Studiu privind calitatea crenvurștilor
42% dintre crenvurștii analizați sunt colorati cu carmin!
Studiul privind calitatea crenvurștilor
face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană
sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin
această campanie, Asociaţia Pro Consumatori (APC) își dorește să
promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în
privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr și grăsimi și a
unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății
consumatorilor.
Asociația Pro Consumatori (APC) a
achiziționat din marile structuri comerciale
(hipermarketuri/supermarketuri) 43 tipuri de crenvurști, în vederea
realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește
conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății
consumatorilor. Au fost analizate sortimente de crenvurști
fabricate/distribuite de către: Angst, Golfera Italia, Sutter Germania,
Aldis, Reinert, Transavia, Prodprosper, Unicarm, Pick Ungaria, Ifantis,
Mega Image, Perfec Poultry Slovenia, CrisTim, Zaklady Polonia, Zimbo
Ungaria, Auchan, Agil, C+C, AIA Italia, Cora, Elit, SaGa Foods Ungaria,
Meda, Lidl, Penny, Kaufland, Fox, Carrefour, Jumbo, Macromex, Caroli,
Goodies Meat Production, Campofrio și Prime Food Polonia.
Conform dicționarelor, crenvurștii sunt
mezeluri din carne, sub formă de cârnat subțire, din carne de vită și
slănină tocate foarte fin și trase în mațe de oaie sau membrane din
material plastic, cel mai adesea prezentate în pereche; denumirea este
germană, de la Krenwürstchen (pronunțat crenviurștăn).
Se servesc calzi, cu muștar sau cu murături ori cu salate; alături,
pâine proaspătă! Iar dacă sunt nemțești, alunecă cel mai bine cu bere!!!
Doleanțele consumatorilor găsesc treptat
ecou și în rândul acelor antreprenori care dovedesc profesionalism,
responsabilitate și conștiință, ba chiar și în rândul decidenților
politici care sunt sensibili la marile riscuri pe care le prezintă
alimentele tot mai denaturate din oferta comercială contemporană. Sunt
deci primite cu speranță vie anunțurile guvernanților referitoare la
intențiile lor hotărâte de a sprijini inițiativa revenirii la rețetele
bune și sănătoase de acum o jumătate de veac. Dar câtă încredere pot
avea consumatorii în aceste angajamente?! Mai credibile sunt
inițiativele concrete ale unor producători care aduc produse „adevărate“
în magazinele lor, însă la prețuri care îi fac pe cei mai mulți
consumatori…doar vizitatori.
O amplă mișcare a consumatorilor este
centrată pe rețetele de casă, profesioniste, sănătoase, de bună
tradiție. Într-o astfel de rețetă, „germană“, găsim: carne macră de porc
și de vită, slănină, ouă, lapte, diverse condimente; pasta se trage în
mațe de oaie, iar tehnologia presupune, după posibilități și rigorile
alimentare respectate de fiecare, afumare sau doar zvântare,
pasteurizare etc. și păstrare la frigider (o săptămână) sau la
congelator, porționat, pentru a avea oricând produse sigure, bune,
sănătoase. Mai toate rețetele de casă stăruie asupra frământării
îndelungate a pastei reci (foarte reci, obținută prin adăugarea de
gheață pisată) cu blendere care s-au instalat în mai toate bucătăriile,
pentru a obține finețea și aerarea specifice acestui produs. Unii
consumatori, cu o bună înțelegere a lucrurilor, sfătuiesc corect pe cei
care din considerente de dietă nu pot consuma slănină, să folosească
ulei de floarea soarelui (nu de măsline!), să lucreze cu pasta la rece
(sub 16 grade Celsius, ca să evite „tăierea“ pastei) și când cumpără
crenvurști să fie atenți la indicațiile de pe ambalaj evitând produsele
pe care scrie că sunt realizate cu carne și să cumpere pe cele cu
indicația din carne. Observații pertinente sunt formulate referitor la
calitatea materiei prime de bază: carnea de acum câteva decenii provenea
de la animale hrănite (aproape) natural, spre deosebire de carnea
industrială din producția contemporană, provenită de la animale hrănite
cu concentrate încărcate de hormoni, antibiotice, potențatori diverși
etc.; dacă se mai consideră și intervenția genetică avem toată
explicația produselor lipsite de savoarea și consistența specifice
crenvurștilor de altădată.
