, acest partid într-adevăr va redeveni nu numai principala forţă a dreptei, ci şi principala forţă politică din România", a adăugat secretarul general al PDL.

Blaga: Cine crede că PDL a cedat lupta pentru a deveni prima forţă politică a României se înşeală
Stire: Mediafax.ro

Razboiul manipularii psihologice a electoratului, a luat startul!

Cat de mult tupeu trebuie sa ai, sa poti spune ca PDL creste in sondaje?!

Daca tratam cu indiferenta,

ne vedem fiecare de problemele lui,

ne facem ca nu vedem, nu auzim ce declara azi, maine si

mereu in perioada urmatoare ... ei vor creste in sondaje ca in poveste!

Rezultatul, va fi cel preconizat: vor castiga din nou alegerile!

Personal, nu vad cum ar putea din nou prosti electoratul!

Doar indiferenta si lasitatea noastra, le pot servi!

Lipsa de reactie, atitudine, este sinucigasa!

Va invit sa comentati!

Admin, V.Burcu

_____________________

UPDATE

29 noiembrie 2010

___________________________

DRUMUL DUCE SPRE TOTALITARISM?

Pentru un studiu mai vechi şi mai amplu, eram interest să aflu care ar fi fost paşii politici necesari de parcurs pe un drum de la democraţie la dictatură. Documentarea s-a dovedit a fi anevoiosă, plină de capcane istorice, sociologice şi metodologice. Renunţasem la proiect, când un prieten mi-a sugerat să utilizez calculatorul care, cu un program bine gândit, îmi putea fi de mare ajutor.

Trebuie să recunosc, îndemânarea mea în ceea ce priveşte calculatorul este departe de fi îndestulătoare. De aceea am rugat pe cineva, mult mai priceput în ceea ce numim IT, să încerce utilizarea unui program care să permită finalizarea unei asemenea teme. Persoana nu m-a încurajat prea tare, dar mi-a promis că va încerca.

Peste aproape o lună, omul m-a rugat să ne întâlnim. Obţinuse un rezultat. M-am grăbit, nerăbdător, să-l aflu. Când ne-am văzut, mi-a spus că a folosit drept “modele” metode ale unor dictatori recunoscuţi de istorie, Hitler, Stalin, Mao, Musolini, Pinocet, Ceauşescu. Totul adaptat, desigur, temei impuse.

Concluziile acopereau două coli de hârtie. Atât. Şi mi-a mai spus, în timp ce mi întindea hârtiile:” Citeşte, o să fii surprins cât de multe lucruri cunoscute o să găseşti. Am impresia că am muncit de pomană. Răspunsul se afla aici, în faţa noastră!”

Mă voi limita la a enumera elementele ce mi se par într-adevăr relevante, cu speranţa că specialistul a greşit programul. Cu nădejdea că răspunsurile sunt de fapt altele. Pentru că, altfel, astăzi ne cam aflăm pe acest traseu. Cel puţin aşa rezultă din concluziile pe care le am în faţă. Judecaţi dumneavoastră şi comparaţi cele ce urmează cu măsurile politice mai vechi sau mai recente ale celor aflaţi la putere în România după 1989. Calea spre dictatură ar include paşii politici enumeraţi mai jos. Citez, cu linioară, ca în document:
◦- Întemeierea şi impunerea prin orice mijloace a unui partid al conducătorului (preşedinte, cancelar, secretar general etc), cât mai puternic, cu scopul de a-l transforma într-un partid unic

◦- Politizarea forţată şi totală a celor mai democratice şi constituţional independente instituţii ale statului, cu intenţia de a le subordona politic

◦- Ignorarea treptată a parlamentului şi iniţierea unor manevre politice pentru a-l desfiinţa ori pentru a-l transforma într-o anexă utilizată numai pentru a da o faţadă democratică unor decizii generate în exclusivitate de voinţa conducătorului

◦- Utilizarea frecventă a corupţiei pentru atingerea scopurilor politice

◦- Impunerea unor legi care exced cadrul constituţional, prin ocolirea dezbaterilor în parlament, sub pretextul urgenţei economice ori politice

◦- Organizarea şi utilizarea pe scară largă a unor procese politice, împotriva oponenţilor de orice categorie, sub masca apărării democraţiei şi a ordinii de drept

◦- Catalogarea ca antinaţională, contrară interesului naţional, a oricărei opinii care contrazice linia oficială de conduită politică

◦- Subordonarea în totalitate a guvernului, prin impunerea antidemocratică a primului ministru şi a miniştrilor cabinetului, de către conducător, în mod direct

◦- Încălcarea voită, în mod repetat, a Constituţiei şi iniţierea unor măsuri menite modelării legii supreme conform dorinţelor şi intereselor conducătorului

◦- Înfometatrea populaţiei prin măsuri politice denumite “de salvare naţională”, urmărindu-se de fapt o mai uşoară manevrare a cetăţenilor şi transformarea lor într-o masă fără reacţie în faţa unor decizii prin care sunt restrânse drepturi şi libertăţi democratice

◦- Sugrumarea mişcării sindicale prin neglijarea cererilor acesteia şi discreditarea prin orice mijloace a liderilor sindicali

◦- Politizarea întregului aparat administrativ

◦- Utilizarea serviciilor secrete ca poliţie politică, începând cu elaborarea unor legi prin care, pentru a “proteja” cetăţeanul, se permite ascultarea, urmărirea informativă şi înregistrarea video a oricui

◦- Legiferarea, mascată, a spionării propriei populaţii

◦- Transformarea prezumţiei de nevinovăţie în prezumţie de vinovăţie

◦- Instaurarea stării de frică în rândul populaţiei. Frica de a vorbi la telefon, în locuri publice, pe internet sau în propria casă

◦- Oprimarea cetăţeanului de către instituţiile statului, începând cu guvernul şi terminând cu poliţaiul de la colţul străzii

◦- Contrafacerea rezultatului alegerilor, la toate nivelurile, în parlament, la alegerile locale ori generale, precum şi în organizaţiile de partid

◦- Ameninţarea şi mituirea alegătorilor

◦- Învinuirea populaţiei pentru situaţia grea a ţării, impunându-i noi sacrificii şi caracterizând-o drept leneşă, înapoiată, consumatoare pe nedrept a veniturilor statului

◦- Nerespectarea, voită şi repetată, a convenţiilor internaţionale privind drepturile omului

◦- Nerespectarea, cu bună ştiinţă, a hotărârilor judecătoreşti care contrazic deciziile conducătorului

◦- Acţiuni de subordonare a justiţiei, ameninţarea şi timorarea magistraţilor care dau hotărâri ce contrazic voinţa conducătorului

◦- Cultivarea cultului personalităţii, punerea în funcţiune a unui aparat de propagandă care să susţină public, ori de câte ori este nevoie, toate afirmaţiiile conducătorului, chiar dacă acestea, din motive politice sau personale, se contrazic frecvent sau sfidează evidenţa

◦- Însuşirea de către conducător a rolului de unic cunoscător şi apărător al interesului naţional

◦- Prezentarea voinţei proprii drept interes naţional, pentru atingerea unor scopuri personale sau ale partidului pe care îl conduce

◦- Transformarea propagandei mincinoase în politică de stat prin subordonarea treptată şi ireversibilă a mass-media

Mai erau câteva concluzii pe care cred că este util să le transcriu. Prima se referea la faptul că, în situaţia impusă de temă, dictatura rareori se instalează brusc. Ea se instaurează treptat, aproape pe nesimţite, devenind evidentă abia atunci când nu mai este nimic de făcut.

Se mai scotea în evidenţă că mişcarea nazistă s-a ridicat în condiţiile sărăcirii extreme a Germaniei (după pierderea războiului) şi mai ales ca urmare a efectelor dezastruoase generate de criza mondială care a debutat în 1929. Că prezenţa naziştilor ca un mare grup parlamentar şi impunerea lui Hitler drept cancelar s-a datorat în mare parte şi slabei prezenţe populare la alegerile parlamentare din 1932.

Se mai sublinia că preluarea totală a puterii de către Hitler a fost posibilă deoarece, imediat după instalarea în funcţia de cancelar, partidul său a preluat toate funcţiile de conducere din stat, din parlamentul central şi din cele regionale, în administraţia locală şi în economie.

Aşa cum déjà am afirmat, aş dori ca orice asemănare cu ceea ce azi se întâmplă în plan politic la noi în ţară să fie pură coincidenţă. Şi să nu fim martorii nepuntincioşi ai parcurgerii drumului spre totalitarism. Sper ca finalizarea întregului studiu să-mi alunge îngrijorarea. Deşi, sincer să fiu, mă cam îndoiesc
Preluat de pe TeoPal

CCR: Decizia 1237/2010 publicata in M. Of. 785/2010! Un document istoric! Un document care ingroapa definitiv statul de drept!

 Pronuntarea CCR pe legea pensiilor.

Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia 1237 din 6 octombrie 2010

(Decizia 1237/2010)

referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) si pct. IV lit. e), ale art. 53 alin. (1), art. 54, art. 65 alin. (4), art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 196 lit. b), e), g), r) si s) din Legea privind sistemul unitar de pensii publice, precum si ale legii in ansamblul sau. Publicat in Monitorul Oficial 785 din 24 noiembrie 2010.

(M. Of. 785/2010)

In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 23 septembrie 2010, un grup de 55 de deputati a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii privind sistemul unitar de pensii publice.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 13.853 din 23 septembrie 2010 si constituie obiectul Dosarului nr. 3.867A/2010.

Aceasta sesizare a fost semnata de catre urmatorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mircea Vasile Cazan, Catalin Chereches, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Paul Victor Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan Ilie Morega, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Ludovic Orban, Viorel Palasca, Ionel Palar, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina- Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirel Talos, Adriana Diana Tusa, Claudiu Taga, Radu Bogdan Timpau, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga si Mihai Alexandru Voicu.

Tot la data de 23 septembrie 2010, un grup de 33 de senatori a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii privind sistemul unitar de pensii publice.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 13.856 din 23 septembrie 2010 si constituie obiectul Dosarului nr. 3.870A/2010.

Potrivit listei anexate, sesizarea a fost semnata de urmatorii senatori: Ilie Sarbu, Viorel Arcas, Alexandru Cordos, Ioan Chelaru, Trifon Belacurencu, Titus Corlatean, Laurentiu Florian Coca, Nicolae Moga, Ioan Mang, Iulian Badescu, Sorin-Constantin Lazar, Gheorghe Pop, Ecaterina Andronescu, Valer Marian, Sergiu-Florin Nicolaescu, Petre Daea, Nicolae Danut Prunea, Georgica Severin, Gheorghe Marcu, Gavril Mirza, Constantin Tamaga, Doina Silistru, Avram Craciun, Mitrea Elena, Ion Toma, Gheorghe Saghian, Gheorghe Pavel Balan, Lia-Olguta Vasilescu, Serban Constantin Valeca, Ion Rotaru, Daniel Savu, Florin Constantinescu si Dan-Coman Sova.

