Pestera din Betleem este unul dintre
cele mai importante locuri crestine de inchinare din Tara Sfanta,
alaturi de Sfantul Mormant, din Ierusalim. Biserica cea mare din Betleem
se afla zidita pe locul pesterii in care S-a nascut Mantuitorul Iisus
Hristos, din Fecioara Maria, drept pentru care aceasta este si una
dintre cele mai vechi biserici crestine din lume.
Biserica Nasterii Domnului se afla in
partea de rasarit a orasului Betleem, la mai putin de zece kilometri de
Ierusalim. Complexul monahal actual, acoperind aproximativ douasprezece
mii de metri patrati, include, alaturi de biserica cea veche, o
manastire ortodoxa greceasca, o alta catolica si o alta armeneasca.
In orice zi a anului, pelerinul care
ingenuncheaza si se roaga in pestera din Betleem simte emotia marelui
praznic al Nasterii Domnului, bucuria credintei izvorata din Intruparea
Fiului lui Dumnezeu. Astfel, in pestera cea sfanta din Betleem este un
Craciun continuu, fiecare pelerin cantand colindele neamului sau.
Pestera din Betleem
Nasterea dupa trup a Mantuitorului este
relatata in Evangeliile scrise de Sfintii Apostoli Matei si Luca. In
pofida micilor diferente, care intaresc veridicitatea celor relatate de
cei doi, amandoi Evanghelistii afirma faptul ca Hristos S-a nascut in
Betleem si ca a crescut in Nazaret. Evanghelistii spun ca Fecioara Maria
L-a nascut pe Iisus Hristos intr-o "iesle", nefacand precizarea daca
locul acesteia era intr-o "pestera" sau intr-un "staul": "Si a nascut pe
Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci
nu mai era loc de gazduire pentru ei" (Luca 2, 7).
La mai putin de un secol distanta insa,
atat Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, cat si scrierea apocrifa
"Protoevanghelia lui Iacov", mentioneaza cuvantul "pestera" ca loc al
nasterii. Aceasta nu este nici o contrazicere, caci, dupa cum era
obiceiul in acea vreme, casele sa ridicau in fata pesterilor care se
gaseau in zona, astfel incat pestera sa poata fi folosita drept staul
pentru animale.
Potrivit traditiei Bisericii Ortodoxe de
Rasarit, Mantuitorul Iisus Hristos s-a nascut intr-o pestera, iar nu
intr-un staul de vite, dupa cum marturiseste si condacul Nasterii
Domnului, zicand: "Fecioara astazi pre Cel mai presus de fiinta naste,
iar pamantul pestera Celui neapropiat aduce."
Staulul in care S-a nascut Hristos era
instalat intr-o pestera / grota, iar comentatorii sunt cu totii de acord
asupra acestei localizari. Prima mentionare a pesterii din Betleemn,
cinstita drept loc al Nasterii Domnului Hristos, apare astfel in
scrierile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful, datand din jurul
anului 160. Acest sfant a identificat pentru intaia oara grota ce se
afla sub biserica drept pestera sfanta, adica locul Nasterii lui
Hristos. Spre intarirea acestuia vine si traditia crestina, prin
scrierile lui Origen si ale lui Eusebiu, scrieri datand inca din secolul
al III-lea.
Sfantul Ioan Damaschin, in Canonul scris
pentru Nasterea Domnului, spune: "Ai venit sa opresti pacatul in
pestera saraceasca." Asupra acestor cuvinte, aplecandu-se Sfantul Cuvios
Nicodim Aghioritul, spune si el ca Hristos s-a aratat magilor "intr-o
pestera foarte simpla, infasurat cu scutece proaste".
In secolul al IV-lea (anul 326), Sfantul
Imparat Constantin si maica sa, Sfanta Elena, hotarasc zidirea unei
biserici deasupra pesterii din Betleem. Aceasta prima biserica a
Nasterii Domnului, sfintita in data de 31 mai 339, avea un plan
octogonal si era pozitionata chiar deasupra pesterii. In centrul
acesteia, o gaura larga de patru metri, inconjurata cu o balustrada,
oferea o privire de ansamblu asupra pesterii. In anul 530, biserica
ridicata de Sfantul Constantin cel Mare a fost distrusa de catre
imparatul Justinian, pentru a putea ridica, in locul ei, o biserica mult
mai incapatoare, pastrata pana astazi.
In anul 614, pestera si biserica cea
mare din Betleem scapa din mainile distrugatoare ale persilor numai
datorita unei reprezentari ample a celor trei magi de la Rasarit, care
apareau imbracati in haine persane. In data de 6 iunie 1009 armata
cruciatilor cucereste Ierusalimul si dezrobeste regiunea. Mai tarziu,
intre anii 1165-1169, biserica cea mare din Betleem si pestera Nasteri
sunt reparate si reimpodobite, lucru mentionat de o inscriptie greaca,
pastrata in absida nordica a bisericii. Catapeteasma cea mare a
bisericii a fost lucrata in Tara Romaneasca, pe cheltuiala domnitorului
Serban Cantacuzino.