Studiul a fost realizat de către o
echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel
Stanciu. La realizarea studiului s-au avut în vedere următoarele
obiective:
-
Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestor produse pentru prezentarea unor puncte de vedere;
-
Analiza conținutului de sare din acest tip de produs și impactul acesteia asupra bolilor cardiovasculare.
-
Analiza informațiilor nutriționale în cazul sortimentelor de crenvurști analizați.
-
Identificarea substanțelor chimice și a
aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care
prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui
consum constant și pe termen lung.
-
Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestor produse pentru prezentarea unor puncte de vedere
La fabricarea crenvurștilor analizaţi
s-au folosit următoarele ingrediente: carne de pui, carne de pui
dezosata mecanic, carne de pasăre separată mecanic, piept de pui, carne
de curcan, piept de curcan, piele de curcan, piele de pui, grăsime de
pasăre, grăsime de pui, carne de porc, gușă de porc, grăsime de porc,
carne de vită, tendoane de porc, slanină, șorici, praf de șoric de porc,
emulsie de șorici, gelatină, colagen, grăsimi vegetale, cașcaval, apă,
granule muștar, făină de grâu, griș de grâu, fibre de soia, fibre de
mazăre, fibre vegetale, amidon cartofi, cazeina, proteină animală,
proteină din lapte, proteină vegetală hidrolizată, proteină hidrolizată
din drojdie, ketchup, roșii deshidratate, extract de drojdie, proteină
din soia, sirop de glucoză, dextroză, lactoză, glucoză, zahăr, zahăr din
trestie nerafinat, maltodextrină, proteină din soia, ulei de rapiță,
ulei vegetal de floarea soarelui, grăsime de palmier, lapte praf
degresat rehidratat, sare neiodată, sare cu nitriți, sare de mare
iodată, sare marină afumată, proteină din lapte, ceapă, extract natural
de boia dulce, extracte vegetale, praf de usturoi, condiment de ardei,
condimente, extracte din condimente, arome naturale, aromă de fum, fum
de lemn de fag, invesils, arome, difosfat de sodiu, polifosfați de
sodiu, izoascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, nitrat de sodiu, acid
ascorbic, eritorbat de sodiu, carmin, iodat de potasiu, monoglutamat de
sodiu, acid citric, acetat de sodiu, citrat de sodiu,
glucono-delta-lactona, citrat trisodic, lactat de potasiu, diacetat de
sodiu, caragenan, gumă de guar, gumă de xantan, gumă Tara,
di-polifosfați de sodiu și potasiu, acid lactic, lactat de calciu,
tartrați de sodiu, extract de acerolă, acerolă uscată, extract vegetal
natural (sfeclă roșie, curcuma, ibiscus).
La unele sortimente de crenvurști,
condimentele sunt înscrise în mod generic și nu este menționat tipul
condimentului. Având în vedere că unele dintre ele sunt incluse în lista
substanțelor alergene, este important să fie cunoscută denumirea
respectivului condiment.
La fabricarea crenvurștilor, în funcție de specie, carnea folosită se regăsește în proporții diferite, astfel:
-
Pieptul de pui între 23% și 80%;
-
Carnea de pui între 13% și 88%;
-
Carnea de porc între 17% și 93%;
-
Carnea de vită între 8% și 79%;
-
Carnea de curcan intre 4% si 96%;
-
Pieptul de curcan: 53%;
-
Carnea separată mecanic între 50% și 79%.
La 7% din produsele analizate nu apare
menționată în lista ingredientelor cantitatea de carne din rețeta
folosită la fabricarea crenvurștilor.
La
26% dintre produsele analizate s-a folosit carne separată mecanic
(carne de pasăre separată mecanic, carne de pui și curcan separată
mecanic, carne de pui separată mecanic și carne de curcan separată
mecanic). Începând cu anii 1960, produsele secundare/subprodusele, mai
apoi chiar resturile din industria cărnii au început să fie folosite tot
mai curajos în variante comercializabile, întâi ca produse pentru
animale de companie și de casă, apoi chiar în variante destinate
consumului uman.
Și pentru că și această categorie de
materiale comestibile din zona industriei cărnii trebuia să aibă un nume
aceasta a fost numită, sugestiv, carne separată mecanic – CSM, cu
echivalentele sale în diferitele limbi străine: Mechanically Deboned /
Separated / Recovered / Reclaimed Meat – MDM / MSM / MRM (carne
dezosată/separată/regenerată mecanic, engleză), viande séparée
mécaniquement – VSM (franceză), Separatorenfleisch (carne de separator,
germană), carni separate/raccolta meccanicamente – CSM / CRM (italiană).
