Discrepanța economică dintre Ardeal și restul României. Observațiile unui profesor de geografie. Extrem de dureros!

 Articolul prezintă o scurtă analiză a situației economice dintre partea central-vestică a României (Transilvania și Câmpia de Vest) și spațiul extracarpatic (Moldova, Muntenia și Oltenia), plecând de la o afirmație tranșantă, dar cât se poate de clară: „Bucureștiul va pierde Ardealul. N-a făcut nimic să-l păstreze. Îl va pierde pe Facebook” (Ilie Șerbănescu).

          Ca profesor de geografie originar din Oltenia, ajuns de curând să predea în Ardeal, pot veni cu o scurtă completare la afirmația lui I. Șerbănescu: „Ardealul este aproape pierdut și rupt parcă de restul țării din toate punctele de vedere, vizibil la suprafață doar rolul polilor economici poziționați de o parte și de alta a Carpaților”.

          Pentru orice om deschis la minte care a călătorit prin țară, este mai mult decât evident faptul că există diferențieri economice majore între Ardeal și restul României. Voi relata în cele ce urmează câteva aspecte observate ca profesor ”în vest”, sigur nerelevante pentru „vesticii României”, dar șocante poate, pentru „sudicii și esticii țării noastre”.

          Cea mai importantă discrepanță este reprezentată de industrializarea Ardealului, în contrast puternic cu agricultura primitivă (de subzistență) din Moldova sau vinderea fabricilor la fier vechi în Oltenia. Acest lucru explică primul motiv al migrării românilor în străinătate, imediat după ’89, dar mai ales la începutul anilor 2000. 

          Favorizat de poziția geografică vestică, Ardealul a atras constant investitori străini care au angajat forță de muncă locală, dar nu numai. Cu alte cuvinte, aici șomajul este foarte redus. Deci, numai cine nu vrea nu muncește ! Actorii economici sunt orașele Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Arad, Oradea, aflate în permanentă competiție, cu o populație numeroasă. 

          La exteriorul arcului carpatic, lipsa locurilor de muncă a dus la depopularea regiunilor, cu accent pe spațiul rural (exodul rural). Cei mai mulți tineri au luat calea străinătății, lasând în urmă vârstnici afundați în sărăcie. În timp ce ardelenii se întorc acum acasă datorită situației înfloritoare a regiunii, oltenii noștrii se îngrămădesc să plece pe un post de spălat vase în Europa Vestică. Să fie diferența de mentalitate sau lipsa de perspectivă!? Îmi place deseori să cred că lipsa de gândire conduce la sclavie, iar sistemele noastre politice speculează acest lucru, iertați-mi crezămintele ! 

          Un alt aspect care separă Ardealul de restul României, marcând o altă discrepanță, este lipsa accesibilității căilor de transport. Nu există nicio autostradă sau drum de mare viteză care să traverseze Carpații și să lege rapid aceste regiuni ale țării noastre. Transportul de mărfuri, persoane, informații se face anevoios, pe căi nemodernizate, vulnerabile la prima bătaie de vânt.

          În sudul României, singurul pol economic mai important îl constituie Bucureștiul, oraș capitală care oferă în general puține locuri de muncă, dar în ciuda acestui fapt, statisticile arată o continuă creștere a populației nerezidente. De ce oare ? Explicația se rezumă la rolul capitalei de centru universitar, care atrage anual zeci de mii de studenți pentru a le lua banii, fără ca ulterior să-i mai insereze pe piața muncii, majoritatea fiind nevoiți să se întoarcă în locurile de origine.

          Nu cu mult timp în urmă, am constatat cum pentru ardeleni, Bucureștiul este „ceva străin”, nefiind legați cu absolut nimic de acest oraș. Distanța dintre un oraș vestic precum Aradul, și București este de aprox 700 de km, drum în cea mai mare parte național, pe mici porțiuni modernizat, care străbate numeroase localități. Niciun om întreg la minte nu-și dorește să meargă 12 ore pe ”coclauri” până la București, ci se îndreaptă mai degrabă spre Budapesta, Viena ori Berlin, pe autostrăzi de mare viteză care pleacă fix din centura Aradului (spre Nădlac și mai departe spre vest). Acesta este motivul pentru care 90 % dintre arădeni, de exemplu, au fost cel puțin o dată la Viena, iar bucureștenii au auzit de capitala Austriei doar la orele de geografie.