In cele doua obiectii de neconstitutionalitate formulate sunt invederate urmatoarele motive de neconstitutionalitate:

I. In ceea ce priveste critica referitoare la neconstitutionalitatea extrinseca a Legii privind sistemul unitar de pensii publice, se arata urmatoarele aspecte:

1.1. Adoptarea legii a fost facuta cu incalcarea art. 67 si art. 76 alin. (1) din Constitutie, intrucat la momentul votului final asupra legii nu a fost asigurat cvorumul legal de sedinta, in sala fiind prezenti in jur de 80 de deputati. In consecinta, nu se putea intruni nici majoritatea ceruta de Constitutie pentru adoptarea acestei legi. Autorii sesizarii arata ca, in lipsa cvorumului de sedinta si a majoritatii de adoptare, se aduce atingere spiritului democratic si se incalca prevederile art. 111 si 144 din Regulamentul Camerei Deputatilor, dar si cele ale art. 76 alin. (1) din Constitutie.

1.2. De asemenea, se arata ca ar fi fost oportun ca printre comisiile de specialitate al caror aviz s-a solicitat asupra proiectului Legii privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit art. 61 din Regulamentul Camerei Deputatilor, sa se fi numarat si comisiile competente in domeniul sanatatii, intrucat sunt modificate anumite dispozitii privind conditiile acordarii pensiei de invaliditate.

Se sustine ca sunt incalcate si prevederile art. 64 alin. (1) din Constitutie, prin nerespectarea dispozitiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor, care stabilesc un termen de 5 zile - anterior datei prevazute pentru dezbaterea proiectului de lege - inauntrul caruia raportul comisiei sesizate in fond trebuie pus la dispozitia deputatilor. Or, se arata ca raportul Comisiei pentru munca si protectia sociala din cadrul Camerei Deputatilor asupra proiectului Legii privind sistemul unitar de pensii publice a fost depus cu nerespectarea intervalului de timp stabilit de lege, in fapt acesta fiind inaintat Biroului permanent la data de 15 septembrie 2010, in conditiile in care dezbaterea proiectului de lege a fost stabilita tot pentru aceeasi data.

Se mai apreciaza ca au fost incalcate prevederile art. 76 alin. (3) din Constitutie, intrucat nu au fost respectate anumite termene procedurale prevazute de Regulamentul Camerei Deputatilor atunci cand legea este adoptata in procedura de urgenta.

1.3. Se mai arata ca adoptarea legii criticate a fost facuta cu incalcarea principului bicameralismului consacrat de art. 61 alin. (2) din Constitutie, intrucat forma legii adoptata de Camera Deputatilor cuprinde modificari esentiale fata de forma adoptata de Senat, dar si pentru ca, intre momentul adoptarii celor doua forme, Guvernul a mai emis o "serie de ordonante pe aceeasi tema, acte normative ale caror prevederi au fost introduse in textul proiectului adoptat de camera decizionala".

1.4. Se sustine ca legea criticata a fost adoptata cu nesocotirea art. 79 din Constitutie, intrucat, fiind diferente atat de mari intre forma adoptata de Camera Deputatilor si cea adoptata de Senat, era necesar sa fie solicitat din nou punctul de vedere al Consiliului Legislativ, in conformitate cu art. 99 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputatilor.

1.5. Se considera ca prin eliminarea pensiilor de serviciu ale deputatilor si senatorilor prin legea criticata sunt incalcate prevederile art. 65 alin. (2) lit. j), art. 73 alin. (3) si ale art. 75 alin. (4) din Constitutie, intrucat adoptarea unei atari prevederi legale nu era de competenta decizionala a Camerei Deputatilor, ci trebuia adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere.

II. In ceea ce priveste criticile referitoare la neconstitutionalitatea intrinseca a Legii privind sistemul unitar de pensii publice, se arata urmatoarele aspecte:

2.1. La momentul adoptarii acestei legi erau in vigoare o serie de acte cu continut normativ similar, astfel ca edictarea noii reglementari apare ca inutila, cu atat mai mult cu cat cele cateva prevederi cu caracter de noutate ar fi putut fi instituite sub forma de modificari punctuale ale normelor deja existente. Astfel, stabilitatea legislativa este afectata, prejudiciind grav principiul suprematiei legii. Schimbarile excesiv de dese ale legislatiei determina instabilitatea mediului economic, politic si social, generand dificultati cetatenilor in receptionarea si aplicarea legii si, nu in ultimul rand, discriminari serioase intre generatiile de asigurati care beneficiaza (la data pensionarii) de reglementari diferite si - corespunzator acestora - de drepturi de pensie diferite. De asemenea, astfel de modificari legislative afecteaza increderea cetatenilor in sistemul de legi si fac imposibila previzionarea drepturilor lor in viitor, la momentul pensionarii.

Tot prin raportare la dispozitiile constitutionale care consacra obligatia respectarii legilor, invocandu-se in acelasi timp si considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, cu privire la principiul unicitatii reglementarii in materie, se arata ca Legea privind sistemul unitar de pensii publice este neconstitutionala, intrucat contine reglementari referitoare la calculul pensiilor speciale, in conditiile in care Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor reglementeaza modul de calcul al pensiilor speciale care au fost acordate in temeiul legilor speciale.
 
De asemenea, se arata ca afectarea pensiilor speciale, care constituie drepturi legal castigate si sunt ocrotite de dispozitiile art. 47 alin. (2) din Constitutie, are ca rezultat incalcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la suprematia Legii fundamentale.

Mai mult decat atat, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale stabilea in art. 80 alin. (3), cu titlu de principiu, faptul ca valoarea punctului de pensie urma sa fie de minimum 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, incepand cu 1 ianuarie 2009. Eliminarea limitei minime a valorii punctului de pensie, instituita de Legea nr. 19/2000, cu consecinta plafonarii acesteia, asadar in absenta corelarii valorii punctului de pensie cu nivelul salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat (prin legea anuala a bugetului asigurarilor sociale de stat), are ca efect diminuarea cu titlu permanent a tuturor pensiilor.

Prin stabilirea valorii punctului de pensie la suma de 732,8 lei si abrogarea Legii nr. 19/2000, legiuitorul a diminuat drastic cuantumul pensiei, aspect care - impreuna cu celelalte conditionari si modificari impuse de Legea privind sistemul unitar de pensii publice, cum ar fi majorarea varstei de pensionare, a stagiului de cotizare s.a. - este de natura sa afecteze dreptul fundamental la pensie in substanta sa.

2.2. Legea criticata incalca dispozitiile art. 47 alin. (1) din Constitutie referitoare la nivelul de trai. Astfel, reducerea drepturilor cuvenite pensionarilor prin: cresterea varstelor de pensionare, reducerea valorii punctului de pensie si implicit a cuantumului pensiei, reducerea pensiilor anticipate partiale, transformarea pensiilor speciale in pensii in sensul Legii privind sistemul unitar de pensii publice etc., sub pretextul "imbunatatirii sustenabilitatii sistemului de pensii", nu asigura cresterea calitatii vietii in Romania. Mai mult, cresterea varstelor de pensionare este de natura sa prejudicieze chiar si speranta de viata, oricum redusa, din Romania.

Legea criticata contravine dispozitiilor art. 53 din Constitutie, intrucat restrangerea drepturilor fundamentale invocate mai sus nu este justificata, nerespectand conditiile impuse de acest text constitutional. Deficitul bugetului asigurarilor sociale de stat nu se numara printre cauzele care, potrivit art. 53 din Constitutie, ar putea justifica restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati, iar nesustenabilitatea sistemului de pensii, invocata ca impunand necesitatea noii reglementari, este determinata de modul de administrare a sumelor colectate drept contributii, politica demografica si modalitatea nelegala de acordare a unor pensii de invaliditate, aspecte care nu pot constitui fundament al restrangerii unor drepturi fundamentale. De asemenea, cu privire la problema raportului dintre contribuabili si pensionari, care este de 0,98 la 1, legiuitorul poate gasi alte solutii. Desi cuantumul drepturilor in materia asigurarilor sociale poate comporta anumite variabile in raport cu situatia economica a statului, acesta este tinut sa respecte drepturile consacrate prin Legea fundamentala, indiferent de situatia economica pe care o traverseaza. Mai mult, se arata ca afectarea dreptului la pensie nu are un caracter temporar, ci definitiv, precum si faptul ca restrangerea exercitiului drepturilor fundamentale invocate este disproportionata in raport cu obiectivul urmarit. Reducerea pensiilor speciale si a valorii punctului de pensie nu este de natura sa aduca atingere scopului propus, respectiv reducerea cheltuielilor bugetare si asigurarea sustenabilitatii bugetului asigurarilor sociale de stat, prin reechilibrarea veniturilor cu cheltuielile, in beneficiul societatii.

2.3. Legea criticata contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Transformarea pensiilor speciale dobandite anterior Legii privind sistemul unitar de pensii publice si care constituie drepturi castigate, in pensii, in intelesul acestei legi, aduce atingere principiului neretroactivitatii legii civile. In sprijinul acestor sustineri sunt invocate cele retinute de Curtea Constitutionala cu privire la neretroactivitate in domeniul pensiilor, prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, si Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007.

Astfel, recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate in plata la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, are caracter retroactiv.

Legea criticata contravine dispozitiilor art. 44 din Constitutie si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens se arata ca, potrivit celor statuate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Buchen impotriva Cehiei, 2002, notiunea "bun" inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel incat dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia, unui bun proprietate privata. Or, transformarea pensiilor speciale in pensii in sensul Legii privind sistemul unitar de pensii publice si reducerea cuantumului pensiilor constituie o ingerinta, care afecteaza dreptul de proprietate in substanta sa. De asemenea, transformarea pensiilor speciale echivaleaza cu o expropriere, fara a exista o cauza de utilitate publica. In sprijinul acestor argumente sunt invocate si cele retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Gaygusuz impotriva Austriei, 1996, sau Stubbings s.a. impotriva Marii Britanii, 1996, prin care se retine ca dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.

Totodata, se arata ca art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din lege incalca art. 47 alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, tocmai prin afectarea cuantumului pensiilor de serviciu ale militarilor, politistilor si functionarilor publici cu statut special. In acest sens sunt invocate si prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art. 2 din Pactul international privind drepturile civile si politice, ale art. 6 din Tratatul Uniunii Europene, precum si Directiva nr. 86/378/CEE. Se sustine ca "atat pensiile cadrelor militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, cat si pensiile judecatorilor si procurorilor se incadreaza in pilonul al doilea privind schemele ocupationale guvernate de Directiva nr. 86/378/CEE". Totodata, autorii sesizarii fac o pledoarie in sensul acordarii pensiilor de serviciu in favoarea militarilor, politistilor, functionarilor publici cu statut special, judecatorilor si procurorilor, invocand in esenta rolul si importanta activitatii pe care o desfasoara, precum si faptul ca pensia de serviciu este un drept al lor, si nu un privilegiu. In sensul indrituirii militarilor de a beneficia de pensie de serviciu, autorii sesizarii invoca si avizul Consiliului Legislativ la legea criticata, in care se arata ca in alte state pensiile militare au un statut distinct de pensiile reglementate de legea generala.