Definițiile cărnii separate mecanic –
CSM au tot evoluat și sunt mereu în proces de adaptare la realitățile
pieței, îndeosebi cu aspecte legate de evoluția tehnicilor și
mijloacelor folosite dar și cu aspecte ce țin de protecția
consumatorilor față de abuzurile producătorilor și comercianților.
O primă definire a CSM indică derivarea
acesteia din resturile de carne rămase de la carcasele de animale, după
scoaterea bucăților principale; mai exact este vorba de recuperarea
țesuturilor comestibile – țesut muscular, cartilagii, vase de sânge,
nervi, țesut conjunctiv de pe oasele care compun coloana vertebrală,
coada, cutia toracică și membrele, adică de pe ceea ce constituie și
acum un sortiment distinct, comercializat crud sau afumat sub denumirea
de garf, oase etc, sortiment bine apreciat de consumatori pentru
valoarea nutritivă complexă pe care o prezintă în ciorbe, borșuri și
supe, grație materiei valoroase conținute în oase și cartilagii. Carnea
recuperată poate fi folosită la numeroase preparate bazate pe legume,
leguminoase și cereale, dar și la prepararea de pateuri și umpluturi.
Definițiile curente arată că CSM este
carnea obținută prin separarea mecanică de pe oase, exclusiv cea de pe
oasele capului și extremitățile membrelor sub articulația carpiană
(copita față) și tarsiană (copita spate), iar în cazul porcinelor, și de
pe vertebrele coccigiene (coada); carnea de pasăre separată mecanic
este pasta cu granulație fină obținută prin separarea mecanică a cărnii
de pe oasele carcasei de pasăre, exclusiv pielea gâtului, ghearele,
capetele și organele. Dincolo de definiții, carnea separata mecanic
(CSM) este materie recuperată / regenerată/dezosată prin mijloace
mecanice a resturilor rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe
oase și trecută prin presiune înaltă prin site care separă osul masiv de
țesuturi comestibile. În jargonul specialiștilor are chiar denumirea de
„mâzgă“ sau „noroi“: „noroi alb – white slim, engl.“ (când e vorba de
carne de pasăre) ori „noroi roz – pink slim, engl.“ (când e vorba de
carne roșie, de la specii patrupede). Procesul presupune măcinarea
carcasei și pasarea pastei (care cuprinde măcinătura de os, măduva
osoasă și celelalte țesuturi comestibile) sub presiune.
„Declarativ, o cantitate limitată de CSM
obținută la înaltă presiune este folosită pentru producerea hranei
animalelor de companie, dar aceeași CSM (îndeosebi CSM obținută la joasă
presiune) a devenit produs de consum pentru categorii tot mai largi de
consumatori, în mare măsură fără cunoașterea realității de către aceștia
și fără acceptul lor. Tinerii, avizi de noutate prin firea lor, au
devenit consumatori frecvenți ai unor noi produse de acest fel, sub o
publicitate susținută, îndeosebi în rețelele fast-food, ai căror fani le
place să fie considerați. Vârstnicii au ajuns să constituie poate cea
mai largă categorie de consumatori de produse care conțin CSM ca urmare a
disponibilităților bănești reduse: un pensionar se mulțumește, de
nevoie, cu mezeluri ieftine, deși intuiește că la prețul acela de
comercializare ceva nu e în regulă, dar nu are alternative.
Consumatorii
care înțeleg ce este CSM și sunt obligați de condiția lor să consume
aproape exclusiv produse care conțin acest ingredient resimt dureros
această sancțiune socială. Consumatorii știu că teoretic sunt posibile multe nereguli,
fie și numai pentru faptul că există mari dificultăți în efectuarea
controalelor. Chiar specialiștii din domeniu recunosc astfel de
nereguli: 1. când CSM este indicată pe etichetă, putem fi siguri că
produsul conține CSM; 2. dacă CSM nu este declarat, este totuși posibil
să fie folosită în produs, într-o cantitate mai mic㸠fiind știut că un
procent de până la 20% CSM produsă la presiune joasă ori prin tehnologii
fără presiune (carne Baader) prezentă în compoziția unui aliment nu
asigură și detectarea acesteia prin examinare histologică (de exemplu,
prin cercetarea țesuturilor la microscop).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru
– Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul
Calității, ASE București.