          În încheiere, putem afirma cu tărie că în condițiile amplificării discrepanțelor economice dintre partea de vest și restul României, țara noastră va pierde Ardealul în liniște, pe Facebook.

de Velcu Gabriel

24 sept 2015

- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/09/discrepanta-economica-dintre-ardeal-si.html#sthash.6rPF3Ozb.dpuf

 ---------------------------------------------

  Articolul prezintă o scurtă analiză a situației economice dintre partea central-vestică a României (Transilvania și Câmpia de Vest) și spațiul extracarpatic (Moldova, Muntenia și Oltenia), plecând de la o afirmație tranșantă, dar cât se poate de clară: „Bucureștiul va pierde Ardealul. N-a făcut nimic să-l păstreze. Îl va pierde pe Facebook” (Ilie Șerbănescu).

 Foto1. Vedere panoramică asupra Aradului

          Ca profesor de geografie originar din Oltenia, ajuns de curând să predea în Ardeal, pot veni cu o scurtă completare la afirmația lui I. Șerbănescu: „Ardealul este aproape pierdut și rupt parcă de restul țării din toate punctele de vedere, vizibil la suprafață doar rolul polilor economici poziționați de o parte și de alta a Carpaților”.

          Pentru orice om deschis la minte care a călătorit prin țară, este mai mult decât evident faptul că există diferențieri economice majore între Ardeal și restul României. Voi relata în cele ce urmează câteva aspecte observate ca profesor ”în vest”, sigur nerelevante pentru „vesticii României”, dar șocante poate, pentru „sudicii și esticii țării noastre”.

          Cea mai importantă discrepanță este reprezentată de industrializarea Ardealului, în contrast puternic cu agricultura primitivă (de subzistență) din Moldova sau vinderea fabricilor la fier vechi în Oltenia. Acest lucru explică primul motiv al migrării românilor în străinătate, imediat după ’89, dar mai ales la începutul anilor 2000. 

          Favorizat de poziția geografică vestică, Ardealul a atras constant investitori străini care au angajat forță de muncă locală, dar nu numai. Cu alte cuvinte, aici șomajul este foarte redus. Deci, numai cine nu vrea nu muncește ! Actorii economici sunt orașele Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Arad, Oradea, aflate în permanentă competiție, cu o populație numeroasă. 

          La exteriorul arcului carpatic, lipsa locurilor de muncă a dus la depopularea regiunilor, cu accent pe spațiul rural (exodul rural). Cei mai mulți tineri au luat calea străinătății, lasând în urmă vârstnici afundați în sărăcie. În timp ce ardelenii se întorc acum acasă datorită situației înfloritoare a regiunii, oltenii noștrii se îngrămădesc să plece pe un post de spălat vase în Europa Vestică. Să fie diferența de mentalitate sau lipsa de perspectivă!? Îmi place deseori să cred că lipsa de gândire conduce la sclavie, iar sistemele noastre politice speculează acest lucru, iertați-mi crezămintele ! 

          Un alt aspect care separă Ardealul de restul României, marcând o altă discrepanță, este lipsa accesibilității căilor de transport. Nu există nicio autostradă sau drum de mare viteză care să traverseze Carpații și să lege rapid aceste regiuni ale țării noastre. Transportul de mărfuri, persoane, informații se face anevoios, pe căi nemodernizate, vulnerabile la prima bătaie de vânt.

          În sudul României, singurul pol economic mai important îl constituie Bucureștiul, oraș capitală care oferă în general puține locuri de muncă, dar în ciuda acestui fapt, statisticile arată o continuă creștere a populației nerezidente. De ce oare ? Explicația se rezumă la rolul capitalei de centru universitar, care atrage anual zeci de mii de studenți pentru a le lua banii, fără ca ulterior să-i mai insereze pe piața muncii, majoritatea fiind nevoiți să se întoarcă în locurile de origine.

          Nu cu mult timp în urmă, am constatat cum pentru ardeleni, Bucureștiul este „ceva străin”, nefiind legați cu absolut nimic de acest oraș. Distanța dintre un oraș vestic precum Aradul, și București este de aprox 700 de km, drum în cea mai mare parte național, pe mici porțiuni modernizat, care străbate numeroase localități. Niciun om întreg la minte nu-și dorește să meargă 12 ore pe ”coclauri” până la București, ci se îndreaptă mai degrabă spre Budapesta, Viena ori Berlin, pe autostrăzi de mare viteză care pleacă fix din centura Aradului (spre Nădlac și mai departe spre vest). Acesta este motivul pentru care 90 % dintre arădeni, de exemplu, au fost cel puțin o dată la Viena, iar bucureștenii au auzit de capitala Austriei doar la orele de geografie.