2.4. Se mai sustine ca eliminarea pensiilor de serviciu ale magistratilor incalca prevederile art. 124 alin. (3), art. 144 si 145 din Constitutie. In acest sens este citata Decizia Curtii Constitutionale nr. 20/2000.

2.5. Se sustine, cu referire la militari, politisti si functionari publici cu statut special, ca legea criticata incalca dreptul fundamental de alegere a profesiei si a meseriei sau ocupatiei. Totodata, prin obligarea persoanelor care realizeaza venituri din activitati profesionale la plata contributiilor la bugetul asigurarilor sociale de stat, spre exemplu, a avocatilor, se incalca art. 41 alin. (1) din Constitutie, intrucat aceste persoane vor plati contributii la "case de pensii diferite", tinandu-se seama de faptul ca statutele proprii ale acestora reglementeaza existenta caselor de pensii proprii ale profesiilor care intra sub incidenta art. 6 alin. (1) pct. IV din lege.

2.6. Se sustine ca egalizarea varstei de pensionare pentru femei si barbati reprezinta o gresita aplicare a art. 16 din Constitutie. Pe de o parte, se arata ca varsta de 65 de ani de pensionare pentru barbati este mult prea mare raportata la speranta de viata a acestora, iar pe de alta parte, stabilirea varstei de pensionare a femeilor la 65 de ani este, de asemenea, prea mare, in acest sens invocandu-se particularitatile fiziologice ale acestora. In sustinerea acestui punct de vedere sunt invocate hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Stec si altii impotriva Regatului Unit, 2006, si Walker impotriva Regatului Unit, 2006, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994.

2.7. Legea criticata contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie si dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece reglementeaza aplicarea unui tratament in mod vadit defavorabil asiguratilor care nu intra sub incidenta prevederilor art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din aceasta lege fata de cei care se incadreaza in ipoteza acestui articol sub aspectul varstei standard de pensionare. De asemenea, se arata ca modificarile dese, succesive, ale prevederilor aplicabile in materia pensiilor sunt de natura sa creeze discriminari intre diferitele generatii de beneficiari ai dreptului la pensie.

2.8. Pentru motivele indicate mai sus, Legea privind sistemul unitar de pensii publice criticata contravine dispozitiilor art. 20 din Constitutie, prin raportare la dispozitiile art. 17, art. 23 pct. 3 si art. 25 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) si art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Curtea, avand in vedere ca obiectiile de neconstitutionalitate care formeaza obiectul dosarelor sus-mentionate au continut similar, prin Incheierea din 29 septembrie 2010, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 3.870A/2010 la Dosarul nr. 3.867A/2010, care este primul inregistrat.

In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si comunica punctele lor de vedere.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis, prin adresele nr. 51/4.383 si nr. 51/4.384 din 28 septembrie 2010, inregistrate la Curtea Constitutionala cu nr. 14.012 din 28 septembrie 2010 si nr. 14.013 din 28 septembrie 2010, punctul de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Referitor la incalcarea prevederilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Constitutie, se arata ca, potrivit stenogramei sedintei Camerei Deputatilor din data de 15 septembrie 2010, la votul final au fost intrunite conditiile de cvorum. Totodata, se arata ca procedura de adoptare a legii a respectat intru totul principiul bicameralismului prevazut de art. 61 din Constitutie.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, se arata ca sustinerile autorilor sesizarii nu au nicio legatura cu principiul consacrat de acest text constitutional, intrucat prin legea criticata nu a fost revizuita Constitutia si nu a fost adoptat niciun act juridic subsecvent legii criticate care o sa modifice sau sa o completeze pe aceasta din urma. In plus, necesitatea sistematizarii legislatiei este de competenta Consiliului Legislativ si in niciun caz nu constituie motiv de neconstitutionalitate a unei legi. De asemenea, incalcarea Legii nr. 24/2000 de catre legea criticata nu constituie motiv de neconstitutionalitate.

In ceea ce priveste incalcarea art. 15 alin. (2) si art. 47 alin. (2) din Constitutie, se invoca cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 873/2010 si Decizia nr. 871/2010. De asemenea, arata ca art. 146 din Constitutie nu prevede printre atributiile Curtii Constitutionale verificarea conformitatii legii criticate cu vreun regulament al vreunei Camere a Parlamentului.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca referitoare la transformarea pensiilor speciale in pensii in sistemul public, invoca cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 873/2010 si Decizia nr. 871/2010. In plus fata de considerentele deciziilor citate, arata ca justificarea adoptarii Legii privind sistemul unitar de pensii publice are in vedere situatia de criza economica in care se afla Romania in prezent, precum si necesitatea respectarii angajamentelor internationale asumate de stat. Cu privire la problema egalizarii varstei de pensionare intre barbati si femei, arata ca reglementarea sistemului de asigurari sociale de stat intra in competenta exclusiva a statului.

Guvernul a transmis, prin adresele nr. 5/7.530/EB si nr. 5/7.531/EB, inregistrate la Curtea Constitutionala cu nr. 13.883 din 28 septembrie 2010 si nr. 13.992 din 29 septembrie 2010, punctul de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate. In legatura cu criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se arata ca este necesara solicitarea unor clarificari celor doua Camere ale Parlamentului din moment ce vizeaza deficiente care tin de modul de aplicare a dispozitiilor Regulamentului Camerei Deputatilor. Se invoca Decizia nr. 786/2009, Decizia nr. 413/2010 si Decizia nr. 1.466/2009, prin care Curtea Constitutionala a aratat ca nu este de competenta sa controlul modalitatii in care sunt puse in aplicare regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului in procesul legislativ. Cu referire la pretinsa incalcare a principiului bicameralismului, se apreciaza ca o atare sustinere este neintemeiata, intrucat modificarile aduse legii de Camera Deputatilor, fata de forma adoptata de Senat, nu sunt de natura a imprima deosebiri majore de continut juridic sau o configuratie semnificativ diferita a actului normativ adoptat.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate intrinseca a Legii privind sistemul unitar de pensii publice, referitor la argumentele invocate in legatura cu desfiintarea pensiilor speciale, se arata ca aceasta problema a fost deja solutionata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 873/2010 cu ocazia controlului a priori de constitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. In ceea ce priveste critica referitoare la modificarea punctului de pensie, invoca Decizia nr. 793/2009, Decizia nr. 966/2007 si Decizia nr. 1.140/2007, prin care Curtea Constitutionala a statuat ca este de competenta exclusiva a legiuitorului, in functie de resursele fondurilor de asigurari sociale disponibile, stabilirea valorii punctului de pensie, a limitei maxime a cuantumului pensiei, a conditiilor de recalculare si de recorelare a pensiilor anterior stabilite, precum si indexarea acestora. In sfarsit, cu privire la problema egalizarii treptate a varstei de pensionare, se arata ca aceasta nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci de oportunitate, aflata in competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 47 din Constitutie.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.

C U R T E A,
examinand obiectiile de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, dovezile depuse, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta din sesizarea formulata, il constituie dispozitiile Legii privind sistemul unitar de pensii publice. Din motivarea obiectiei de neconstitutionalitate Curtea constata ca aceasta vizeaza atat o critica de neconstitutionalitate extrinseca privind legea in ansamblul sau, sub aspectul procedurii de adoptare, cat si o critica de neconstitutionalitate intrinseca, ce priveste, in special, prevederile art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) si pct. IV lit. e), ale art. 53 alin. (1), art. 54, art. 65 alin. (4), art. 102 alin. (1) si (2), precum si ale art. 196 lit. b), e), g), r) si s) din lege. In consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) si pct. IV lit. e), ale art. 53 alin. (1), art. 54, art. 65 alin. (4), art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 196 lit. b), e), g), r) si s) din Legea privind sistemul unitar de pensii publice, precum si asupra legii in ansamblul sau. Textele criticate punctual au urmatorul cuprins:

-Art. 6: "(1) In sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [...]

I. c) cadrele militare in activitate, soldatii si gradatii voluntari, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale;

IV. persoanele care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, si care se afla in una din situatiile urmatoare: [...]

e) alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale.";

-Art. 53: "(1) Varsta standard de pensionare este de 65 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 5.";

-Art. 54: "(1) In cazul persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), varsta standard de pensionare este de 60 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 6.

(2) In cazul persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul minim de cotizare in specialitate este de 20 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Atingerea acestui stagiu se realizeaza prin cresterea stagiului minim de cotizare in specialitate, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 6.

(3) In cazul persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Atingerea acestui stagiu se realizeaza prin cresterea stagiului complet de cotizare, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 6.";

-Art. 65 alin. (4): "Cuantumul pensiei anticipate partiale se stabileste din cuantumul pensiei pentru limita de varsta care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare luna de anticipare, pana la indeplinirea conditiilor pentru obtinerea pensiei pentru limita de varsta.";

-Art. 102 alin. (1) si (2): "(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei.

(2) Valoarea punctului de pensie se majoreaza anual cu 100% din rata inflatiei la care se adauga 50% din cresterea reala a castigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.";

-Art. 196: "La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga: [...]

b) Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare; [...]

e) Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurari sociale ale politistilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, cu modificarile si completarile ulterioare; [...]

g) art. 49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008; [...]

r) prevederile referitoare la pensii cuprinse la alin. (1) si (2) ale art. 11, alin. (3) al art. 21 si art. 24 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificarile si completarile ulterioare;

s) prevederile referitoare la pensii cuprinse la alin. (3) al art. 19 din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldatilor si gradatilor voluntari, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare."

Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) cu referire la caracterul de stat de drept al Romaniei, art. 1 alin. (5) referitor la obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 11 alin. (2) privind dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind dreptul la munca, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului drepturilor sau libertatilor fundamentale, art. 61 alin. (2) privind structura Parlamentului, art. 64 alin. (1) potrivit caruia organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu, art. 65 alin. (2) lit. j) privind sedintele comune ale Camerelor, art. 67 privind cvorumul legal, art. 73 alin. (3) privind categoriile de legi organice, art. 75 alin. (4) privind sesizarea Camerelor, art. 76 alin. (1) si (3) privind adoptarea legilor, art. 79 privind Consiliul Legislativ, art. 124 alin. (3) privind infaptuirea justitiei, art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia, art. 144 si 145 privind incompatibilitatile, respectiv independenta si inamovibilitatea judecatorilor Curtii Constitutionale si art. 147 privind deciziile Curtii Constitutionale. Totodata, sunt considerate ca fiind incalcate si Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Carta sociala europeana, art. 6 din Tratatul Uniunii Europene privind recunoasterea drepturilor, libertatilor si principiilor rezultate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice - privind recunoasterea de catre statele semnatare a tuturor drepturilor garantate de pact persoanelor care se afla pe teritoriul lor, precum si Directiva Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul regimurilor profesionale de securitate sociala 86/378/CEE si Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca.

Inainte de a proceda la analiza obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sesizarile formulate indeplinesc conditiile prevazute de art. 146 lit. a) din Constitutie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, intrucat acestea au fost semnate de un numar de 55 de deputati, respectiv 33 de senatori.

Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza a se pronunta, pe de o parte, asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie in critici de neconstitutionalitate extrinseca, iar, pe de alta parte, asupra criticilor de neconstitutionalitate intrinseca a legii supuse controlului.