În concluzie, cantitatea de apă și
substanțe de îngroșare naturale și artificiale este destul de mare, ceea
ce denotă o calitate scăzută a majorității produselor de acest tip.
Top 10 mărci de crenvurști după conţinutul de carne:
-
Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc și fără aditivi;
-
Golfera/Italia cu 88% carne de pui și 2 aditivi;
-
AIA/Italia cu 88% carne de curcan și pui, dar cu 5 aditivi;
-
Dulano/Germania cu 87% carne de porc și 2 aditivi;
-
Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui și 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
-
Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc și 3 aditivi;
-
Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) și 9 aditivi;
-
Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui și 5 aditivi;
-
Agil/România cu 80% piept de pui și fără aditivi;
-
Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) și 5 aditivi.
Top 10 mărci de crenvurști după numărul de aditivi alimentari:
-
Campofrio cu 11 aditivi;
-
Caroli/Familia cu 10 aditivi;
-
Pikok, Caroli, AIA, cu 9 aditivi;
-
Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
-
Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
-
Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
-
AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
-
Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
-
Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
-
Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.
Top 3 mărci de crenvurști FĂRĂ aditivi alimentari:
1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
2. Agil cu 80% piept de pui;
3. Forzoso cu 59% carne pui și 29% piele pui.
-
Analiza conținutului de sare din acest tip de produs și impactul acesteia asupra bolilor cardiovasculare.
Conținutul de sare per 100 grame produs
din produsele analizate variază între 1,1 grame și 3 grame. Deci, dacă
consumăm 300 grame de crenvurști putem asimila între 3,3 grame sare și 9
grame sare. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât
media au o presiune sanguină mai mare și au un risc crescut de
hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în
legatură și cu alte afecțiuni agravate de retenția de apă provocată de
sare: insuficiență cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecțiuni
ale rinichilor și litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral,
osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe
care și-l procură dintr-o linguriță rasă de sare.
Sarea mai are și marea calitate de a menține echilibrul fluidelor extracelulare.
În mod normal, când consumăm prea multă sare, organismul eliberează
hormonul numit aldosteron care ne aduce o puternică senzație de sete, cu
ajutorul căreia ne hidratăm și eliminăm sarea din organism.
Românii consumă zilnic de 2-3 ori mai
multă sare “iodată” decât cantitatea recomandată de Organizația Mondială
a Sănătății (OMS), care este de 5 grame de sare zilnic. Acest consum
ridicat de sare explică rata ridicată a hipertensivilor – circa 40% din
populația adultă a țării noastre – precum și numărul mare de decese
provocate de bolile cardiovasculare și atacurile cerebrale. Cea mai bună
soluție ca să reduci consumul de sodiu este să înlocuiești sarea cu
arome și condimente. Sarea este combinația dintre sodiu și clor, iar
sodiul consumat în exces este foarte dăunător organismului. Sodiul
dublează riscul unui accident vascular cerebral, crește tensiunea
arterială și este un factor favorizant în apariția celulitei și a
tulburărilor grave de metabolism, afectând rinichii și ficatul.
-
Analiza informațiilor nutriționale în cazul sortimentelor de crenvurști analizați.
Numai 74% dintre produsele analizate
prezintă o declarație nutrițională, iar la 9% dintre acestea
informațiile nutriționale sunt incomplete.
Valoarea energetică per 100 grame produs variază între 156 kcal și 312 kcal.
Cantitatea de lipide per 100 grame
produs variază între 11 grame și 28 grame, iar cantitatea de acizi grași
saturați per 100 grame produs variază între 3,3 grame și 11 grame.
Numeroase studii realizate în instituții medicale și universități de prestigiu arată că grăsimile saturate cresc riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare precum infarctul sau accidentul vascular cerebral și sunt un factor de risc pentru cancerele de colon și sân.
Cantitatea de proteine per 100 grame
produs variază între 9,7 grame și 15,59 grame. Numai 19% dintre
produsele analizate din cele cu declarație nutrițională au o cantitate
de proteine mai mare sau cel puțin egală cu 14 grame per 100 grame
produs, fapt ce arată atât cantitatea redusă de carne, cât și calitatea
scazută a cărnurilor folosite la fabricarea crenvurștilor.