Cutremurele de pamant din anii 1834 si
1869 vor distruge mobilierul vechi de lemn al pesterii. In anul 1847
este furata steaua de argint care marca pana atunci locul exact al
Nasterii Pruncului Hristos, lucru ce agraveaza situatia politica a
locurilor sfinte. In anul 1852, grija asupra Bisericii Nasterii Domnului
este incredintata romano-catolicilor, armenilor si grecilor ortodocsi,
acestia din urma ingrijindu-se si de pestera Nasterii.
Biserica cea mare are trei altare.
Marele altar estic, alaturi de cel din partea sudica, apartin grecilor,
in vreme ce altarul nordic apartine armenilor, fiind inchinat celor Trei
Magi, care si-au legat caii in apropiere. Sub altarul central se afla
pestera Nasterii, iar din altarele laterale se coboara in pestera
subterana, pe scari sapate in piatra.
In pestera cea sfanta, care nu are mai
mult de zece metri patrati, in partea de rasarit, se afla un mic altar,
insemnat cu o stea de argint. Aceasta stea, incrustata intr-o mare
lespede de piatra, marcheaza locul exact in care a fost asezat Pruncul
Iisus Hristos. Inscriptia de pe marginea stelei de argint marturiseste:
"Aici S-a nascut Iisus Hristos, din Fecioara Maria. 1717." Inscriptia
este scrisa in limba latina deoarece in anul 1717, atunci cand a fost
asezata aceasta stea, biserica era sub stapanire catolica.
Potrivit unor istorici, steaua de argint
din Betleem ar fi fost donata de Sfantul Constantin Brancoveanu sau de
Stefan Cantacuzino. Steaua de argint are patrusprezece colturi, fiecare
reprezentand cele patrusprezece neamuri, cate au fost de la Avraam la
David, apoi de la David la stramutarea in Babilon, si apoi de la
stramutarea in Babilon pana la Hristos.
Locul nasterii este strajuit de
cincisprezece candele care ard in permanenta: sase candele apartin
grecilor ortodocsi, cinci apartin armenilor si patru apartin
catolicilor. Podeaua pesterii este pavata in intregime cu marmura,
mobilierul din lemn datand din perioada de dupa incendiul din anul 1869.
Portile de bronz ale celor doua intrari dateaza inca din vremea
imparatului Iustinian (secolul al VI-lea). Din pestera Nasterii pornesc o
serie de trepte ce duc intr-o capela laterala, numita "Capela Ieslei",
ingrijita de romano-catolici.
Pestera din Betleem, chip al pesterei de pe Golgota
Intreaga iconografie ortodoxa prezinta
Nasterea Domnului ca avand loc intr-o pestera. In icoana Nasterii
Domnului, pestera din Betleem se arata drept chip al pesterii
mormantului si al iadului celui intunecat, unde Mantuitorul va cobora cu
trupul si cu duhul, dupa moartea Sa pe Cruce. Astfel, in iconografia
ortodoxa, in pestera din Betleem, pruncul Iisus Hristos nu este infasat
in scutece, cum ar fi firesc, ci este invelit in giulgiu si asezat
intr-o racla din piatra, chip al mormantului celui rece.
Inca din pestera Nasterii, Maica
Domnului se intristeaza, aducandu-si aminte de proorociile mesianice ale
Vechiului Testament, care vorbesc despre Patimile pe care le va indura
Fiul lui Dumnezeu intrupat. Astfel, ea nu se bucura, ci mai ales se
intristeaza, ascunzandu-si chipul. La randul lor, animalele prezente in
pestera intrupeaza deja una dintre profetiile mesianice: "Boul isi
cunoaste Stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma
cunoaste; poporul Meu nu ma pricepe" (Isaia 1, 3).
Pestera din Betleem, chip al lumii noastre
Pestera simbolizeaza lumea cazuta in
pacat, caci locul din pestera este unul intunecat, unul lipsit de
lumina. Astfel, pestera nu este locul pentru viata cea adevarata, ci un
loc din care omul trebuie sa iasa, iar intunericul ei trebuie sa fie
biruit de lumina. Hristos este "Lumina lumii", lumina aflata in
contradictie cu intunericul lumii, inchipuit de pestera.
Atat filosofii antici, cat si parintii
Bisericii sustin ca pestera este chip al lumii noastre. Sfantul Teofilact
al Bulgariei, talcuind Nasterea in pestera si asezarea lui Hristos in
iesle, spune ca El a venit in lumea aceasta "pentru ca ieslea este
lumea". Astfel, Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul reprezinta intrarea Lui
in lumea noastra, care este o lume cazuta in adancul rautatii si in
intunecimea pacatului, salasluind ca intr-o pestera.
Dumnezeu, lumina fiind, nu s-a temut de
cele mai intunecoase locuri ale pamantului si ale pacatului: "Dumnezeu
este lumina si nici un intuneric nu este intru El" (I Ioan 1, 5). "Si
lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1,
5). "Intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara" (I
Ioan 2, 8).
Teodor Danalache,
Senior editor - http://www.crestinortodox.ro/craciun/pestera-betleem-128003.html
========================
=======================================================
=============================================================
------------------------------------------------------------
Grotto of the Nativity
---------------------------------------------------
=====================================================================