I. In privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseca, instanta constitutionala retine urmatoarele:

1.1. Pentru a analiza pretinsa incalcare a prevederilor art. 67 si art. 76 alin. (1) din Constitutie, Curtea urmeaza sa faca aplicarea stricta a jurisprudentei sale in materia cvorumului si a majoritatii necesare adoptarii legilor. In acest sens Curtea face referire la Decizia nr. 55 din 21 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 14 martie 2001, prin care a statuat ca, dintre cvorumul de lucru si cel de vot, numai acesta din urma este reglementat prin Constitutie si ca "nimic nu impiedica instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decat cvorumul de vot". Totodata, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a stabilit ca dispozitiile constitutionale ale art. 74 alin. (2) [devenite, in urma revizuirii si republicarii Constitutiei, art. 76 alin. (2) ] "au in vedere votul final exprimat pentru proiectul de lege in ansamblu".

In mod indubitabil, aceasta jurisprudenta a Curtii plaseaza dispozitiile art. 67 si 76 la momentul votului final. Aceasta concluzie este intarita si prin dispozitiile art. 75 alin. (1) din Constitutie, care vizeaza "dezbaterea si adoptarea legii"; intrucat art. 67 si 76 din Constitutie prevad ca numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum si majoritate de adoptare, rezulta, fara dubiu, ca textul Constitutiei nu impune aceleasi cerinte si cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constata ca adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizeaza votul final exercitat de catre Parlament asupra ansamblului legii. In acest sens se pronunta atat doctrina juridica din Romania, cat si cea straina.

In aceste conditii, Curtea observa ca, potrivit stenogramei sedintei Camerei Deputatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 129 din 24 septembrie 2010, legea criticata a fost adoptata la votul final cu 170 de voturi pentru, doua voturi impotriva si 3 abtineri. Legea criticata, avand caracter organic, se adopta, potrivit art. 76 alin. (1) din Constitutie, cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere; or, din cei 333 de membri ai Camerei Deputatilor au votat in favoarea legii un numar de 170 de deputati, ceea ce inseamna ca legea, conform stenogramei, a fost adoptata cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constitutie. Avand in vedere acest lucru, Curtea concluzioneaza ca, pe baza datelor existente in stenograma, era intrunit si cvorumul legal necesar pentru adoptarea legilor in sensul art. 67 din Constitutie.

Cu privire la sustinerile ca, la momentul votului final asupra legii, in sala mai erau 80 de deputati, Curtea reitereaza cele statuate in Decizia nr. 74 din 16 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 29 aprilie 1997, in care a stabilit ca, in lipsa unei solicitari pentru reverificarea cvorumului dupa apelul nominal, "rezultatele acestuia au ramas valabile pana la finele sedintei". De asemenea, prin Decizia nr. 96 din 30 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea, analizand o obiectie de neconstitutionalitate care viza lipsa cvorumului de sedinta, s-a raportat in mod exclusiv la stenograma sedintei comune; Curtea a mai statuat ca, "Intrucat cvorumul stabilit de presedintele de sedinta la inceputul acesteia era de 245 de senatori si deputati, deci peste minimul necesar prevazut de Constitutie, si avand in vedere ca, in timpul sedintei, presedintii grupurilor parlamentare nu au cerut presedintelui sedintei comune reverificarea cvorumului, asa cum se prevede la art. 22 alin. 1 din regulament, se impune concluzia ca adoptarea Legii privind acordarea tichetelor de masa s-a facut cu respectarea cerintelor privitoare la cvorum, impuse de dispozitiile art. 64 din Constitutie si ale art. 39 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului".

In fine, prin Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Curtea a statuat ca, "In ceea ce priveste faptul ca, dupa parasirea salii de sedinta de catre grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. si P.U.N.R., presedintele de sedinta avea obligatia sa verifice in ce masura conditia constitutionala de cvorum era intrunita, se retine ca si aceasta sustinere vizeaza tot aspecte de nivel regulamentar, iar nu constitutional. [...] Din examinarea stenogramei lucrarilor, Curtea retine ca era indeplinit cvorumul legal prevazut de Constitutie inainte ca grupurile parlamentare mentionate sa paraseasca sedinta, iar ulterior nu s-a cerut verificarea cvorumului conform Regulamentului Camerei Deputatilor".

Curtea mai retine ca, potrivit art. 144 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, reverificarea cvorumului se dispune la sedintele de vot final de catre presedinte, imediat inaintea votarii, din proprie initiativa ori la cererea liderului unui grup parlamentar.

Curtea constata, in cauza de fata, ca la lucrarile sedintei Camerei Deputatilor din 15 septembrie 2010 din partea a doua, in care de altfel a si fost adoptata legea criticata, au luat parte, conform stenogramei sedintei, 181 de deputati, lipsind 152. Pe parcursul sedintei, in lipsa oricarei solicitari din partea liderilor de grup parlamentar, presedintele de sedinta nu a mai verificat cvorumul, astfel incat, avand in vedere jurisprudenta mentionata a Curtii Constitutionale, cvorumul stabilit la deschiderea sedintei si-a pastrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia. Astfel, nu se poate constata ca nu a existat cvorum la votul final, mai ales ca, potrivit stenogramei sedintei, chiar la votul final a rezultat o prezenta de cel putin 175 de deputati.

Or, Curtea observa ca singurul document oficial in raport cu care are competenta de a verifica cvorumul la momentul exercitarii votului final este stenograma sedintei; or, potrivit constatarilor din stenograma, facute atat la inceputul sedintei Camerei Deputatilor, cat si la momentul votului final, cvorumul constitutional era indeplinit.

Fata de sustinerea ca la momentul votului final erau efectiv doar 80 de deputati prezenti in sala, Curtea retine ca, in acceptiunea art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie, nu este competenta sa controleze fapte materializate in actiuni sau inactiuni, ci numai conformitatea extrinseca si intrinseca a actului normativ adoptat cu Constitutia.

In fine, Curtea constata ca dovezile depuse in sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate, si anume cele 6 imagini aflate pe suport electronic, nu sunt concludente pentru dovedirea motivelor de neconstitutionalitate, intrucat aceste imagini nu cuprind precizarea sursei, datei, momentului sau locului in care au fost realizate.

1.2. Cu referire la critica de neconstitutionalitate ce vizeaza nerespectarea unor termene procedurale prevazute de Regulamentul Camerei Deputatilor, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, a statuat ca nu este de competenta sa analizarea eventualelor incalcari ale Regulamentului. Curtea Constitutionala, in lipsa unei competente exprese si distincte, nu isi poate extinde controlul si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, intrucat ar incalca insusi principiul autonomiei regulamentare a celor doua Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza intai din Legea fundamentala. In virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atributie a Camerei Deputatilor, asa incat contestatiile deputatilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenta exclusiva a Camerei Deputatilor, aplicabile, in acest caz, fiind caile si procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, dupa cum si desfasurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotarator de prevederile aceluiasi regulament, care, evident, trebuie sa concorde cu normele si principiile fundamentale.
 
Analiza Curtii este una in drept, fara a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare. Mai mult, Curtea a aratat ca nu este de competenta instantei constitutionale sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului in procesul legislativ; a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, sau Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009.

1.3. Raportat la critica de constitutionalitate extrinseca referitoare la incalcarea principiului bicameralismului, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.

Prin Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, si Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit criterii esentiale pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului.

Aceste criterii esentiale cumulative sunt:

a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;

b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferita, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului.

Din analiza comparata a documentelor privind initierea si desfasurarea procesului legislativ in cauza, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca prima Camera sesizata, si a celei adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, Curtea constata ca modificarile operate de catre Camera Deputatilor fata de forma legii adoptate de Senat nu sunt de natura a imprima nici deosebiri majore de continut juridic fata de forma legii adoptata de Senat sub aspectul solutiei legislative si nicio configuratie deosebita, semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege in forma adoptata de Senat. O atare concluzie este cu atat mai evidenta cu cat aceasta lege a fost adoptata tacit de Senat, in conditiile art. 75 alin. (2) teza finala din Constitutie.

In consecinta, Curtea retine ca au fost respectate, sub aspectul modului de legiferare, dispozitiile constitutionale ale art. 61 alin. (2).

1.4. Cu privire la eventuala nerespectare a dispozitiilor art. 99 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputatilor, ceea ce ar atrage incalcarea art. 79 din Constitutie, Curtea constata ca o atare critica nu poate fi adusa legii criticate din moment ce modificarile aduse in Camera Deputatilor nu sunt de natura a imprima nici deosebiri majore de continut juridic fata de forma legii adoptata de Senat sub aspectul solutiei legislative si nici o configuratie deosebita, semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege in forma adoptata de Senat; astfel, nu se poate ajunge la concluzia incalcarii naturii juridice si a rolului Consiliului Legislativ.

1.5. Se sustine ca, procedural, eliminarea pensiilor de serviciu ale deputatilor si senatorilor trebuia sa fie facuta in sedinta comuna a celor doua Camere si nu dupa procedura urmata prin prezenta lege. Curtea observa ca prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, aceste pensii speciale au fost deja eliminate si integrate sistemului public de pensii, reglementat prin Legea nr. 19/2000. Totodata, Legea nr. 119/2010 a fost adoptata in urma angajarii raspunderii Guvernului in temeiul art. 114 din Constitutie, in sedinta comuna.

Desi, in principiu, o lege adoptata in sedinte separate ale celor doua Camere nu poate modifica, respectiv interveni in domeniul rezervat legilor adoptate in sedinta comuna a celor doua Camere, abrogarea art. 49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, nu constituie decat o operatiune tehnico-legislativa de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente in alte legi ce reglementeaza pensiile speciale, respectiv masuri in domeniul pensiilor. In aceste conditii, Curtea constata ca legea de fata nu are caracter novator si nu aduce nicio modificare sau un element nou in raport cu cadrul legal consacrat odata cu aparitia Legii nr. 119/2010.

II. Cu privire la problemele de constitutionalitate intrinseca, Curtea constata urmatoarele:

2.1. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit careia aparitia Legii privind sistemul unitar de pensii publice nu este justificata, intrucat schimbarile legislative ar fi putut avea loc prin simpla modificare a legislatiei existente, precum si critica potrivit careia modificarile succesive afecteaza stabilitatea legislativa, generand o lipsa de incredere a cetatenilor in sistemul de legi, Curtea constata ca Legea fundamentala, precum si normele de tehnica legislativa stabilite de Legea nr. 24/2000 nu instituie o obligatie a legiuitorului de a adopta o noua reglementare prin includerea acesteia in cea deja existenta ori pe calea unui act normativ nou, separat. De aceea, un astfel de argument nu poate fi retinut ca un criteriu de apreciere a constitutionalitatii unui act normativ.