-
Identificarea substanțelor chimice și a aditivilor
alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă
un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum
constant și pe termen lung.
În
cele 43 de produse analizate s-au identificat 25 aditivi alimentari și
alte substanțe, după cum urmează: aromă de fum, arome, difosfat de
sodiu, polifosfați de sodiu, izoascorbat de sodiu, nitrit de sodiu,
nitrat de sodiu, acid ascorbic, eritorbat de sodiu, carmin, iodat de
potasiu, monoglutamat de sodiu, acid citric, acetat de sodiu, citrat de
sodiu, glucono-delta-lactona, citrat trisodic, lactat de potasiu,
diacetat de sodiu, caragenan, gumă de guar, gumă de xantan, gumă Tara,
di-polifosfați de sodiu și potasiu, acid lactic, lactat de calciu,
tartrați de sodiu, extract de acerolă și acerolă uscată.
93% din produsele analizate conțin
aditivi alimentari, adică E-uri, de la 2 aditivi alimentari până la 11
aditivi alimentari, deci numai 7% dintre produsele analizate nu conțin aditivi alimentari!
La 91% din produsele analizate s-a folosit nitrit de sodiu, un conservant suspect.
42% dintre produsele analizate sunt
colorate cu carmin/E120/acid carminic un colorant roșu strălucitor
obținut dintr-o specie de insectă numită coșenilă.
La 44% dintre produsele analizate gustul și aroma au fost potențate cu monoglutamat de sodiu.
La 9% dintre produsele analizate s-a folosit caragenan, un agent de îngrosare suspect de aparița anumitor afecțiuni medicale.
-
Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate
consumului sub această formă şi care sunt adăugate produselor alimentare
pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.
-
Aromă de fum – produs obținut prin fracționarea și purificarea unui
condensat de fum care produce condensate de fum primare, fracții primare
de gudron și/sau arome de fum derivate.
-
E120 – Carminul sau acidul carminic este un colorant roşu strălucitor care se obţine dintr-o specie de insecte numită coșenila.
-
E250 – Nitritul de sodiu este un conservant artificial care se
foloseşte pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii
produselor din carne (culoarea roz a unor mezeluri şi preparate
afumate). Nitritul de sodiu este inclus de autorităţile europene şi nord
americane pe lista substanţelor potenţial cancerigene, în special
pentru tractul digestiv (stomac). E250 devine periculos în urma
interacţiunii sale cu proteinele din alimentul conservat. În ţări precum
Germania, Norvegia, Suedia sau Canada, acest conservant este interzis.
-
E252 – nitratul de potasiu se foloseşte ca şi
conservant şi face parte din grupa e-urilor suspecte. La temperaturi
ridicate sau în stomac, nitraţii pot fi convertiţi în nitriţi (E250).
Nitriţii de sodiu reacţionează cu proteinele şi formează substanţe
cancerigene numite nitrozamine. Nitriţii pot genera: alergii, dereglări
hormonale, tulburări hepatice, boli intestinale şi ale ficatului,
tulburări hepato-biliare, tulburări ale tubului digestiv, tulburări
nervoase şi creşterea nivelului de colesterol.
-
E262 – Acetatul de sodiu se foloseşte ca acidifiant fiind sarea de sodiu a acidului acetic, un acid natural, prezent în multe fructe.
-
E300 – Acidul ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză
și care, în cantități mari, poate produce diaree, atacă smalțul dinților
și duce la formarea calculilor la rinichi.
-
E316 – Izoacorbatul de sodiu este o substanţă care
prelungeşte perioada de păstrare a alimentelor prin protejare împotriva
oxidării (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii). Poate genera
alergii, dereglări hormonale, tulburări hepatice, boli intestinale şi
ale ficatului, tulburări hepato-biliare, tulburări ale tubului digestiv,
tulburări nervoase şi creşterea nivelului de colesterol.
-
E330 – acidul citric, agent de reglare a acidității.
Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea
smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul
citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor. Nu trebuie consumate
alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni
cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
-
E331 - Citraţii de sodiu (săruri de sodiu ale
acidului citric) sunt folosiţi şi ca agenţi de reglare a acidităţii
produselor alimentare, ca antioxidanţi, conservanţi sau arome, produce
efecte secundare ca greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare,
reacţii alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac
anormal, crize, ameţeală, respiraţie greoaie etc.