          În încheiere, putem afirma cu tărie că în condițiile amplificării discrepanțelor economice dintre partea de vest și restul României, țara noastră va pierde Ardealul în liniște, pe Facebook.

de Velcu Gabriel

24 sept 2015

S-ar putea să îţi placă şi:

- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/09/discrepanta-economica-dintre-ardeal-si.html#sthash.6rPF3Ozb.dpuf

  Articolul prezintă o scurtă analiză a situației economice dintre partea central-vestică a României (Transilvania și Câmpia de Vest) și spațiul extracarpatic (Moldova, Muntenia și Oltenia), plecând de la o afirmație tranșantă, dar cât se poate de clară: „Bucureștiul va pierde Ardealul. N-a făcut nimic să-l păstreze. Îl va pierde pe Facebook” (Ilie Șerbănescu).

 Foto1. Vedere panoramică asupra Aradului

          Ca profesor de geografie originar din Oltenia, ajuns de curând să predea în Ardeal, pot veni cu o scurtă completare la afirmația lui I. Șerbănescu: „Ardealul este aproape pierdut și rupt parcă de restul țării din toate punctele de vedere, vizibil la suprafață doar rolul polilor economici poziționați de o parte și de alta a Carpaților”.

          Pentru orice om deschis la minte care a călătorit prin țară, este mai mult decât evident faptul că există diferențieri economice majore între Ardeal și restul României. Voi relata în cele ce urmează câteva aspecte observate ca profesor ”în vest”, sigur nerelevante pentru „vesticii României”, dar șocante poate, pentru „sudicii și esticii țării noastre”.

          Cea mai importantă discrepanță este reprezentată de industrializarea Ardealului, în contrast puternic cu agricultura primitivă (de subzistență) din Moldova sau vinderea fabricilor la fier vechi în Oltenia. Acest lucru explică primul motiv al migrării românilor în străinătate, imediat după ’89, dar mai ales la începutul anilor 2000. 

          Favorizat de poziția geografică vestică, Ardealul a atras constant investitori străini care au angajat forță de muncă locală, dar nu numai. Cu alte cuvinte, aici șomajul este foarte redus. Deci, numai cine nu vrea nu muncește ! Actorii economici sunt orașele Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Arad, Oradea, aflate în permanentă competiție, cu o populație numeroasă. 

          La exteriorul arcului carpatic, lipsa locurilor de muncă a dus la depopularea regiunilor, cu accent pe spațiul rural (exodul rural). Cei mai mulți tineri au luat calea străinătății, lasând în urmă vârstnici afundați în sărăcie. În timp ce ardelenii se întorc acum acasă datorită situației înfloritoare a regiunii, oltenii noștrii se îngrămădesc să plece pe un post de spălat vase în Europa Vestică. Să fie diferența de mentalitate sau lipsa de perspectivă!? Îmi place deseori să cred că lipsa de gândire conduce la sclavie, iar sistemele noastre politice speculează acest lucru, iertați-mi crezămintele ! 

          Un alt aspect care separă Ardealul de restul României, marcând o altă discrepanță, este lipsa accesibilității căilor de transport. Nu există nicio autostradă sau drum de mare viteză care să traverseze Carpații și să lege rapid aceste regiuni ale țării noastre. Transportul de mărfuri, persoane, informații se face anevoios, pe căi nemodernizate, vulnerabile la prima bătaie de vânt.

          În sudul României, singurul pol economic mai important îl constituie Bucureștiul, oraș capitală care oferă în general puține locuri de muncă, dar în ciuda acestui fapt, statisticile arată o continuă creștere a populației nerezidente. De ce oare ? Explicația se rezumă la rolul capitalei de centru universitar, care atrage anual zeci de mii de studenți pentru a le lua banii, fără ca ulterior să-i mai insereze pe piața muncii, majoritatea fiind nevoiți să se întoarcă în locurile de origine.

          Nu cu mult timp în urmă, am constatat cum pentru ardeleni, Bucureștiul este „ceva străin”, nefiind legați cu absolut nimic de acest oraș. Distanța dintre un oraș vestic precum Aradul, și București este de aprox 700 de km, drum în cea mai mare parte național, pe mici porțiuni modernizat, care străbate numeroase localități. Niciun om întreg la minte nu-și dorește să meargă 12 ore pe ”coclauri” până la București, ci se îndreaptă mai degrabă spre Budapesta, Viena ori Berlin, pe autostrăzi de mare viteză care pleacă fix din centura Aradului (spre Nădlac și mai departe spre vest). Acesta este motivul pentru care 90 % dintre arădeni, de exemplu, au fost cel puțin o dată la Viena, iar bucureștenii au auzit de capitala Austriei doar la orele de geografie.

          În încheiere, putem afirma cu tărie că în condițiile amplificării discrepanțelor economice dintre partea de vest și restul României, țara noastră va pierde Ardealul în liniște, pe Facebook.

de Velcu Gabriel

24 sept 2015

S-ar putea să îţi placă şi:

- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/09/discrepanta-economica-dintre-ardeal-si.html#sthash.6rPF3Ozb.dpuf