In ceea ce priveste afectarea stabilitatii legislative, Curtea constata ca obligatia respectarii legilor, consacrata de art. 1 alin. (5) din Constitutie, nu presupune, prin continutul sau, asigurarea unui cadru legislativ inflexibil. Interventia legislativa este necesara atat pentru a adapta actele normative la realitatile economice, sociale si politice existente, dar si pentru a asigura, asa cum este in cazul legii supuse analizei de constitutionalitate, un cadru legislativ unitar, care sa contribuie la o mai buna aplicare a legii si la indepartarea oricaror situatii echivoce sau inechitati in aplicarea legii.

In acest sens Curtea constata ca modificarile succesive pe care le-a suferit Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si existenta legilor privind pensiile speciale care au fost abrogate partial prin efectul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor au transformat legislatia in domeniul pensiilor in instrumente juridice dificil de utilizat si aplicat, dand posibilitatea unor interpretari neunitare si afectand caracterul previzibil al normei de lege. Din aceasta perspectiva, Curtea apreciaza ca Legea privind sistemul unitar de pensii publice nu contribuie la generarea unui climat de instabilitate legislativa, economica, politica ori sociala, ci, din contra, ajuta la crearea unui cadru legislativ mai coerent si unitar.

Sustinerea autorilor obiectiei de neconstitutionalitate in sensul ca, prin continutul normativ al legii adoptate, se creeaza un paralelism legislativ care ar contraveni dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative si, pe cale de consecinta, dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie referitoare la respectarea legilor este neintemeiata. Curtea constata ca Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a reglementat transformarea pensiilor speciale, acordate pana la acea data anumitor categorii socio-profesionale, in pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. De asemenea, a dispus recalcularea pensiilor cuvenite sau aflate in plata, prevazute la art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010, potrivit dispozitiilor Legii nr. 19/2000, asigurandu-se astfel tranzitia de la reglementarea anterioara catre noile dispozitii ale legii. Art. 7 alin. 1) din Legea nr. 119/2010 prevede in acest sens ca "procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, incetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevazuta de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare". De asemenea, avandu-se in vedere conditiile in care s-a desfasurat activitatea anumitor categorii socio-profesionale, au fost reglementate aspecte specifice privind calculul stagiului de cotizare.

Legea supusa controlului de constitutionalitate merge un pas mai departe fata de reglementarea Legii nr. 119/2010, reprezentand o alta etapa. Astfel, transformarea pensiilor speciale in pensii in sistemul public fiind deja realizata prin efectul Legii nr. 119/2010, Legea privind sistemul unitar de pensii publice reglementeaza situatia persoanelor care anterior beneficiau de pensii speciale, cu exceptia magistratilor, ca fiind deja parte a sistemului public de pensii. Fireste, anumite dispozitii, precum cele referitoare la calculul pensiilor, sunt preluate in noua lege, dar prin aceasta se realizeaza, in realitate, o cursivitate si o coerenta legislativa, asigurandu-se totodata unitatea tratamentului juridic.

Confirmand aceasta realitate juridica, dispozitiile art. 171 din actul normativ criticat se refera la fostele pensii speciale ca fiind deja parte a sistemului public de pensii prin efectul Legii nr. 119/2010.

Pentru aceste ratiuni, avand in vedere obiectivele diferite ale reglementarilor Legii nr. 119/2010 fata de cele ale Legii privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea apreciaza ca aceste doua acte normative nu creeaza un paralelism legislativ.

2.2. Cu referire la critica de neconstitutionalitate vizand modificarea valorii punctului de pensie, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 19/2000, "(1) Valoarea unui punct de pensie se stabileste prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Aceasta se determina prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecarui an cu cel putin rata inflatiei, prognozata pentru anul bugetar urmator de institutia cu atributii in domeniu.

(2) In raport cu evolutia indicatorilor macroeconomici si cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie, stabilita conform prevederilor alin. (1), poate fi majorata prin legile de rectificare a bugetului asigurarilor sociale de stat.

(3) Valoarea punctului de pensie, determinata conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mica de 37,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, incepand cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, incepand cu 1 ianuarie 2009."

Prevederile art. 80 alin. (1) si (3) din Legea nr. 19/2000 au fost insa suspendate atat pe parcursul anului 2009, cat si pe cel al anului 2010 prin dispozitiile art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, respectiv ale art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009.

Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, a stabilit, prin art. 16, valoarea unui punct de pensie la 732,8 lei, aplicabila de la 1 ianuarie 2010.

Legea privind sistemul unitar de pensii publice stabileste, in art. 102 alin. (1), ca valoarea punctului de pensie este tot de 732,8 lei. Aceasta valoare urmeaza a se majora anual cu 100% din rata inflatiei, precum si cu un procent din cresterea reala a castigului salarial mediu brut. In cazul in care acesti indicatori de majorare a pensiei ar avea valori negative, valoarea punctului de pensie nu va scadea, ci va pastra valoarea ultimului punct de pensie.

Curtea constata ca noua reglementare nu mai pastreaza dispozitiile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, care fixau un prag al valorii punctului de pensie raportat la un anumit procent din salariul mediu brut. Aceasta nu are insa semnificatia diminuarii valorii punctului de pensie actual. Asa cum se constata din cele aratate mai sus, punctul de pensie urmeaza a pastra acelasi cuantum, fiind doar modificate conditiile in care acesta va fi majorat pe viitor.

Curtea constata insa ca, desi consacra dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constitutie nu ofera garantii si cu privire la algoritmul de crestere a cuantumului acesteia in viitor. Din contra, prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, s-a statuat ca "valoarea punctului de pensie, limita maxima a cuantumului pensiei, conditiile de recalculare si de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca si indexarea acestora, nu se pot face decat in raport cu resursele fondurilor de asigurari sociale disponibile".

Desigur, libertatea de reglementare a legiuitorului nu este una absoluta, aceasta neputand justifica incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile ori a celui al egalitatii in drepturi a cetatenilor si nici cerinta asigurarii unui nivel de trai decent. Mai mult, relevand inca o conditie a reglementarii dreptului la pensie, Curtea, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, stabilea ca "prin sumele platite sub forma contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, persoana in cauza practic si-a castigat dreptul de a primi o pensie in cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitatii". In sfarsit, sintetizand cele retinute cu privire la dreptul legiuitorului de a interveni legislativ in sensul reducerii cuantumului pensiei cuvenite sau aflate in plata, Curtea, prin aceeasi decizie, statua ca, avand in vedere gradul ridicat de protectie oferit prin Constitutie dreptului la pensie, "reducerea cuantumului pensiei contributive, indiferent de procent si indiferent de perioada, nu poate fi realizata. Rezulta ca art. 53 din Constitutie nu poate fi invocat ca temei pentru restrangerea exercitiului dreptului la pensie".

Toate aceste limite de legiferare tind insa la protejarea cuantumului pensiilor cuvenite sau aflate in plata, precum si la respectarea anumitor principii privind stabilirea acesteia, asa cum sunt principiile contributivitatii si al egalitatii, si nu pot fi extinse si cu privire la alte aspecte, cu efectul negarii dreptului constitutional al legiuitorului de a stabili politica in domeniul asigurarilor sociale in functie de resursele financiare de care dispune.

Acelorasi concluzii se circumscriu si criticile marginale formulate de autorii sesizarii referitoare la inasprirea conditiilor de acordare a pensiilor speciale partiale si a pensiilor de invaliditate.

Intr-adevar, Curtea constata ca Legea privind sistemul unitar de pensii publice, in privinta pensiilor mai sus mentionate, creste procentul de diminuare a cuantumului pensiei in raport cu cel stabilit prin Legea nr. 19/2000.

Astfel, art. 50 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabileste urmatoarele: ''Cuantumul pensiei anticipate partiale se stabileste din cuantumul pensiei pentru limita de varsta, prin diminuarea acestuia in raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numarul de luni cu care s-a redus varsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 2.

TABELUL Nr. 2
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Stagiul de cotizare realizat peste stagiul
Procentul de diminuare standard complet de cotizare prevazut in pentru fiecare luna de anticipare anexa nr. 3 (coloanele 3 si 6)

(%)
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Pana la 1 an
0,50
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 1 an
0,45
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 2 ani
0,40
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 3 ani
0,35
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 4 ani
0,30
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 5 ani
0,25
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 6 ani
0,20
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 7 ani
0,15
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Peste 8 ani
0,10
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Intre 9 si 10 ani
0,05''
+--------------------------------------------+---------------------------------+
Art. 65 alin. (4) din Legea privind sistemul unitar de pensii publice prevede insa o diminuare a cuantumului pensiei pentru limita de varsta cu 0,75% pentru fiecare luna de anticipare.

De asemenea, la calculul pensiilor de invaliditate, legea criticata stabileste un punctaj lunar inferior fata de cel reglementat de Legea nr. 19/2000.

O astfel de reglementare are ca obiectiv descurajarea pensionarilor anticipate partiale si a pensionarilor pentru invaliditate care au generat in timp o crestere semnificativa a masei persoanelor asigurate inaintea varstei legale de pensionare, cu scaderea concomitenta a numarului contribuabililor. In acest sens, in expunerea de motive a Legii privind sistemul unitar de pensii publice se arata ca "in prezent, in Romania, varsta medie reala de pensionare este mult prea scazuta, aceasta fiind de 54 de ani, fata de varstele standard de pensionare cerute de legislatia in vigoare, in trimestrul IV 2009, de: 58 ani si 8 luni pentru femei, respectiv 63 ani si 8 luni pentru barbati. Motivele esentiale ale acestei diferente semnificative o reprezinta numarul mare si in crestere de pensionari inainte de implinirea varstei standard pentru activitate in conditii de munca speciale si deosebite, pentru invaliditate, pentru indeplinirea anticipata a stagiului complet de cotizare, inclusiv in cazul pensionarilor urmasi. Se adauga varstele mult mai reduse practicate de actualele sisteme de pensii speciale, cum ar fi: 50 de ani pentru personalul navigant din aviatia civila, 55 de ani pentru militari si politisti, 60 de ani pentru magistrati si personalul auxiliar din tribunale si curti de apel".

In acest context, masurile amintite, care tind la inasprirea conditiilor de pensionare, nu urmaresc decat sa favorizeze sporirea numarului contribuabililor, prin descurajarea pensionarilor inainte de implinirea varstei legale de pensionare, precum si preventia situatiilor de acordare a pensiei de invaliditate prin fraudarea legii. Or, in conditiile in care principala sursa de finantare a fondului de asigurari sociale o constituie contributiile masei active a populatiei, una dintre masurile cele mai eficiente de interventie este chiar aceea de sporire a masei populatiei active. In acest mod, se realizeaza o echilibrare a veniturilor si cheltuielilor bugetului de asigurari sociale de stat, in conditiile in care, in prezent, raportul de dependenta al sistemului public de pensii este de 0,98 pensionari/1 contribuabil.

De altfel, aceste masuri se incadreaza in curentul general european de crestere a varstei de pensionare si implicare pe cat mai mult timp posibil a populatiei in sfera activitatilor care genereaza venituri la fondurile de asigurari sociale, cu scaderea corelativa a masei persoanelor care beneficiaza de drepturi de asigurari sociale. Aceste masuri se impun, pe de o parte, ca urmare a imbatranirii populatiei, iar pe de alta parte, ca urmare a cresterii sperantei de viata, ambele cu efectul cresterii masei populatiei care beneficiaza de drepturi de asigurari sociale. Toate acestea pun in discutie, intr-un viitor nu foarte indepartat, o regandire a sistemelor de asigurari sociale existente.