-
E407 – Caragenanul este un gelifiant, agent de îngroșare. Unele
studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv
alimentar.
-
E412 – Guma de guar este o polizaharidă folosită în industria
alimentară ca stabilizator, emulgator și agent de îngroșare. Poate
provoca greață, flatulență și crampe.
-
E415 – Guma de xantan este produsă prin fermentarea glucozei,
sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca
balonare, flatulență, diaree, crampe abdominale și scăderea glicemiei.
-
E 417 – gumă tara, stabilizator. Poate provoca alergii.
-
E450 – Difosfat disodic este
un emulgator care poate provoca reacții alergice, tulburări de tranzit
intestinal și modifică echilibrul calciu-fosfor din organism.
-
E452 – Polifosfații pot provoca
alergii, dereglări hormonale, boli intestinale și creșterea valorii
colesterolului. Polifosfații dezechilibrează balanța calciu-fosfor,
împiedicând fixarea calciului în oase, favorizând apariția osteoporozei.
-
E621 - Monoglutamatul de sodiu este un potenţiator de gust şi aromă.
Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală,
greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului. Nu
trebuie consumat de femei însărcinate, copii, hipoglicemici, bătrâni
sau cardiaci.
-
Iodat de potasiu – este un agent de oxidare, folosit uneori în
iodarea sării de masă pentru prevenirea deficienței de iod. Este
utilizat și în unele formule pentru bebeluși sau ca agent de maturare în
produse de panificație.
-
Acerola este o pulbere de extract de cirese continand molecule
active, care pot ajuta la stabilizarea culorii si aromei pentru o gama
larga de produse alimentare.
„La
alegerea unui sortiment de crenvurști trebuie să aveţi în vedere
cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi
menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine,
grăsimi/acizi grași saturați, conținutul de sare, evitându-se
acei crenvurști care au în compoziție aditivi alimentari, cum ar fi
monoglutamatul de sodiu, caragenanul, carminul și nitritul de sodiu.
Totodată, trebuie evitați crenvursti obținuți din carne separată mecanic
(resturile rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase, adică
țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi si țesut conjunctiv) cu
adaosuri de șorici, zaharuri, ulei vegetal, gelatină și amidon, care de
fapt maschează calitatea scăzută a produselor. Totodată,
verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din
spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a
unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, crenvurștii nu trebuie să
facă parte din alimentaţia copiilor și a adulților cu afecțiuni
cardiovasculare”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România.
„Până
acum vreo patruzeci de ani, crenvurștii de fabrică erau tare savuroși,
iar plăcerea de a mânca vreo două trei perechi de crenvurști mai
stăruie tulburător în amintirile celor cu tâmple sure sau albe. Treptat,
rețetele acelor timpuri au început să fie modificate, întâi spre
sfârșitul anilor 1970 (când soia devenise o alternativă pentru carne la
mezeluri), apoi foarte mult după ce industria alimentară a trecut în
mâinile inițiativei libere. Din fericire, consumatorul conștient nu se
lasă pradă inițiativelor deșănțate ale producătorilor de alimente,
interesați doar de profitul lor, și începe să manifeste interes pentru
sănătatea lui și pentru buna tradiție în domeniul alimentației.Iată cum
se făceau crenvurștii de fabrică în urmă cu o jumătate de secol: carnea
de vită (pulpă caldă) reprezenta 2/3 din compoziție, slănina de porc
1/3, condimentele (sare și celelalte) nu mai mult de 2%; erau și produse
la care raportul carne – grăsime era de 3:1. La începutul anilor 1980,
deja aveam de a face cu soia și subproduse de abator: în pasta fină de
materii prime tocate (numită
bradt) se regăsea concentrat de
soia (4%), carne tocată de pe oase (5%), emulsie de șorici (2,5%),
pigment de sânge integral (1%), condimente și membrane de oaie, iar după
afumare caldă și pasteurizare produsul avea max. 69% apă, max. 29%
grăsime, min. 9% proteine, cu un termen de garanție de trei zile. După
trei decenii, consumatorii pot afla că în crenvurștii pe care îi simt
foarte schimbați la gust se pun: cărnuri de specii diferite (porc, pui,
vită), slănină, proteine (din soia, din lapte), glucide (amidon, dar și
zahăr – care se pune aproape în tot ceea ce constituie aliment!),
condimente, mulți aditivi (E-uri) pentru tot felul de scopuri (de
stabilizare, de prevenire a oxidării, de sporire a fermității, de
conservare, de colorare, de gust – glutamat de sodiu); pasta se trage în
membrană artificială comestibilă, iar termenul de garanție a crescut la
o lună. Consumatorii mai află că aditivii adăugați sporesc apetitul,
aduc mult fosfor și sodiu în corp care dezechilibrează balanța
calciu/fosfor și generează mari probleme legate de sănătatea sistemului
osos.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business,
Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
„Sănătatea
este una dintre cele mai importante alegeri în viață, iar dacă odată
bunul simț era de ajuns pentru a face această alegere, astăzi trăim
într-un ritm alert, avem acces la o piață extrem de diversificată și
simțim continuu presiunea obiectivelor personale și profesionale pe care
ni le-am propus.
Si pentru a face alegerile potrivite la momentul potrivit, avem nevoie de informația corectă și adaptată nevoilor noastre. De
aceea, susțin cu convingere că o comunitate a oamenilor sănătoși se
contruieste prin schimbarea perspectivei fiecăruia dintre noi asupra
sănătății și stilului de viață, prin informare și educare corectă. Nu
trebuie să asteptăm ca sistemul să facă primul pas, sănătatea
individuală este, înainte de toate, o responsabilitate personală, care
începe indubitabil cu alegeri conștiente și asumate. În primul rând,
având informația corectă, învățând să aplicăm regulile esențiale de
nutriție, alegând alimentele potrivite pentru că știm ce conțin și cum
le putem transforma în nutrienți. În al doilea rând, învățând să facem
mișcare adaptat vârstei, sexului și condiției fizice. Și nu în ultimul
rând alegând conștient și riguros să „practicăm“ continuu un stil de
viață echilibrat și sănătos. Ca orice fel de practică, și cea a stilului
de viată poate fi schimbată, îmbunătățită, adaptată, orientată spre
scopuri și beneficii. Ne trebuie însă pentru asta infomația științifică
corectă din partea unor specialiști de încredere ca să alegem în
cunostință de cauză.”
Dr. Florin Ioan Bălănică, Consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, Fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate”.
„Alimentația
corectă este numai aceea care provine din natură și există în stare
naturală de la Creație. Orice rafinare, izolare de principii nutritive,
adaosuri de aditivi, conservări agresive, tratări termice agresive,
reprezintă un pericol pentru sănătatea noastră. Sărurile nitrice, în
combinație cu aminele din carne, la un pH acid al stomacului, produc
nitrosamine cancerigene. Nitriții și nitrații se transformă mai ușor în
nitrosamine prin tratarea termică a alimentelor. Proteina de origine
animală este factor oncogen prin următoarele mecanisme: consumul abuziv,
aport excesiv de fier, care este substrat nutritiv pentru celula
canceroasă și în plus favorizează nașterea nitrozaminelor în organism,
prepararea la temperaturi înalte (grătar, prăjeli) generează la
suprafață cărnii hidrocarburi aromatice și amine heterociclice cu
potențial cancerigen, conținut mare de grăsimi saturate, care au și ele
efecte oncogene prin mecanismul insulino-rezistent și intoxicarea cu
radicali liberi. Un om sănătos poate evita cancerul dacă nu mănâncă
carne sau dacă mănâncă carne puțină, adică 1-2 zile pe săptămână, o masa
pe zi, carne de cea mai bună calitate. O atenție deosebită trebuie
acordată alimentației copiilor, aceștia trebuie să mănânce proteine de
calitate (pește, cereale integrale ciuperci, brânzeturi de calitate,
avocado etc), nu trebuie să consume zahăr, trebuie să mănânce carne
puțină, să evite alimentele cu aditivi, alimentele rafinate, iar
părinții trebuie să supravegheze atent greutatea acestora” prof. univ.
dr. Pavel Chirilă, membru fondator Clinica Nera – Centru de Recuperare
Oncologică.
Sursa:
http://www.apc-romania.ro/ro/i-studiu-privind-calitatea-crenvurstilor/MzcwLTE.html
-----------------------------------------------------------------------------------
Adevarul??? Pariez: un banal si nenorocit accident! Vorbind la telefon, cu peste 100 km la ora, a scapat de sub control masina! Un adevar simplu, banal... dar romanului... ii plac conspiratiile!! :(
Iar la asta... ajuta si tembelismul unora platiti din banii nostri! :(