Daca legiuitorul ar fi putut adopta alte politici care sa aiba in final acelasi efect, de echilibrare a sistemului public de pensii, este un aspect asupra caruia instanta de contencios constitutional nu se poate pronunta, neintrand in competenta sa compararea efectelor pozitive sau negative ale diverselor politici propuse in cadrul diferitelor orientari politice. Singurele aspecte asupra carora se poate pronunta Curtea sunt acelea care vizeaza conformitatea textelor de lege adoptate de Parlament cu Constitutia. Or, sub acest aspect, avand in vedere cele retinute mai sus, cu privire la dreptul legiuitorului de a reglementa dreptul la pensie, Curtea apreciaza ca modificarea pe viitor a cuantumului acesteia nu poate fi interpretata ca aducand atingere dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, atat timp cat aceasta nu se adreseaza drepturilor deja cuvenite sau aflate in plata si nu se creeaza o discriminare intre persoanele aflate in aceeasi situatie juridica.

In acest context, Curtea tine sa precizeze ca dispozitiile art. 171 din Legea privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit carora, "la data intrarii in vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, inclusiv categoriile de pensii prevazute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, devin pensii in intelesul prezentei legi", nu pot fi interpretate in sensul generarii unor efecte retroactive ale legii, cu afectarea drepturilor cuvenite sau aflate in plata stabilite in acord cu principiul contributivitatii, potrivit reglementarilor aplicabile pana la intrarea sa in vigoare.

2.3. Cu referire la criticile de neconstitutionalitate care vizeaza eliminarea prin prezenta lege a pensiilor speciale, Curtea constata ca legea criticata, in aceasta materie, nu schimba cu nimic situatia consacrata dupa adoptarea Legii nr. 119/2010. Or, Legea nr. 119/2010 a facut obiectul unui control a priori de constitutionalitate, criticate fiind aceleasi aspecte ca cele invederate in cauza de fata. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea, respingand obiectia de neconstitutionalitate care viza viitoarea Lege nr. 119/2010, a statuat ca "pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic diferit in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urma, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau art. 1801 din Legea nr. 19/2000]. Mai mult, in cazul pensiilor militare, intregul cuantum al pensiei speciale se plateste de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr. 164/2001). De altfel, Decizia Curtii Constitutionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat ca pensia de serviciu constituie «o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale», ceea ce demonstreaza, fara drept de tagada, ca, de fapt, acel supliment de care am facut vorbire mai sus se constituie in acea compensatie partiala mentionata de Curte, pentru ca diferentierea existenta intre o pensie speciala si una strict contributiva, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.

Acordarea acestui supliment, asa cum se poate desprinde si din decizia mai sus amintita, a urmarit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Aceasta compensatie, neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.

In acest sens, trebuie observat ca dispozitiile art. 47 alin. (2) din Constitutie se refera distinct la dreptul la pensie fata de cel la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege, dar pe care Legea fundamentala nu le nominalizeaza. Prin urmare, in ceea ce priveste aceste din urma drepturi de asigurari sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, in functie de politica sociala si fondurile disponibile, asupra acordarii lor, precum si asupra cuantumului si conditiilor de acordare. Se poate spune ca, fata de acestea, Constitutia instituie mai degraba o obligatie de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat in mod expres.

Ca atare, avand in vedere conditionarea posibilitatii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, asa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul ca acestor prestatii ale statului nu li se opune contributia asiguratului la fondul din care se acorda aceste drepturi, precum si caracterul succesiv al acestor prestatii, dobandirea dreptului la pensie speciala nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept castigat reprezentand doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decat prin incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Relevanta in acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, in care s-a statuat ca «o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare».

Conformandu-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor, si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate in acea profesie si varsta eligibila, nu sunt afectate de noile reglementari. De asemenea, Legea privind instituirea unor masuri in domeniul pensiilor nu se rasfrange asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale in vigoare, care constituie facta praeterita.

Oricum, avand in vedere ca pensiile speciale nu reprezinta un privilegiu, ci au o justificare obiectiva si rationala, Curtea considera ca acestea pot fi eliminate doar daca exista o ratiune, o cauza suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, in cazul Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezinta necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si, nu in ultimul rand, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atat bugetul de stat, cat si cel al asigurarilor sociale de stat. Astfel, aceasta masura nu poate fi considerata ca fiind arbitrara; de asemenea, Curtea urmeaza a observa ca masura nu impune o sarcina excesiva asupra destinatarilor ei, ea aplicandu-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferentieri procentuale pentru diversele categorii carora i se adreseaza, pentru a nu determina ca una sau alta sa suporte mai mult sau mai putin masura de reducere a venitului obtinut dintr-o atare pensie.

Prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Curtea a aratat ca «Legea nr. 19/2000, lege-cadru in reglementarea drepturilor de asigurari sociale in sistemul public, a asezat pe principii si reguli noi intreaga legislatie a pensiilor. Printre modificarile esentiale se numara si integrarea in sistemul public a mai multor sisteme distincte anterior si eliminarea posibilitatii de acordare a drepturilor de pensie intr-un sistem si pentru perioadele asigurate in alte sisteme», ceea ce demonstreaza clar ca legiuitorul este indrituit sa integreze sistemele de pensii speciale in sistemul general. [...]

In continuare, analizand criticile acelorasi texte de lege in raport cu dispozitiile art. 44 din Constitutie si cu prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca, in esenta, aceste critici pornesc de la cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, in care s-a aratat ca notiunea de «bun» inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel ca dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privata.

Pentru a raspunde acestor critici este necesara reiterarea considerentelor deja retinute cu privire la natura speciala a pensiei de serviciu, a celor doua componente, contributiva si necontributiva, ale sale, precum si a faptului ca ultima componenta este supusa practic conditiei ca statul sa dispuna de resursele financiare pentru a putea acorda si alte drepturi de asigurari sociale fata de cele pe care Constitutia le nominalizeaza in mod expres. In aceste conditii, partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi incadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in notiunea de «bun», ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii. [...]

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a textelor de lege supuse controlului instantei de contencios constitutional cu dispozitiile art. 47 alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, Curtea constata ca autorii sesizarii considera ca eliminarea pensiilor speciale aduce atingere «principiului protectiei asteptarilor legitime a cetatenilor cu privire la un anumit nivel al protectiei si securitatii». Acest principiu nu este insa consacrat constitutional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, si anume indrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentara) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, si anume optica legiuitorului si resursele financiare ale statului care pot fi alocate in aceasta directie.

Ca atare, Curtea constata ca nu au fost incalcate dispozitiile art. 47 alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie."

Avand in vedere cele expuse, Curtea constata ca cele retinute in decizia mentionata se aplica mutatis mutandis si cu privire la prezenta cauza.

Obiter dictum, Curtea observa ca acest lucru nu inseamna ca, pe viitor, cand conditiile economice o vor permite, legiuitorul nu va putea reinstitui pensiile speciale pentru categoriile de personal care ar putea fi indrituite, in mod obiectiv si rational, sa le primeasca.

2.4. Curtea constata ca invocarea incalcarii art. 124 alin. (3), art. 144 si 145 din Constitutie este lipsita de orice suport, intrucat Camera Deputatilor a eliminat prevederea din forma initiala a proiectului de lege potrivit careia pensiile de serviciu ale judecatorilor, procurorilor, judecatorilor si, respectiv, magistratilor-asistenti ai Curtii Constitutionale deveneau pensii in intelesul legii-cadru a pensiilor publice. Astfel, legea criticata, in conformitate cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 873 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, nu afecteaza si nu abroga dispozitiile legale care reglementeaza pensia de serviciu a judecatorilor, procurorilor, respectiv a judecatorilor si magistratilor-asistenti ai Curtii Constitutionale. O atare concluzie se impune, intrucat art. 171 din lege nu vizeaza pensiile judecatorilor, procurorilor, respectiv ale judecatorilor si magistratilor-asistenti ai Curtii Constitutionale. De asemenea, in acest sens au fost eliminate referirile facute la abrogarea dispozitiilor art. 82, 831, 84 si 85 din Legea nr. 303/2004, acestea ramanand in vigoare; de altfel, actualul art. 196 lit. s) din legea criticata nu vizeaza in niciun fel pensiile de serviciu ale judecatorilor, procurorilor, judecatorilor si, respectiv, ale magistratilor-asistenti ai Curtii Constitutionale.

2.5. Critica de neconstitutionalitate care priveste art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din legea criticata este neintemeiata. Acest text preia solutia legislativa de principiu cuprinsa in art. 5 alin. (1) pct. IV lit. f) din Legea nr. 19/2000, insa nu impune obligativitatea asigurarii in cadrul sistemului public de pensii a persoanelor provenite, spre exemplu, din randul avocatilor. Acestora li se aplica dispozitiile art. 6 alin. (2) din lege, potrivit carora "Se pot asigura in sistemul public de pensii, pe baza de contract de asigurare sociala, in conditiile prezentei legi, avocatii, personalul clerical si cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate in sistemul public, precum si orice persoana care doreste sa se asigure, respectiv sa-si completeze venitul asigurat".

De altfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, "Dreptul la pensie si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatului se exercita in conditiile prezentei ordonante de urgenta prin sistemul unic, propriu si autonom de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, gestionat de Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania", iar legea criticata nu abroga, modifica sau completeaza acest text.

2.6. Cu privire la modificarile aduse varstei legale de pensionare, Curtea retine ca autorii sesizarii critica aceste dispozitii prin prisma art. 47 din Constitutie, considerand ca aceasta masura aduce o restrangere a dreptului la pensie, precum si o afectare a nivelului de trai al populatiei.

In jurisprudenta sa Curtea a analizat de mai multe ori critici referitoare la reglementarea varstelor de pensionare. Aceste critici au vizat diferentele de tratament juridic instituite intre barbati si femei sub aspectul conditiilor de pensionare, solicitandu-se in mod constant egalizarea acestora. Criticile au fost invocate nu doar din perspectiva barbatilor, care s-au considerat discriminati prin obligatia de a munci pana la o varsta mai inaintata decat femeile, asa cum releva Decizia nr. 888 din 30 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007, dar si din perspectiva femeilor, nemultumite de faptul ca la implinirea varstei prevazute de lege, mai mica decat cea a barbatilor, femeia poate fi pensionata, ceea ce reprezinta o discriminare, o atingere adusa dreptului la munca si o vatamare a dreptului la un nivel de trai decent. In acest sens poate fi amintita Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996. De altfel, aceasta este si decizia prin care Curtea s-a pronuntat pentru prima oara asupra diferentei de tratament dintre barbati si femei sub aspectul conditiilor de pensionare, retinand ca "daca, in principiu, conditiile generale socio-profesionale dintre femeie si barbat ar fi egale, nu numai in sens formal-juridic al termenului, ci si in sens real, evident ca exceptia ar fi intemeiata. In fapt, insa, datorita imperativelor legate de cresterea si educarea copiilor, indeosebi in primii ani, sarcinilor sporite ce revin femeilor in gospodarie, lipsei unor modalitati sociale si economice larg accesibile, in perioada actuala de tranzitie, care sa le degreveze de aceste obligatii, precum si altor aspecte care ingreuneaza ascensiunea lor profesionala (concedii de maternitate, concedii postnatale, concedii pentru ingrijirea copilului bolnav, interdictiile cu scop de protectie de a lucra in anumite conditii etc.), precum si altor imprejurari, femeile sunt in situatii ce le dezavantajeaza fata de barbati. Desigur, asemenea situatii cu timpul se estompeaza si vor disparea, fenomen ce se regaseste in toate tarile europene ca fiind una dintre caracteristicile evolutiei societatilor moderne. In prezent, insa, majoritatea statelor au consacrat varste diferite de pensionare, desi principiul egalitatii sexelor este general admis".

Pronuntandu-se asupra constitutionalitatii solutiei legislative care consacra tratamentul diferit dintre sexe, Curtea, prin decizia amintita, a pus in balanta conditiile sociale existente la momentul anului 1995, apreciind ca textele de lege criticate reflecta aceste conditii, fiind astfel constitutionale. In acelasi timp insa, Curtea observa tendinta de schimbare a conditiilor sociale la nivel european si nu excludea, pe viitor, o eventuala reconsiderare a opticii sale.

Aceasta solutie a fost pastrata in mod constant pana in anul 2008, cand Curtea, prin Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, observa ca institutiile europene si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotararea din 22 august 2006, pronuntata in Cauza Walker contra Regatului Unit, subliniau posibilitatea si chiar necesitatea egalizarii tratamentului juridic dintre barbati si femei. Cu toate acestea, era lasata la latitudinea statelor aprecierea momentului si a intervalului de timp necesar operarii acestor modificari. In acest context, Curtea, observand schimbarea conditiilor sociale, cel putin la nivelul celorlalte tari europene, care reclama instituirea egalitatii de tratament, a apreciat totusi ca doar legiuitorul este in masura sa aprecieze in mod concret momentul in care aceasta schimbare va avea loc.

Adoptand Legea privind sistemul unitar de pensii publice, legiuitorul a considerat ca este momentul sa initieze o reglementare care sa conduca, gradual, la instituirea unui tratament egal intre barbati si femei sub aspectul varstei de pensionare.

Desigur, Curtea constata ca traditiile culturale si realitatile sociale sunt inca in stadiu de evolutie catre asigurarea unei egalitati faptice reale intre sexe, astfel incat nu se poate ajunge la concluzia ca, in prezent, conditiile sociale din Romania pot fi considerate ca sustinand o egalitate absoluta intre barbati si femei. Cu toate acestea, pasi importanti au fost facuti. Un exemplu il constituie extinderea dreptului la concediu pentru cresterea copilului si la barbati, inclusiv in domeniul militar, relevanta fiind in acest sens Decizia nr. 90 din 10 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial la Romaniei, Partea I, nr. 245 din 24 martie 2005.

Pentru aceste motive, cresterea varstei de pensionare a femeii pana la 65 de ani a fost prevazuta a se realiza pe parcursul a 15 ani, timp in care se preconizeaza ca, in Romania, conditiile sociale vor suferi schimbari semnificative.

Dincolo de modificarile firesti ce apar in societate sub aspectul mentalitatilor, al culturii, educatiei si cu privire la traditii, prevederea unui tratament egal intre sexe apare tot mai necesara in contextul curentului european care impune statelor alinierea la standardele unui tratament egal, nediscriminatoriu intre barbati si femei.

Belgia, Franta, Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia si Ungaria au deja prevazuta o varsta egala de pensionare intre barbati si femei, in timp ce Austria, Marea Britanie, Estonia si Letonia sunt in curs de egalizare.

Romania, dand expresie cerintelor actelor normative europene, a adoptat, de asemenea, o serie de masuri in sensul asigurarii egalitatii de tratament in domeniul pensiilor. Relevanta este prevederea unui regim egal intre barbati si femei sub aspectul conditiilor de acordare a pensiilor facultative, asa cum prevede, in prezent, Legea nr. 204/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 31 mai 2006. De asemenea, transpunand prevederile Directivei 86/378/CEE privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul regimurilor profesionale de securitate sociala, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, a dus la egalizarea varstelor pentru mai multe categorii socio-profesionale asa cum sunt militarii, politistii sau personalul diplomatic si consular.

Cerintele Uniunii Europene au cunoscut la randul lor o evolutie determinata, in mare parte, si de nuantarea, in timp, de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene a campului de aplicare a principiului egalitatii intre sexe in materia pensiilor. Desigur, cerinta unei varste egale intre barbati si femei a fost subliniata indeosebi in ceea ce priveste sistemele de pensii care nu cadeau in sfera de aplicare a Directivei 79/7/CEE privind aplicarea treptata a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale. Prevederile art. 7 din aceasta directiva lasa o marja de apreciere statului in ceea ce priveste ritmul de egalizare a varstelor de pensionare.

Cu toate acestea, sunt de retinut considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene in fata unor argumente precum cele vizand rolul femeii in familie, argumente pe care, de altfel, Curtea Constitutionala le-a avut in vedere in jurisprudenta sa de pana acum. Plecand de la principiul asigurarii unei remunerari egale intre femei si barbati, pentru o munca egala, Curtea de la Luxembourg, prin Decizia din 13 noiembrie 2008, pronuntata in Cauza Comisia Comunitatilor Europene contra Italiei C-46/07, dar si prin Decizia din 26 martie 2009, pronuntata in Cauza Comisia Comunitatilor Europene contra Greciei C-559/07, statua ca masurile sociale trebuie sa contribuie la asigurarea unei vieti profesionale a femeilor egale cu cea a barbatilor. Impunerea unor varste de pensionare diferite nu are aptitudinea de a compensa dezavantajele si greutatile pe care le intampina femeile in cariera lor profesionala din cauza statutului lor social. De asemenea, s-a amintit ca preocuparea pentru cresterea copiilor nu trebuie raportata doar la femei, ci si la barbati si ca, din aceasta perspectiva, situatia celor doua sexe este comparabila.

Fata de toate cele aratate mai sus, Curtea considera ca se impune o schimbare a opticii sale in ceea ce priveste problema egalizarii varstei de pensionare intre barbati si femei. Fara a putea sa se pronunte transant asupra oportunitatii sale, totusi, opozitia fata de aceasta solutie ar semnifica, in prezent, insasi opunerea unui curent social care are o amploare internationala, la ale carui standarde Romania este chemata sa se ridice. Desigur, nu pot fi negate discrepantele existente inca intre conditiile sociale actuale din Romania si aceste standarde. De aceea, Curtea considera ca solutia adoptata de legiuitor prin Legea privind sistemul unitar de pensii publice in sensul unei cresteri treptate a varstei de pensionare a femeii pe parcursul a 15 ani este singura in masura sa asigure adecvarea acestei masuri la realitatea sociala si sa dea un caracter constitutional normei de lege.

Pentru aceste motive, Curtea considera ca dispozitiile Legii privind sistemul unitar de pensii publice prin care se instituie egalitatea de tratament sub aspectul varstei de pensionare intre barbati si femei nu este contrara prevederilor Constitutiei.

2.7. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la stabilirea, potrivit art. 54 din Legea privind sistemul unitar de pensii publice, a unor varste de pensionare si stagii de cotizare pentru persoanele care se incadreaza in ipotezele art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) diferite de cele prevazute, ca regula generala, pentru restul asiguratilor, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.

Aceasta diferenta de tratament nu incalca art. 16 din Constitutie, intrucat cadrele militare in activitate, soldatii si gradatii voluntari, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale au beneficiat si continua sa beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activitatii desfasurate, care creeaza conditiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vatamare corporala si chiar de amenintare a vietii.

Principiul egalitatii, asa cum s-a aratat in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotriva, situatii obiectiv diferite justifica si chiar impun instituirea unui tratament juridic diferentiat. Or, este evident ca situatia particulara in care se afla persoanele incadrate in ipoteza art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din Legea privind sistemul unitar de pensii publice este diferita de cea a restului asiguratilor.

In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului egalitatii in drepturi cauzata de schimbarea succesiva a legii in materia asigurarilor sociale, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, ca "situatia diferita in care se afla cetatenii in functie de reglementarea aplicabila potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privita ca o incalcare a dispozitiilor constitutionale care consacra egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari".

2.8. In ceea ce priveste sustinerile potrivit carora Legea privind sistemul unitar de pensii publice ar contraveni art. 20 din Constitutie prin raportare la dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Curtea constata ca autorii sesizarii nu formuleaza critici sau argumente noi fata de cele deja sustinute referitor la celelalte texte ale Legii fundamentale amintite pana acum. Prevederile internationale invocate se refera la dreptul de proprietate privata si nivelul de trai, precum si la dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare. In ceea ce priveste dreptul de proprietate si nivelul de trai, Curtea apreciaza ca sunt relevante cele retinute mai sus cu privire la aceleasi drepturi fundamentale consacrate de Constitutie. Referirile la dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare a muncii nu sunt insa relevante in cauza, intrucat acestea nu privesc dreptul la pensie sau alte drepturi de asigurari sociale, ci reprezinta un aspect al dreptului la munca.

Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea retine ca acestea, de principiu, sunt aplicabile in controlul de constitutionalitate in masura in care asigura, garanteaza si dezvolta prevederile constitutionale in materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, in masura in care nivelul lor de protectie este cel putin la nivelul normelor constitutionale in domeniul drepturilor omului. In speta se constata ca prevederile invocate se refera la dreptul la proprietate privata, dreptul persoanelor in varsta de a duce o viata demna si independenta, dreptul la pensie si alte drepturi de asigurari sociale si restrangerea exercitiului drepturilor sau libertatilor. Considerentele retinute mai sus abordeaza toate aceste aspecte, fiind, in consecinta, valabile si cu privire la aceste dispozitii din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

D E C I D E:
Constata ca dispozitiile art. 6 alin. (1) pct. I. lit. c) si pct. IV. lit. e), ale art. 53 alin. (1), art. 54, art. 65 alin. (4), art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 196 lit. b), e), g), r) si s) din Legea privind sistemul unitar de pensii publice, precum si ale legii in ansamblul sau sunt constitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterile au avut loc la datele de 29 septembrie si 6 octombrie 2010 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrati-asistenti,
Benke Karoly
Patricia Marilena Ionea

OPINIE SEPARATA
Nu impartasim, pentru considerentele pe care le vom arata in continuare, solutia adoptata prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, cu votul majoritatii judecatorilor Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat ca unele texte din Legea privind sistemul unitar de pensii publice, precum si legea in ansamblul sau sunt constitutionale.

Criticile de neconstitutionalitate au vizat, pe de o parte, aspecte de neconstitutionalitate extrinseca referitoare la procedura de adoptare a legii in ansamblul sau, iar pe de alta parte, aspecte de neconstitutionalitate intrinseca a unor texte din cuprinsul legii supuse controlului. Ne vom referi doar la unele aspecte.

A. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca

1. Autorii obiectiei sustin incalcarea prevederilor art. 67 si art. 76 alin. (1) din Constitutie intrucat, la momentul votului final asupra legii, nu a fost asigurat cvorumul legal de sedinta - 167 de deputati -, in sala fiind prezenti in jur de 80 de deputati. Ca atare, nu se putea intruni nici majoritatea prevazuta de Constitutie pentru adoptarea proiectului de lege, care are caracter de lege organica.

In conformitate cu prevederile art. 67 din Constitutie - Actele juridice si cvorumul legal, "Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor", iar potrivit art. 76 alin. (1), "Legile organice [...] se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere".

Textul constitutional al art. 67 prevede doar cvorumul pentru adoptarea unui act juridic, care este, de altfel, singurul "cvorum legal" prevazut de Constitutie.

Pentru ca votul sa aiba loc, conditia este existenta cvorumului. Se impune insa a face o distinctie intre cvorumul de vot, prin care se intelege numarul minim de deputati prezenti pentru ca votul sa poata avea loc, si majoritatea minima pentru ca un proiect de lege sa poata fi votat si adoptat. Asadar, cvorumul de vot este o conditie a votarii, el este prealabil votarii.

Sintagma "in prezenta majoritatii membrilor" din art. 67 priveste exclusiv "votul final" cand se adopta un proiect de lege in ansamblu, nu si faza de dezbateri pe articole a unui proiect de lege pentru care conditia de cvorum este de domeniul regulamentelor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si a sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, in concordanta cu art. 64 alin. (1) teza intai din Constitutie.

Cu referire la sustinerile ca la momentul votului final asupra legii in sala mai erau 80 de deputati, sunt de semnalat urmatoarele aspecte:

La reluarea lucrarilor, presedintele Camerei Deputatilor a anuntat ca din totalul celor 333 de deputati si-au inregistrat prezenta 181, fiind absenti 152.

Din derularea votului, asa cum este consemnat in stenograma sedintei Camerei Deputatilor din data de 15 septembrie 2010, se constata ca acesta a fost exprimat atat prin mijloace electronice, cat si prin ridicarea mainii.

In prima parte a lucrarilor sedintei, la ora 21,46, erau prezenti in sala de sedinte 209 deputati, moment in care Grupul parlamentar al Aliantei politice PSD+PD a parasit sala de sedinte. La ora 21,55, in continuarea dezbaterilor asupra proiectului de lege, erau prezenti 171 de deputati; dupa acest moment, Grupul parlamentar al PNL a parasit sala de sedinte. La ora 21,57, odata cu respingerea unui amendament la lege, mai erau prezenti, potrivit votului electronic, 135 de deputati, iar la ora 22,15 erau prezenti 120 de deputati. La ora 22,35, la momentul ultimului vot electronic, prezenta era de 115 deputati. Dupa acest vot, liderul Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Mircea Nicu-Toader, are o interventie: "Doamna presedinte, tot incercam pe voturi, ne numaram de 10 ori si nici nu apare pe sistemul acesta de numarare electronic, va rog sa fiti de acord, si solicitam si plenului, un vot deschis si atunci va merge si mai repede." Aceasta propunere - vot deschis prin ridicarea mainii - a fost adoptata cu 137 de voturi pentru, un vot impotriva si 15 abtineri, ceea ce inseamna ca in sala erau prezenti 153 de deputati; la votul imediat urmator dat asupra art. 162 alin. (1) din proiectul de lege, se constata ca in sala erau prezenti 160 de deputati; la art. 167 au fost exprimate 157 de voturi pentru si 6 abtineri, iar la art. 182 au votat pentru 160 de deputati si s-au abtinut 5; votul final asupra proiectului de lege a consemnat o prezenta de 175 de deputati - 170 de voturi pentru, doua voturi impotriva si 3 abtineri, ceea ce ar duce la concluzia ca legea, conform stenogramei, a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala -, sedinta incheindu-se imediat la ora 23,30, potrivit stenogramei.

Prezenta unui numar fluctuant de deputati la lucrarile Camerei, modul anevoios in care au decurs operatiunile de numarare efectuate doar de unul dintre secretarii de sedinta si de anuntare a rezultatului votului intr-un interval extrem de scurt intre cele doua operatiuni scot in evidenta imposibilitatea stabilirii efective a numarului de deputati aflati in sala la finalul sedintei, necesar, pe de o parte, pentru constatarea cvorumului legal in sensul art. 67, iar, pe de alta parte, pentru adoptarea proiectului de lege, cu respectarea dispozitiilor art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala.

In plus, potrivit art. 33 lit. b) din Regulamentul Camerei Deputatilor, presedintele "conduce lucrarile plenului Camerei Deputatilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, si asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor, precum si respectarea prevederilor prezentului regulament", iar in conformitate cu dispozitiile art. 111 alin. (1) din acelasi regulament, "proiectul de lege sau propunerea legislativa, in forma rezultata din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare in conditiile existentei cvorumului legal". Totodata, art. 129 alin. (6) prevede ca inainte de votare presedintele poate cere verificarea cvorumului, iar conform alin. (7), daca in sala de sedinte nu se afla majoritatea deputatilor, presedintele amana votarea pana la intrunirea cvorumului legal. Or, aceasta verificare nu s-a efectuat, desi, fata de cele aratate, se impunea a se stabili, fara echivoc, daca la votul final cvorumul necesar era asigurat. Asa, s-a ajuns sa planeze suspiciunea ca cvorumul si rezultatul votului final ar fi fost viciate.

2. O alta critica de neconstitutionalitate extrinseca se refera la incalcarea prevederilor art. 65 alin. (2) lit. j), ale art. 73 alin. (3) lit. c) si ale art. 75 alin. (4) din Constitutie, ca urmare a eliminarii pensiilor de serviciu ale deputatilor si senatorilor prin adoptarea unei reglementari care nu era de competenta decizionala a Camerei Deputatilor, ci trebuia adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului.

Aceasta sustinere este intemeiata.

Prin reglementarile adoptate, pensiile de serviciu ale deputatilor si senatorilor au devenit la inceput, potrivit dispozitiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, "pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale".

Ulterior, in conformitate cu dispozitiile art. 171 din legea supusa controlului de constitutionalitate, pensiile prevazute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, printre care la art. 1 lit. f) sunt prevazute si pensiile de serviciu ale deputatilor si senatorilor, devin pensii in intelesul legii criticate.

Pe cale de consecinta, atat Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cat si dispozitiile art. 49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor au fost abrogate expres, potrivit art. 196 lit. a) si g) din legea contestata la Curtea Constitutionala.

Aceste operatiuni legislative succesive, avand drept rezultat abrogarea expresa a normelor pe care le-am indicat, nu pot fi considerate, asa cum se afirma in decizie, "decat o operatiune tehnico-legislativa de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente in alte legi ce reglementeaza pensiile speciale, respectiv masuri in domeniul pensiilor".

Abrogarea unor texte dintr-o lege adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, asa cum este Legea nr. 96/2006, nu poate avea loc in procesul legislativ desfasurat in sedinte separate ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Potrivit dispozitiilor art. 73 alin. (3) lit. c) din Legea fundamentala, statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiilor si a celorlalte drepturi ale acestora se reglementeaza prin lege organica, iar conform prevederilor art. 65 alin. (2) lit. j) si ale art. 76 alin. (1) din Constitutie, stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora au loc in sedinta comuna a celor doua Camere si se adopta cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Fata de cele mentionate, abrogarea dispozitiilor art. 49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor in sedinte separate ale Camerei Deputatilor si Senatului contravine textelor constitutionale invocate mai sus.

B. In ceea ce priveste criticile referitoare la neconstitutionalitatea intrinseca a legii

Legea privind sistemul unitar de pensii publice incalca sub aspectul micsorarii valorii punctului de pensie si al recalcularii pensiilor speciale principiul neretroactivitatii legii, asa cum este prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile".

Se cunoaste ca o lege se aplica numai situatiilor nascute dupa adoptarea ei, si nu situatiilor anterioare intrarii ei in vigoare. In speta, pensiile deja calculate si pensiile speciale deja aflate in plata sunt drepturi care s-au nascut anterior Legii privind sistemul unitar de pensii publice.

In asemenea conditii, aceasta lege nu se aplica situatiilor definitiv constituite, modificate sau stinse, precum si efectelor juridice produse de legile anterioare, potrivit adagiului tempus regit actum.

Or, sub acest aspect se impune a se sublinia ca micsorarea valorii punctului de pensie stabilit de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si recalcularea tuturor celorlalte pensii ocupationale (speciale) aflate deja in plata determina modificarea regimului juridic al acestor pensii stabilite in baza unor legi anterioare in vigoare, incalcandu-se astfel principiul neretroactivitatii legii, ajungandu-se la pierderea unor drepturi castigate. In acest sens, Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 precizeaza ca "noile reglementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv in privinta cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, incepand cu data intrarii lor in vigoare".

Decizia Curtii Constitutionale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 a statuat ca "orice prevedere noua poate fi aplicata numai de la data intrarii sale in vigoare, pentru a se respecta principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie".

Mai mult, Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 a retinut ca, "in cazurile in care din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei, se va plati acesta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilita si aflata in plata, fara a se aduce vreo atingere drepturilor legal castigate anterior".

Sugestiva este prezentarea in literatura de specialitate a faptului ca, "daca legea noua nu ar respecta ceea ce s-a facut in cadrul prevederilor legii vechi, increderea ar disparea si, odata cu ea, ar fi atinsa si autoritatea legii" (Tr. Ionescu si colaboratorii, in Tratat de drept civil, Partea generala, Editura Academiei, 1967, p. 77).

Or, principiul legalitatii reprezinta un principiu esential al statului de drept, ce trebuie respectat inclusiv de legiuitor.

Judecator, Ion Predescu ; Judecator, Acsinte Gaspar;   Judecator, Aspazia Cojocaru;  Judecator,Tudorel Toader
_________________

O dovada incontestabila a  injustitiei din Romania!
O dovada a imbecilismului politizarii Justitiei!
O dovada a inca unui motiv de desfiintare a CCR!
O dovada a faptului ca toti politicienii, sunt o apa si un pamant!
O dovada ca atat puterea, cat si opozitia, sunt "mana in mana"!
O dovada care nu da dreptul nimanui, sa mai creada in politicienii actuali!

Cat de sarac cu duhul trebuie sa fii, sa crezi ca OPOZITIA chiar a vrut alta Lege?
Ce INTERESE te pot mana in lupta, pentru a mai cauta scuze unora sau altora?
Fratilor, nu va lasati pacaliti! Am adus acest DOCUMENT IN PRIMA PAGINA,
pentru a spune si sublinia cele scrise mai sus! Am facut aceasta, deoarece oameni pe care
ii respect, am observat ca incearca sa dreaga BUSUIOCUL opozitiei! Nu se merita!
Nu cred ca tot poporul acesta, sa fi fost adus in stadiul de leguma! Mai sunt inca teferi!
Este vadit, au tradat electoratul! Ne-au tradat si mintit pe toti! Acesta este adevarul!
Admin, V.Burcu